Crize politice interne, stagnare economică, pulsiuni şi tensiuni migraţioniste, societăţi divizate, religii divizate şi în conflict, o imagine a lumii în care pacea, dezbinarea sunt cuvinte desuete, chiar banale.

Anul în care intrăm este un an în care utopiile sunt uitate. Utopia globalizării şi a păcii democratice internaţionale sunt idei care s-au dizolvat într-un trecut greu de perceput iar mecanismele de reformare a sistemului internaţional s-au sclerozat.

Paralizia în care intrăm nu are explicaţii logice aparente, totul pare o serie de mişcări browniene. Haosul îşi are totuşi ordinea sa. Ceea ce am semănat în anii trecuţi culegem astăzi. Am semănat neîncredere şi ură, dezbinare şi răzbunare acestea sunt fructele acţiunilor de acum câţiva ani.

Uniunea Europeană este blocată în propria paradigmă cu şanse slabe de a depăşi acest blocaj. Statele Unite ale Americii, singura superputere, sunt marcate de transformări deosebite în istoria lor. Se va întoarce poporul american la izolaţionism sau va încerca să promoveze modelul unei democraţii puternic reformate...? Întrebări care nu îşi au acum răspunsul. Rusia se zbate ca un uriaş rănit pentru a demonstra că încă mai are suficiente resurse pentru a da lovitura de graţie. Statele emergente se zbat între dorinţa de dezvoltare şi mecanismele sociale complexe ce încetinesc acest drum.

Anul 2017 este unul al transformării. L-am putea denumi Anul Trecerii. Vom trece de la o stare paralizată la una dinamică. Din nefericire, nu ştim în ce va consta această Trecere şi dacă toate statele sunt pregătite să o facă. Paradigma veche de gândire este pe sfârşite, urmează o paradigmă nouă pe care ne chinuim să o definim.

Richard Haas este singurul care a avut dreptate, până în prezent, denumind lumea în care trăim drept o lume apolară. O lume în care toate statele importante se bat pentru a deveni poli de putere şi niciunul nu reuseşte cu adevărat.

Utopiile au fost periculoase în istorie. Acum observăm sfârşitul unora dintre ele, utopia globalizării, utopia neoliberală. Orice sfârşit reprezintă un început, nu-mi dau seama ce poate urma după aceste utopii. Poate va urma o contra-utopie, o utopie virtuală. Lumea virtuală a luat un avânt considerabil în mintea oamenilor şi este din ce în ce mai mult luată în seamă de decidenţi la nivel global.

Anul 2017 este anul în care putem privi ultimele zvâcniri ale utopiilor de sfârşit de secol XX. Istoria încă nu s-a sfârşit şi nici nu s-a închis...