Ce se mai întâmplă în Nordul planetei? Forările din zona Arctică, modelul islandez şi o Groenlanda mai independentă (I)
0
Regiunea din Nordul planetei prezintă provocări atât pentru locuitorii săi dar are şi implicaţii asupra întregului glob. Topirea calotei glaciare, exploatarea resurselor de la Polul Nord şi problemele legate de securitate devin prioritare pentru super puterile lumii. Discuţia cuprinde şi regiunea din Sudul planetei, Antarctica, ce se confruntă cu probleme similare.
Agenda Arctică - Cooperare internaţională, exploatarea resurselor, încălzirea globală
Consiliul Arctic acceptă China şi India drept ”observatori permanenţi”
La întâlnirea Consiliului Arctic din Kiruna (Suedia), China şi India au fost acceptate drept observatori permanenţi, neavând drept de vot şi obligându-se să nu ridice probleme asupra suveranităţii statelor Arctice (Norvegia, Rusia, Canada, SUA, Danemarca). Deşi o serie de şase state europene au deja acest statut, pentru moment, Uniunii Europene nu i-a fost acordat, fiind invocate o serie de îngrijorări din partea membrilor, ce necesită rezolvare. Această întâlnire a marcat debutul preşedinţiei de doi ani a Canadei şi a avut drept temă centrală deversările de petrol în regiunea Arctică. - MercoPress, 17.05.2013
Guvernul britanic: refuz privind interzicerea forajului în regiunea Arctică
Guvernul britanic a respins moratoriul asupra exploatării de hidrocarburi în zona Arctică, solicitat până la stabilirea rezultatelor cercetărilor privind efectele deversărilor de petrol în regiune. Motivul invocat a fost că, deşi membru observator al Consiliului Arctic, Regatul Unit nu este un stat Arctic. Criticii susţin însă că există o obligaţie morală dublată de interesele în regiune, ce includ demersurile ştiinţifice dar şi posibila implicare a mediului privat. Drept răspuns, autorităţile au anunţat susţinerea pentru alte proiecte precum dezvoltarea unui cadru de politici privind protejarea mediului şi reducerea ”negrului de fum” ce afectează Regiunea Arctică. - Roger Harrabin, BBC News, 15.01.2013
Compania Shell a anunţat la sfârşitul lui februarie că va stopa temporar activitatea de forare în zona Arctică a Statelor Unite, pe fondul opoziţiei locale dar şi a grupurilor ecologiste, susţinute din Washington. Dată fiind creşterea producţiei de petrol şi gaze naturale pe continent, depozitele din largul Alaska nu mai prezintă un interes atât de ridicat pentru SUA. Chiar dacă Shell ar înceta pe perioada nedeterminată activităţile în Alaska, exploatarea va continua în alte regiuni Arctice, mai ales că guvernele Norvegiei şi Rusiei oferă o susţinere puternică pentru exploatarea petrolului Arctic. - Emmerson, Chatham House, 01/03/2013
Norvegia a început forajul în zona Arctică
În ciuda protestelor privind riscurile şi potenţialele dezastre ecologice, Parlamentul Norvegian a aprobat exploatarea petrolieră a unei noi zone din regiunea Oceanului Arctic. Drept răspuns, guvernul susţine că se va acorda o atenţie deosebită riscurilor de mediu şi că nu vor fi forate zonele unde marea este îngheţată. Regiunea în cauză, situată în Marea Barents, a fost disputată cu Rusia, până la semnarea unui acord privind graniţele în 2010. - The Oslo Times, 22/06/2013
Strategia Naţională pentru Regiunea Arctică
Preşedintele SUA, Barack Obama, a semnat noua Strategie Naţională pentru Regiunea Arctică la 10 mai 2013, ce subliniază interesul sporit al acestui stat Arctic pentru regiune. Noua strategie este elaborată astfel încât să vină în întâmpinarea schimbărilor permanente ce intervin în mediul Arctic. Liniile principale ale strategiei includ urmărirea intereselor de securitate ale SUA - prin permiterea aeronavelor şi navelor să opereze în zona Arctică şi investiţii în infrastructură -, protejarea mediului, cartarea regiunii, susţinerea demersurilor ştiinţifice sau întărirea cooperării internaţionale în regiune. Se doreşte şi consultarea şi coordonarea cu populaţia indigenă din Alaska. Strategia a adus în discuţie şi ratificarea UNLOS (Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării), SUA fiind singurul stat Arctic care nu a ratificat această lege. - Council on Foreign Relations, 10/05/2013
O Gardă de Coastă pentru regiunea Arctică
Cooperarea internaţională sporită şi posibilitatea crescândă a competiţiei în zona Arctică, a captat atenţia Statelor Unite, drept dovadă elaborarea unei noi Strategii Naţionale pentru Regiunea Arctică (vezi articolul de mai sus). Garda de Coastă a Statelor Unite va consolida urmărirea intereselor SUA în regiune, asigurând securitatea, protejarea mediului, adresarea nevoilor comunităţilor indigene şi susţinerea cercetării ştiinţifice. Este necesară investirea în capacităţi şi infrastructură, în special în ceea ce priveşte flota de spărgătoare de gheaţă, depăşite tehnologic. Totodată, este necesară colaborarea strânsă dintre Garda de Coastă şi actorii interesaţi din regiunea Arctică, implicit cu celelalte state membre ale Consiliului Arctic. - Council on Foreign Relations, 31/05/2013
Gheţarii din Canada se confruntă cu ”pierderi semnificative”
Conform unor simulări computerizate, efectuate de către cercetători, gheţarii din regiunea Arctică a Canadei s-ar putea reduce până la o cincime din volumul actual, în anul 2100. În condiţiile verificării previziunilor privind încălzirea globală, acest lucru ar implica creşterea cu 3,5 cm a nivelului oceanelor. Se atrage atenţia asupra acestei regiuni, eclipsată de interesul efectelor schimbărilor climatice asupra zonei Arctice şi Groenlandei. Studiul a fost finanţat prin proiectul Uniunii Europene Ice2Sea, destinat cercetării efectelor topirii gheţii asupra creşterii nivelului oceanelor. - Jonathan Amos, BBC News, 7.03.2013
Oceanul Arctic se ”acidifică rapid”
Oceanul Arctic este afectat de emisiile de dioxid de carbon şi înregistrează o aciditate crescândă. Specialiştii susţin că, şi în cazul unei reduceri aproape complete a emisiilor de CO2, ar fi necesari zeci de mii de ani pentru revenirea la nivelurile înregistrate înainte de revoluţia industrială. Ecosistemul marin ar putea suferi modificări semnificative din cauza acestui fenomen. - Roger Harrabin, BBC News, 6.05.2013
Rusia cercetează depozit de deşeuri nucleare din regiunea Arctică
Explorările de gaze naturale şi petrol din Marea Kara, din nord-vestul Rusiei, au determinat cercetări asupra depozitelor de deşeuri nucleare ruseşti situate pe fundul acestei mări. Aceste depozite, ce datează din timpul Războiului Rece, cuprind submarinul K-27, 14 reactoare nucleare şi 17.000 de containere cu deşeuri radioactive şi prezintă riscul unei scurgeri radioactive. Pentru 2013, autorităţile ruse şi-au propus îndepărtarea uraniului din reactoarele submarinului K-27. - Laurence Peter, BBC News, 25.01.2013
Va putea pretinsul sânge de mamut readuce la viaţă specii extincte?
Cercetătorii ruşi au anunţat, la sfârşitul lunii mai, că au descoperit cadavrul unui mamut lânos, foarte bine conservat, ce conţine ceea ce pare a fi sânge lichid. Această descoperire a pornit discuţii privind şansele clonării acestei specii dispărute. Unii specialişti s-au arătat reticenţi, pe motiv că ADN-ul din sânge începe să se descompună în momentul morţii, practic cercetătorii ar trebui să modeleze un genom al mamutului folosind informaţii incomplete. Mai mult, clonele au o viaţă relativ scurtă, nefiind astfel o variantă eficientă pentru procesul de ”de-extincţie”. Beth Shapiro, expertă în ADN antic, a subliniat că focusul pe clonare a distras atenţia de la informaţiile biologice importante pe care acest specimen le poate oferi. – Brian Switek,National Geographic, 01/06/2013
- Corina Berceanu a absolvit masterul de Geopolitică şi Relaţii Economice Internaţionale, din cadrul ASE Bucureşti. În prezent urmează un stagiu în redacţia FP România, cu focus pe studierea spaţiului nordic şi politici de dezvoltare.
Se încarcă comentariile...
