Azi, premieră în justiţia mondială: „Spărgătorul de pietre”, „ucigaşul intelectual”, în faţa Curţii Penale Internaţionale

Nume: Ahmad Al Faqi Al Mahdi. Învinuiri: Mandatul de arestare a fost emis pe 18 septembrie 2015. Se afirmă că Al Mahdi ar fi persoana responsabilă pentru atacurile executate în mod premeditat împotriva unor clădiri dedicate cultului religios sau monumentelor istorice, inclusiv nouă mausolee şi o moschee între 30 iunie şi 11 iulie 2012 la Tombuctu (Mali).

Ţintele, monumente istorice de valoare inestimabilă aflate pe lista patrimoniului mondial UNESCO:

• Mausoleul Sidi Mahmoud Ben Omar Mohamed Aquit,
• Mausoleul şeicului Mohamed Mahmoud Al Arawani,
• Mausoleul şeicului Sidi Mokhtar Ben Sidi Mouhammad Ben Cheick Alkabir,
• Mausoleul Alpha Moya,
• Mausoleul şeicului Sidi Ahmed Ben Amar Arragadi,
• Mausoleul şeicului Mouhamad El Micky,
• Musoleul şeicului Abdoul Kassim Attouaty,
• Mausoleul Ahamed Fulane,
• Mausoleul Bahaber Babadié şi moscheea Sidi Yahia.

„Aceste monumente au fost precis identificate, alese şi vizat datorită chiar caracterului lor religios şi istoric şi datorită acestui fapt. În urma atacurilor, monumentele respective au fost fie complet distruse, fie au fost grav afectate. Distrugerea lor a avut un impact deosebit asupra populaţiei locale.” - Extras din rechizitoriul procurorilor CPI

Până a ajunge în faţa Curţii Penale Internaţionale, Al Mahdi a fost închis în Niger sub acuzaţia de trafic de arme. Este un tuareg din tribul Al Ansar, cunoscut şi sub numele de Abu Turah, născut aum 40 de ani la Agoune (la aproximativ 100 km vest de Tombuctu). Urmează cu asiduitate o şcoală coranică şi apoi Institutul pedagocgc din Tombuctu. Devine director de şcoală la Douentza, o localitate situată în partea nordică a ţării. Cu puţin înainte de intrarea masivă a jihadiştilor în zonă (aprilie 2012), revine în Tombuctu şi primeşte funcţia de „responsabil cu problemele religioase” în cadrul secţiei locale a Asociaţiei tinerilor musulmani, funcţia sa fiind de cea de „păzitor al bunelor moravuri” şi însărcinat cu aplicarea strictă a Sharia, legea islamică, dar şi membru al Tribunalului Islamic din Tombuctu ale cărui decizii dorea cel mai adesea să le aplice personal... Se va face foarte rapid remarcat ca şef al uneia celei mai intransigente şi brutale dintre brigăzile Hesbah care aplică Sharia în numele grupului islamist radical Ansar Dine. Grup care este una dintre cele mai puternice şi temute componente ale AQMI, Organizaţia Al Quaeda din Maghrebul Islamic.

Al Mahdi, audiat la Curtea Penală Internaţională. FOTO: ICC

Martorii spun că Al Mahdi însuşi nu ezita să treacă la fapte, biciuind femeile pe care le considera „impure”, dar rolul principal pe care şi-l asuma era, după propriile declaraţii, „de a justifica toate acţiunile luate în numele Sharia şi al Coranului... Profetul a spus că trebuie distruse mausoleele deoarece oamenii sunt egali şi din acastă cauză, într-un cimitir, un mormânt nu trebuie să fie mai înalt decât altul”.

Aceasta este baza doctrinară care a generat acţiunile, nu numai din Mali, ale grupărilor fundamentaliste islamice, ci peste tot în Maghreb sau în Orientul Mijlociu, pradă fanatismului căzând monumente istorice din tezaurul umanităţii cum sunt cele de la Palmyra sau, în 2001, faimoasele statui ale lui Budha de la Bâmiyân, de la nord-est de Kabul, distruse cu lovituri de tun după ce mollah-ul Omar le decretase ca fiind „idolatre”, sau mausoleele distruse total cu târnăcoapele la Tripoli sau Zliten în Libia. Sau, în Mali, biblioteca Institutului Ahmed-Baba care adăpostea mii de manuscrise foarte vechi, unele datând din secolul XIII. Sau, în Irak, distrugerea completă a sitului arheologic de la Nimrud, capitala imperiului neo-asirian fondat în sec. XIII Î.Cr., acolo unde cei de la ISIS au intrat cu buldozerele şi ce n-au demolat integral, au furat şi scos mai apoi la licitaţie pe piaţa neagră, odată cu obiecte de patrimoniu din muzeul de antichităţi de la Mossul. Mausoleele din Tombuctu distruse de echipa coordonată de Al Mahdi făceau parte din patrimonul mondial UNESCO, fiind construite între sec. XV şi XVI, pe vremea când oraşul era una dintre capitalele spirituale ale Africii, unul dintre principalele puncte de plecare ale expansiunii islamice pe continent.

Al Madi este caracterizat de Jean-Louis Gillisen, avocatul său de la CPI, drept „un om inteligent, rezonabil, un intelectual care încerca să-şi impună viziunea sa asupra binelui şi răului... dorea să introducă şi, la nevoie, să impună puritatea... iar istoria ne-a arătat cum căutarea purităţii se poate dovedi primejdioasă”.

Nu numai primejdioasă, ci şi criminală faţă de ceea ce înseamnă memoria comună a omenirii. Batalioanele Kata'ib Taswiyya ale jihadiştilor au şi acum ordinul precis de a identifica locaţiile considerate „impure”, să dărâme moscheile sau bisericile sau orice tip de sanctuare construite în locuri în care oamenii pot veni să se roage, aceştia fiind consideraţi politeişti, una dintre crimele cele mai sever pedepsite de Sharia. Şi este evident că există şi un mesaj politic foarte clar în toate aceste distrugeri, adresat deopotrivă lumii creştine, cât şi celor care, chiar având credinţa musulmană, nu dau ascultare ordinelor mollahilor. În acest sens trebuie înţeleasă distrugerea definitivă a bisericii-mănăstire Sfântul Gheorghe din Irak sau a bisericii armeneşti de la Deir el-Zour, memorial pentru amintirea armenilor ucişi în Genocidul din Turcia. Dar şi mormântul profetului Daniel, dar şi vestigiile arheologice de la Ninive, precum şi sanctuare musulmane majore din Egipt, Iran, Somalia, Sudan, Tunisia, Maroc, India sau în unele ţări din Balcani.

Este, acum, pentru prima oară când comunitatea internaţională deschide un proces pe această speţă. Dar este şi pentru prima oară când, de la început, acuzatul a declarat că doreşte să se declare vinovat pentru crimele de care este acuzat.

„Vrea să ceară iertare compatrioţilor săi: vrea să fie cinstit cu sine însuşi şi vrea să recunoască faptele care-i sunt imputate... regretă toate faptele pe care le-a comis şi se consideră drept un bun musulman care crede în justiţie” - a declarat, săptămâna trecută, Mohamed Aouini, avocatul său, în cursul unei audienţe în faţa judecătorilor de la CPI.

Este un început. Foarte important deoarece decizia judecătorilor de la CPI va crea un precedent juridic, pe de-o parte, dar va transmite şi un semnal foarte clar şi imediat descifrabil către toţi cei care au participat la activităţile criminale desfăşurate sub stindardul Statului Islamic. Se vorbeşte deja despre perspectiva unei condamnări la 30 de ani închisoare, cea cerută de procurori. Dar să nu uităm că, din momentul în care condamnarea respectivă va fi pronunţată, urmarea legală este că va deveni oficial faptul că toate bunurile obţinute şi traficate în urma unor asemenea raiduri devin nu numai ilicite, iar comercializarea sau deţinerea lor (mai ales de către colecţionarii particulari) va deveni subiect al unor alte acţiuni viitoare, dar vor fi discutate la capitolul: „complicitate la crime de război”... Asta dacă, în termenii ce vor fi formulaţi de completul de trei judecători de la CPI, acţiunile respective vor fi recunoscute drept „crime de război”, căci, dacă este aşa, ar putea să se declanşeze mai departe acţiuni internaţionale, mult mai ample şi mai susţinute decât acum, pentru depistarea şi aducerea în faţa justiţiei a membrilor brigăzilor jihadiste, dar şi a reţelelor cu ramificaţii mondiale de trafic de obiecte de patrimoniu şi, evident, a cumpărătorilor acestora.

Oricum, astăzi se deschide un precedent şi comunitatea internaţională arată că are armele necesare pentru penaliza cum se cuvine crimele jihadiştilor.