Ungaria pro-rusă: cum se vede „rezolvarea” invaziei Ucrainei din partea aceasta?

Imagine cei doi minstri de externe ai Ungariei si Ucrainei

Majoritatea presei şi agenţiilor guvernamentale de la noi şi din întreaga lume sunt preocupate nu doar de drama  de lângă noi, dar şi de efectele războiului informaţional, al dezinformării sau instigării la ură, război sau secesiune.

În general, şi aşa cum este şi firesc, focusul principal cade pe propaganda pro-rusă, directă sau indirectă, prin “idioţii utili” sau prin canalele uzuale ale naţionalist-extremiştilor. Dar o atenţie scăzută sau poate chiar inexistentă se acordă propagandei, cel puţin la fel de periculoase, lansată tot prin social media, dar de această dată de către ventrilocii de la Budapesta ai Kremlinului şi copiile lor din România.

Tributari dezinformării deşănţate ale binomului Viktor Orban- UDMR din ultimii 10 ani care propagă în rândul minorităţii maghiare “beneficiile” separatismului şi incită la enclavizare, voci mai cunoscute sau mai puţin cunoscute, troli reali sau ascunşi sub anonimatul din online, au lansat o tiradă maghiară pro-secesionistă, plină de pericole prin propagarea, în fapt, a dezinformării ruse şi prin potenţialul de incitare la ură rasială.

De exemplu, presa locală relatează că foarte mulţi maghiari din România urmează în număr foarte mare discursul pro-rus al „neutralităţii şi pacifismului”, iar orice încercare de a discuta pe acest subiect se termină, ca şi în cazul multor „pacifişti” români cu o singură concluzie: adevărul este undeva la mijloc, între jocurile geopolitice ale americanilor, soarta minorităţilor din Ucraina şi justificarea războiului de denazificare a lui Putin.

Pentru cei care nu au acces, în principal din cauza barierelor lingvistice, la propaganda rusă în limba maghiară în România, am făcut o selecţie a unor cunoscuţi influenceri maghiari care s-au poziţionat de partea Moscovei în blamarea Ucrainei pentru conflict, cumva nesurprinzător, dacă ne uităm la politica „împăciuitoare” a lui Viktor Orban pe acest subiect. Sau care, inconştienţi, ne-educaţi sau pur si simplu din bravadă au găsit de cuviinţă să speculeze drama unui război pentru a revendica teritorii pe care propaganda -orbanistă le-a insuflat că ar aparţine Ungariei.

· Cel mai cunoscut pare să fie preşedintele Partidului Popular al Maghiarilor din Ardeal şi al Alianţei Maghiarilor din Transilvania, Csomortanyi Istvan, care este şi consilier al şefului Consiliului Judeţean Bihor, Ilie Bolojan, pe problematica minorităţilor. Acesta a avut o poziţie publică (pe site-ul partidului, postarea fiind ulterior ştearsă) în care şi-a exprimat INDIGNAREA faţă de valul de empatie la adresa Ucrainei. Lui Csomortanyi îi pare rău că cetăţenii României le oferă femeilor şi copiilor din Ucraina, refugiaţi din calea urgiei, alimente, cazare şi sprijin pentru transport.

Precizând că acest război nu este al maghiarilor, a ţinut să sublinieze că regimul de la Kiev este unul foarte corupt, care a asuprit fără milă minorităţile naţionale, lăsând să se înţeleagă că plăteşte acum pentru greşelile din trecut (preluând, astfel, narativul rusesc, potrivit căruia nu face altceva decât să îşi protejeze propriii cetăţeni de acţiunile statului ucrainean).

Urmând aceeaşi linie cu discursurile de la Budapesta, Csomortanyi se arată îngrijorat doar de maghiarii din Transcarpatia, restul refugiaţilor şi a civililor afectaţi, răniţi sau ucişi necalificându-se pentru simpatie.

Se pune întrebarea ce fel de consiliere pe problemele minorităţilor poate să ofere liderul unui partid orbanisto-putinist, care are astfel de viziuni revanşarde?

· La fel, şochează ieşirile unor politicieni mai puţini cunoscuţi din acelaşi Partid Popular al Maghiarilor din Ardeal, precum Toke Ervin şi Brassai Hunor.

· Chiar la începutul invaziei ruse, Toke Ervin emitea lozinci autonomiste, clamând că, dacă ar fi autonomie în lume, nu ar mai fi războaie, pe un site în limba maghiară, sub titlul „Pentru conflictele interetnice, autonomia este întotdeauna soluţia pentru pace”. Aducând aşa-zise argumente o serie de hărţi şi poze, el propune ca soluţie universală a problemelor Europei Centrale: autonomia.

· În aceeaşi logică, într-un clip postat pe YouTube, Brassai Hunor explică situaţia minorităţii ruse din Luhansk şi Donbas, susţinând că dacă drepturile lor ar fi fost respectate, armata rusă nu ar fi intrat în Ucraina.

Toată această argumentaţie ascunde aceeaşi placă învechită deja şi folosită de prea multe ori ca ”soluţie universală” pentru toate problemele: autonomia maghiarilor din Ucraina, din România, din Slovacia, din Serbia.

Nu întâmplător, Brassai Hunor este un voluntar electoral pentru FIDESZ in Transilvania.

· Aceste „scăpări” nu ar trebui să şocheze atâta vreme cât politica oficială a lui Viktor Orban a fost de joc la două capete, şi alături de Occident, şi cu simpatie alături de Rusia. Foarte multe pagini şi canale din Ungaria promovează exact aceeaşi retorică şi au un impact enorm printre maghiarii din Transilvania, care sunt blocaţi, la fel ca ruşii de rând, într-o izolare informaţională accentuată – reamintim ca massmedia maghiară este in totalitate controlată de FIDESZ şi filiala sa din România – UDMR. Comentariile şi grupurile maghiarilor din România sunt efectiv invadate de aceste surse anti-occidentale şi orice încercare de opinie moderată este aspru taxată.

Iar toate aceste canale ar trebui sa intre in vizorul autorităţilor competente, fiind cel puţin la fel de periculoase ca orice alte site-uri sau pagini de Facebook pro-ruse.

· Ca exemple, avem postări de pe pagini de Facebook din Ungaria, precum „MI, magyarok” (Noi, maghiarii) şi „Országzászló Mozgalom” (Mişcarea Steagurilor Naţionale – poartă numele unei mişcări revizioniste apărute în 1925, ca urmare a Tratatului de la Trianon), prin care oamenii sunt îndemnaţi să trimită petiţii Consulatului ungar din Transcarapatia (unde locuiesc maghiarii din Ucraina), sau membrilor guvernului ungar, pentru a solicita recuperarea acestui teritoriu de la Ucraina. Invazia rusească este prezentată ca fiind o oportunitate de neratat, prin care Transcarpatia poate reveni la Ungaria.

În acelaşi timp, însă, avem şi iniţiative salutabile din Ungaria, precum cea a europarlamentarului de opoziţie Donath Anna, care a adresat o scrisoare deschisă Facebook, pentru a cere închiderea unei pagini care preia ştiri de pe site-urile ruseşti Sputnik şi Russia Today, tocmai pentru a eluda interzicerea propagandei ruseşti pe teritoriul Uniunii Europene.

Deşi nici nu ar trebui să-i amintim, pentru că nu putem şti dacă sunt conturi ale unor persoane reale sau troli plătiţi, există şi „trompete” ale Rusiei în limba maghiară, care nici măcar nu se mai obosesc să-şi ascundă susţinerea faţă de invazia Ucrainei, cu aceleaşi pretexte şi concluzii: conspiraţii, înţelegeri la nivel înalt, decăderea valorilor vestice, salvarea care vine din Est etc. Astfel de profile, ale căror postări sunt greu de înţeles pentru un cetăţean european al secolului nostru, sunt, de exemplu, „Magyari Lajos” şi „Magyari Atilla”, pentru care Putin nu face decât să îşi protejeze naţiunea.

Care va fi pentru Viktor Orban rezultatul acestui război? Încă patru ani la guvernare sau pe băncile opoziţiei? Rămâne de văzut, pentru că aproape sigur oricine va veni la putere la Budapesta va avea de gestionat inconştienţa cu care actuala putere a tratat criza ucaineană, fără a şti ce monştri ideologici poate naşte. La aceasta se adaugă largheţea cu care Viktor Orban a dezvoltat relaţii economice privilegiate cu Federaţia Rusă, dependenţa economică a Ungariei de Moscova urmând a produce, cel mai probabil, adevărate seisme în economia ungară, cu mult mai puternice decât în alte state europene care au conştientizat că viitorul este o colaborare strânsă cu occidentul şi SUA, nu cu un est însetat de răzbunare şi acţiuni revanşarde inexplicabile într-o Europă a secolului XXI.

Iată, aşadar, cum conceptul de ”idioţi utili” prinde contur oriunde în lume. Sub umbrela dreptului la liberă exprimare, fiecare poate spune orice, însă, în Rusia tocmai au fost arestaţi 1700 de oameni pentru că au strigat că le e ruşine. Atunci când promovezi propaganda agresorului, nu mai eşti neutru, nici pacifist, ci eşti parte a conflictului.

Încheiem această prezentare prin adresarea pe această cale a unei întrebări conducerii UDMR, ca principală organizaţie de reprezentare a intereselor minorităţii maghiare, privind măsurile pe care le-a luat pentru ca membrii minorităţii să fie informaţi în mod corect şi obiectiv cu privire la ceea ce se întâmplă, de peste 8 zile, în Ucraina.

Editorial Remus Vulcănescu