Vive la France!

Francezii care au ieşit de pe stadionul atacat de terorişti, în timp ce cântau „Marseilleza”, mi-au amintit de ce trebuie să iubim Franţa. De fapt de ce atacă fundamentaliştii Franţa? Pentru că Franţa reprezintă tot ceea ce ei nu sunt şi nu vor fi niciodată. Iar această Franţă nu poate fi distrusă prin atacuri mişeleşti.

Franţa a reprezentat un model pentru lumea în care trăim astăzi. În Franţa laică şi raţională, care a respins bigotismul religios şi care a afirmat că omul are drepturi inalienabile, pe care nimeni nu le poate încălca, s-a născut omul liber. Acest principiu a germinat toate valorile pe care se întemeiază modul de viaţă de care beneficiem acum. Împotriva acestei Franţe sunt atacurile josnice de ieri.

Este Franţa oamenilor liberi, care se adună în mod natural, care se bucură de libertatea lor şi cărora nimeni nu le poate spune ce şi cum să facă. De aceea este atacată acum Franţa. Este atacată Franţa pentru care libertatea este mai importantă decât orice. Ea este locul în care democraţia constituie singura formă de exprimare a spiritului liber. Iar libertatea din declaraţia drepturilor omului este libertatea care nu încalcă libertatea altcuiva. Este libertatea care nu se afirmă cu kalaşnikovul şi nici nu se ia prin intermediul fricii.

Franţa este atacată pentru că este ţara lui Voltaire, este punctul în care s-a coagulat ideea toleranţei, întemeiată pe refuzul fanatismului religios, fie că era vorba de intoleranţa iezuiţilor, fie că este a promotorilor contemporani ai habotniciei de tot felul. Este Franţa care respinge prejudecăţile izvorâte din intoleranţă. Aici nimeni nu are dreptul să spună că este singurul deţinător al adevărului. Duşmanii Franţei care nu crede în tiranie, care nu va accepta niciodată să i se impună ceva cu forţa armelor, sunt duşmanii tuturor oamenilor liberi.

Franţa care s-a opus dictaturilor de orice fel, dar în principal dictaturii iraţionale a unei elite absolutiste, ale cărei efecte le vedem şi astăzi, este Franţa mea. Când un lider politic sau religios, ale cărui idei nu le poţi contesta, îţi spune ce să faci, atunci Franţa va deveni duşmanul tău! Această Franţă nu poate fi ţinută în captivitate, nici intimidată, nici luată ostatecă.

Franţa pe care o iubesc este şi Franţa care nu tace în faţa oprimării semenilor săi, care nu se teme de despotism şi care nu este indiferentă atunci când vede că unii oameni sunt ţinuţi în sclavie de alţi oameni. Este Franţa egalităţii şi a respectului pentru drepturile fiecărui om. Dar este şi Franţa care ştie că niciun om nu poate fi împiedicat să spună ce gândeşte şi în care nimeni nu are dreptul să te oblige să gândeşti aşa cum vrea altcineva. Este Franţa dialogului şi a discuţiilor libere, care se opune obtuzităţii criminale a celor spălaţi pe creier. Este Franţa inteligenţei şi a luptei de idei, a culturii şi artei, nu a luptei primitive împotriva libertăţii gândirii.

Dar ea este şi Franţa revoluţionară, în care cetăţeanul ştie să îşi ceară drepturile pe stradă, care nu are respect pentru privilegii şi care nu acceptă obedienţa feudală. Această Franţă care şi-a privit întotdeauna duşmanii în ochi este acum atacată cu josnicie, pe ascuns, pe la spate. Această Franţa care ştie să se bată pentru drepturile omului nu poate fi învinsă. Pentru că fiecare dintre noi este această Franţă.

Mon coeur bat à Paris!