Terorism în Europa: scenariul cel mai grav se confirmă – FILIERA SIRIANĂ

Luptători în Siria FOTO Reuters

Arestarea, la Marsilia, a unui om prezentat drept principalul suspect al atentatului terorist de la Muzeul Evreiesc din Bruxelles, arată cât de serioase, grave şi justificate erau previziunile unităţii europene de luptă împotriva terorismului (prezentat în paginile ziarului nostru cu ceva timp în urmă).

Acestea avertizau că este iminent un nou val de violenţă în Europa, odată cu întoarcerea acasă a luptătorilor jihadişti plecaţi să lupte în principal pe frontul din Siria.

Recrutaţi din mai toate ţările europene (evident şi din altele, acolo unde există mari comunităţi compacte musulmane), ei au afluit de mult timp în Siria, venind fie direct din ţările, fie după o perioadă de antrenament intensiv la una dintre bazele organizate în ţări „super-permisive şi mai mult decât prietenoase” din zona Maghrebului. Stau în zona de luptă câteva luni de zile, apoi se întorc liniştiţi în ţările de origine, unde au fondat familii (recomandarea clasică fiind să se căsătorească în afara comunităţii lor, cu membrii ai populaţiei autohtone, pentru a a-şi credibiliza prezenţa şi a legitima o serie de afaceri care, adesea, sunt o faţadă extrem de utilă pentru stabilirea de contacte sau asigurarea de cutii poştale), în acelaşi timp lucrând intens la o activitate intensă de îndoctrinare a infidelilor care trebuie să descopere sensul Jihadului. Şi care, evident, să devină gata cât mai rapid să moară pentru cauză – alegere excelentă deoarece, provenind din familii autohtone din zona europeană, sunt candidaţii ideali la a trece fără probleme orice frontiere pe baza paşaportului lor european...

Mehdi Nemmouche (acesta este numele cetăţeanului francez fost luptător în Siria şi arestat la Marsilia la coborârea dintr-un autocar sosind de la Amserdam via Bruxelles în drumul său spre destinaţa finală, Algeria) prezintă toate datele unui caz de manual: poseda în bagaje o puşcă de asalt tip Kalaşnikov cu pat retractabil şi un revolver P-38 cu muniţia aferentă, toate de calibrul celor folosite în perpetrarea actului criminal de la Bruxelles. Şi mai interesant, confirmând noul modus operandi favorizat acum de celulele teroriste, poseda şi o videocameră portabilă de tipul GoPro unde, conform unei surse apropiate anchetei, au fost deja găsite materiale probante extrem de interesante – se pare chiar o filmare a unui mesaj prin care tânărul de 29 de ani asuma actul terorist ca o nouă victorie în lupta contra sionismului mondial.

Aceeaşi sursă, citată de „Le Parisien”, se arăta profund îngrijorată de relevanţa acestui fenomen căci, numai în Franţa, serviciile de securitate au fişat aproape 760 de persoane care se află în acest moment în drum spre Siria pentru a se alătura combatanţilor jihadişti. Problemă care nu este numai a Franţei (sau a Belgiei, unde se estimează că peste 200 de persoane deţinătoare de cetăţenie belgiană sunt acum de o parte sau alta a războiului civil din Siria), ci europeană căci, estima Louis Caprioli, fost şef al luptei anti-teroriste în Franţa, estima la aproximativ 15.000 numărul de cetăţeni europeni acum „luptători străini” în Siria.

Estimările privind ordinul de mărime sunt oarecum diferite. Preferăm analiza lui Stephane Mantoux publicată la începutul acestui an care combină relatări de presă şi analize ale unor servicii d e informaţii şi dă un minimum şi un maximum de cetăţeni europeni:

Tot el dă, folosind ca sursă publicaţia Suddeusche Zeitung, un număr total de 11.000 de „luptători străini” prezenţi în Siria...

....iarăşi, cu cifre estimative pentru nivelul minimal şi cel maximal – coroborând datele oferite de The International Centre for the Study of Radicalization:

Problema este că ceea ce părea până acum o ameninţare teoretică şi oarecum îndepărtată, tinde să se transforme acum într-o problemă imediată deoarece este posibil să asistăm la începutul anunţat al refluxului dinpre Siria şi Afganistan către bazele liniştite şi până acum netulburate de nimic din Europa. Mai ales din Europa occidentală. Unde, sub acoperământul protecţiei asigurate de legislaţia privind respectarea neabătută a drepturilor omului, a existat timpul necesar pentru construirea şi consolidarea de reţele dar şi pentru amplasarea unor persoane loiale în multe structuri ale statelor respective, inclusiv în armată, poliţie şi chiar în serviciile de luptă împotriva terorismului.

De ani şi ani de zile, mesajele cele mai concentrate ale urii împotriva Europei decadente nu erau rostite undeva departe, ci în moscheele sau centrele culturale musulmane din mijlocul Europei, foarte adeseori devenite adevărate centre de recrutare şi îndoctrinare. Culmea este că cele mai multe dintre ele sunt plătite din banii contribuabililor europeni în numele nevoii de a asigura comunităţilor de mai proaspeţi sau mai vechi imigranţi toate serviciile culturale şi religioase care să le permită să nu-şi piardă identitatea...

Mai avem şi directiva europeană privind dreptul la reîntregirea familiilor, cea în termenii căreia se permite sosirea întregii familii care primeşte cvasi-imediat cetăţenie (părinţi, fraţi, surori, copii), oameni cărora li se oferă locuinţe sociale şi fonduri de subzistenţă.

O societate europeană care s-a dovedit poate excesiv de imprudentă şi permisivă deoarece, revenind la exemplul Mehdi Nemmouche, trebuie să amintim că, doar la 29 de ani, are deja la activ mai multe stagii în închisorile franceze, fiind condamnat de şapte ori şi închis de cinci ori, „ilustrându-se prin prozelitismul său extremist”.

Serviciile de informaţii franceze afirmă acum că, imediat după eliberarea sa în decembrie 2012, Nemmouche a plecat în Siria pentru a lupta alături de brigăzile mişcării „Statului Islamic în Irak şi Levant ”(EIIL). În momentul arestării sale, Nemmouche avea în bagaj un steag alb cu inscripţia în arabă identificând brigăzile înarmate EIIL...

Procuratura federală belgiană şi serviciile de informaţii caută acum să afle care a fost parcursul lui Nemmouche la Bruxelles şi, mai ales, cine i-a oferit adăpost şi asistenţă logistică, fiind cel mai probabil vorba despre una dintre „rutele de fugă” constituite de ani bune şi ţinute în „adormire” tocmai pentru asemenea cazuri. Este însă absolut cert că a beneficiat de sprijin local la Bruxelles, cu oameni sau/şi reţele care i-au furnizat mijloace de transport, l-au ascuns până la îmbarcarea în autobuzul spre Marsilia.

Se mai poate repeta un asemenea episod? Cu siguranţă că da.

Dacă vă interesează să vedeţi cu adevărat profunzimea acestui fenomen în Europa noastră de acum (recrutare-îndoctrinare-trimitere în stagii de antrenament-participare la operaţiuni de luptă), vă invit să citiţi câteva materiale incendiare pe care le vom publica în zilele care urmează. Este mai mult decât grav, veţi vedea că toate semnele există deja în teren, veţi constata amploarea implantărilor organizaţiilor teroriste sau islamist-fundamentaliste. 

Decizia politică ar trebui să intre cât mai rapid şi decis în funcţiune cu toate că, aşa cum îmi spunea un om din serviciile de specialitate de aici din Bruxelles, caracteristica democraţiei este că îi plăteşte acum şi pe cei care vor s-o distrugă. Ar fi cumplit de păcat să aibă dreptate...