Acordul nuclear cu Iranul, taxat ca „eroare istorică“ de Israel. Rusia cere SUA să renunţe la scutul antirachetă - INFOGRAFIE

Negocierile maraton la care au participat miniştrii de Externe din Statele Unite, Rusia, China, Franţa, Marea Britanie, Germania şi evident Iran s-au încheiat ieri dimineaţă, la Viena, cu un „accord istoric“

Înţelegerea de la Viena,  considerată „istorică“ de administraţia Obama şi de marile puteri, este contestată de Israel, dar şi de congresmanii republicani americani. Rusia a cerut SUA să renunţe la scutul antirachetă. Ridicarea sancţiunilor ONU pentru Iran ar putea duce la intensificarea relaţiilor comerciale români-iraniene.

Negocierile maraton la care au participat miniştrii de Externe din Statele Unite, Rusia, China, Franţa, Marea Britanie, Germania şi evident Iran s-au încheiat ieri dimineaţă, la Viena, cu un „accord istoric“. Textul final are o sută de pagini, iar esenţa acestui accord este ca Iranul să renunţe la ideea de a fabrica bomba atomică şi în schimb Occidentul să renunţe la sancţiunile impuse acestei ţări. 

Acordul convenit la Viena va impune reducerea semnificativă a amplorii programului nuclear civil iranian şi îl va plasa timp de mai mulţi ani sub un regim de inspecţii stricte pentru a garanta că nu poate fi folosit pentru a dezvolta bombe atomice.

Potrivit unor diplomaţi citaţi de Reuters, embargoul ONU asupra importurilor de arme va rămâne în vigoare cinci ani de la semnare, iar cel privind rachetele timp de opt ani. De asemenea, sancţiunile ONU vor putea fi reinstituite în termen de 65 de zile dacă acordul cu marile puteri nu va fi respectat.

Administratia Obama consideră această înţelegere ca fiind o realizare majoră de politică externă, contribuind substanţial la securitatea regională şi globală. Acest acord are numerosi critici în Congresul SUA, controlat de republicani, şi nu este capătul ci mai curând începutul unui drum anevoios.Premierul israelian Benjamin Netanyahu consideră că ar fi vorba de o „erore istorică“, prin care Iranul va primi miliarde de dolari pentru a-şi alimenta maşina terorii.  Israelul plănuieşte să-şi intensifice lobby-ul în Congresul american şi să caute orice indiciu despre încălcarea de către Iran a acordului convenit, ieri, cu marile puteri, demersuri prin care va încerca să obţină reintroducerea sancţiunilor împotriva Teheranului, relatează Reuters, citând reacţiile unor oficiali israelieni.

Legislativul american are la dispozitie 60 de zile pentru a analiza prevederile acordului, ceea ce ofera suficient timp criticilor să pună sub semnul întrebării ceea ce s-a realizat la Viena. La Teheran, acordul are nevoie de sprijin din partea liderului suprem, ayatolahul Ali Khamenei, asta pentru a trimite un mesaj conservatorilor din Iran, care sunt sceptici cu privire la orice acord cu Statele Unite, după decenii de ostilitate.

Rusia cere SUA să renunţe la scutul antirachetă

După acesta acord, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a declarat că  Rusia se aşteaptă ca Statele Unite şi NATO să anuleze planul de instalare a elementelor antibalistice în Europa. Potrivit lui Lavrov, Moscova aşteaptă ca Administraţia Barack Obama să abandoneze planurile de construire a unui sistem antirachetă în Europa, dat fiind că Washingtonul a prezentat proiectul antibalistic ca fiind îndreptat împotriva unor ţări precum Iranul şi Coreea de Nord, care nu se conformează reglementărilor internaţionale.

Preţul petrolului a scăzut

Cotaţia barilului de petrol a scăzut, marţi, după ce Iranul şi statele din grupul „5 plus 1“ au ajuns la un acord privind programul nuclear iranian, acord ce va duce la creşterea ofertei de petrol iranian pe piaţa mondială, transmite Reuters.

Anunţul referitor la acest acord a dus la scăderea cu 1,35 de dolari, sau 2,3%, a cotaţiei barilului de ţiţei Brent până la 56,50 dolari, în timp ce cotaţia pentru US crude a scăzut cu 1,05 dolari, până la 51,55 dolari.

Potrivit unor analişti intervievaţi de Reuters, ridicarea sancţiunilor va permite Iranului să-şi majoreze exporturile de petrol cu 60% în decurs de un an. 12 dintre cei 25 de analişti intervievaţi de Reuters cred că producţia de petrol a Iranului va creşte cu 250.000 de barili pe zi în primele şase luni, în timp ce alţi opt se aşteaptă la o creştere de până la 500.000 de barili pe zi.

„Sancţiunile au afectat producţia de petrol a Iranului, reducând la jumătate exporturile şi limitând dezvoltarea de noi proiecte. Perspectiva ridicării acestor sancţiuni este o veste bună, deoarece schimburile comerciale externe şi investiţiile vor permite Iranului să scadă costul producţiei“, a declarat Sarosh Zaiwalla, avocat specializat pe sancţiunile internaţionale.

Vestea referitoare la ridicarea sancţiunilor internaţionale impuse Iranului, ţară ale cărei rezerve de petrol se situează pe locul patru la nivel mondial, a afectat şi monedele altor state producătoare de petrol. Coroana norvegiană s-a depreciat cu 0,3%, până la 8,11 coroane pentru un dolar, în timp ce dolarul canadian s-a depreciat cu 0,4% în raport cu dolarul SUA.

În prezent, producţia mondială de petrol devansează cererea, după o creştere explozivă a producţiei de petrol de şist în SUA, cumulată cu decizia Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) de a nu îşi reduce plafonul de producţie.

Petrolul, în centrul relaţiilor economice România-Iran

România şi Iranul au avut în perioada comunistă legături economice foarte puternice, în centrul acestora fiind sectorul energetic, rafinăria Petromidia fiind construită la ordinul lui Nicolae Ceauşescu special pentru a prelucra ţiţei iranian.

Ceauşescu a dezvoltat puternic industria petrolieră din România, astfel încât capacitatea de rafinare a ţării noastre a ajuns la 35 de milioane de tone pe an, în condiţiile în care producţia internă era de doar 11 milioane de tone. Restul erau importuri, iar cea mai mare parte a acestora venea din Iran.

Ceauşescu avea relaţii foarte bune cu Şahinşahul Iranului, Mohammad Reza Pahlavi, astfel că a perfectat un contract foarte bun pentru importul „aurului negru“. 

Ceauşescu dorea să prelucreze cât mai mult ţiţei, iar carburanţii obţinuţi să fie vânduţi mai departe pe piaţa internaţională. Scopul era să obţină valută cu care să susţină apoi celelalte nevoi curente ale ţării.

„Ceauşescu a confundat petrolul cu metalul, credea că poate face exporturi de carburanţi cu valoare adăugată mare, ca în metalurgie. Dar din petrolul vrac faci 82 de produse, cărora e mai greu să le găseşti cumpărător decât ţiţeiului în sine“, declara, în urmă cu două săptămâni analistul Ilie Şerbănescu, fost ministru al Reformei în Guvernul Ciorbea.

Contextul internaţional era, însă, defavorabil: în anii 1973 şi 1979 având loc două „crize ale petrolului“, când preţurile acestei materii prime au crescut puternic. 

Cea de-a doua, din 1979, a survenit în contextul în care Şahul Iranului a fost înlăturat de la putere de către Ayatollahul Khomeini, astfel că România a fost lovită din punct de vedere economic. 

Acesta a fost, de altfel, momentul-cheie care a dus la intrarea României în incapacitate de plată în anul 1981. „Marea degringoladă a început la căderea Şahinşahului din Iran, din 1979, cu care Ceauşescu avea relaţii foarte bune. Rafinăria Petromidia a fost făcută tocmai pentru a prelucra petrol iranian. Atunci Ceauşescu a încercat reorientarea spre Africa, dar acest lucru nu a compensat ţiţeiul ieftin din Iran“, afirma, pentru „Adevărul“, istoricul Zoe Petre.

Fostul ministru Florea Dumitrescu, care a deţinut portofoliul Finanţelor între 1969 şi 1978, apoi funcţia de guvernator al Băncii Naţionale a României (BNR) între 1984 şi 1989, a spus la rândul său că a încercat să îi explice lui Ceauşescu că „afacerile“ pe care le făcea cu petrol nu sunt rentabile, dar dictatorul nu a vrut să audă de acest lucru.

O altă legătură a României cu Iranul este în sectorul energiei: Romelectro - întreprinderea de comerţ exterior a Ministerului Energiei Electrice, a câştigat o serie de licitaţii în Iran pentru realizarea de linii de înaltă tensiune.