Summit Brexit/non-Brexit: documentele compromisului

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Aveţi, din nou, posibilitatea de a accesa în premieră pentru România toate documentele trimise şefilor de stat şi de guvern în pregătirea Summitului din această lună, când trebuie să se formuleze decizia europenilor la ultimatumul britanic.

Documente care, aşa cum veţi vedea, conţin schimbări importante care semnifică acordarea unui statut excepţional şi a unor privilegii pentru Marea Britanie,  deschizând astfel o uriaşă cutie a Pandorei.

Sunt patru capitole distincte, reluate ca atare în proiectul Deciziei finale a Summitului care se va desfăşura pe 18 şi 19 februarie: guvernanţa economică, competiţia, suveranitatea, beneficiile sociale şi libera circulaţie.

În ce priveşte guvernarea economică, "se asigură respectul mutual între Statele Membre care au decis să ia parte la aprofundarea în continuare a Uniunii Economice şi Monetare şi cele care nu doresc acest lucru. Astfel, se deschide drumul spre o mai mare integrare înlăuntrul zonei euro dar şi salvgardând drepturile şi competenţele statelor non-membre ale zonei Euro", anunţându-se şi stabilirea unui mecansim care, chiar dacă va da asigurările necesare îngrijorărilor unor state non-membre ale zonei euro, nu poate constitui un tip de veto sau să întârzie luarea de decizii". Acest paragraf este extrem de important deoarece, practic, anunţă că "măsurile de urgenţă şi de criză care trebuie să asigure salvgardarea stabilităţii financiare a zonei euro nu vor implica responsabilitatea financiară a Statelor membre a căror monedă nu este Euro sau, dacă e cazul, a acelor state care nu participă la Uniunea Bancară". Adică, în traducere, la o viitoare criză de tip Portugalia, Irlanda, Grecia...banii vor veni NUMAI din bugetele statelor din zona euro şi nu de la celelalte visterii.

În ce priveşte domeniul competiţiei, se anunţă o supraveghere continuă a procesului de simplificare a legislaţiei în scopul reducerii poverii pe care aceasta o constituie pentru lumea afacerilo. Dar cu precizarea foarte prudentă că se doreşte respectarea, practic, a situaţiilor actuale de delagarea competenţelor, nici mai mult către UE, dar nici o reîntoarcere la regimul statelor-naţionale ca element unic de regularizare, competenţele UE în domeniu neputând fi modificate fără o schimbare a textului Tratatelor. Chiar şi mai prudenţi în exprimare, şefii de state şi de guvern ţin să remarce că, şi în acest domeniu, fraza generală "să acţionăm pentru o mai mare apropiere între popoare" este compatibilă cu "diversele modalităţi de integrare care stau la îndemâna Statelor membre şi nu obligă toate statele la o decizie unanimă". 

Morala? Uite ce constată şefii Europei Unite: "Tratatele permit o evoluţie către o mai mare integrare a Statelor Membre care împărtăşesc o viziune asupra viitorului lor comun, fără ca asta să se aplice altor State Membre".

Mai mult, ca lucrurile să fie foarte clare şi să se pună cruce ideilor federaliste din capul unora care-şi închipuiau că proiectul european ar fi avut cumva o asemenea finalitate, în proiectul de decizie, şefii politici ai Europei anunţă că, într-adevăr, în Tratate se enunţă principiul "unui proces care să creeze o apropiere şi mai mare între popoarele europene".  

Numai că, atenţie, "era vorba de a semnala că intenţia Uniunii este să promoveze încrederea şi înţelegerea între popoarele care trăiesc în societăţi deschise şi democratice împărtăşind moştenirea comună a valorilor universale". Dar ce este în Tratate "nu reprezintă echivalentul obiectivului unei integrări politice. În consecinţă, referirile la o mereu mai strânsă uniune între ţările Europei nu oferă o bază pentru extinderea cuprinderii oricărui articol din Tratate sau din legislaţia secundară din UE. Şi nici nu trebuie folositepentru a sprijini o interpretare extensivă a competenţelor UE sau a puterilor instituţiilor sale aşa cum sunt defintite în Tratate".

Adică cum?

Iată:

1. Câştig major, uluitor prin consecinţele sale viitoare, pentru Marea Britanie care-şi vede confirmate, la modul cel mai solemn, ambiţia politică esenţială, cea de a fi, oficial, şi înlăuntrul UE dar şi în afara ei. Dar, în acelaşi timp, şefii de state şi de guvern, în cazul în care vor aproba cu solemnitate toate aceste texte, vor confirma şi calitatea de lider incontestabil pe care Marea Britanie îl va avea de acum înainte în calitate de pol de putere, coagulare şi voce autorizată pentru un fel de Commonwealth în interiorul UE. O organizaţie sui-generis care să grupeze în primul rând euro-scepticii dar şi, de ce nu, ţările cu perspective reduse de integrare în marea zonă euro-Schengen. Care să păstreze oarece legături cu ceea ce va fi cealaltă Europă, dar fără mari entuziasme. Joc profitabil pentru cine-l poate duce, adică Londra, dramatic pentru ceilalţi din cauza consecinţelor economice extrem de previzibile.

2. Foarte interesant compromis şi pentru cei care ştiau de mult că situaţia din interiorul instituţiilor şi jocurilor de putere de la Bruxelles devenise insustenabilă şi pregăteau un exit şi de un start de nouă formulă. Adică exact o situaţie ca aceasta în care să apară o urgenţă majoră care, pentru a fi cumva rezolvată, trebuia să ducă la un compromis istoric în care se confirmă existenţa unei Europe cu cel puţin două viteze: Europa celor care vor o zonă de integrare majoră (noua zonă euro-Schengen, cu reglementări noi, cu organisme independente de conducere şi reglementare, poate chiar cu un parlament propriu în interiorul Parlamentului European) şi restul.

Cât de departe poate merge partea aceea de Europă pe drumul integrării? Relativ departe, crind mai multe spaţii unice şi, eventual, consolidând mult controlul frontierelor noului Spaţiu Schengen. Dar nu foarte departe, căci, din nou, Marea Britanie şi-a impus decizia, astfel încât şefii de stat şi de guvern vor avea să semneze reiterearea solemnă a faptului că "UE va respecta pe deplin responsabilitatea naţională privind domeniul securităţii naţionale care revine exclusiv fiecărui Stat membru".

Adică, foarte clar, ne întoarcem de unde am plecat, căci dacă domeniul securităţii naţionale este doar şi numai atribuţia fiecărui stat membru, putem pune liniştiţi la coş toate protocoalele de colaborare apărute în urgenţă din cauza ameninţării teroriste...

Tabloul compromisului care se desenează la orizont nu ar fi complet dacă nu am pomeni de cedarea istorică a UE în faţa Marii Britanii privind setul de propuneri care reprezintă dacă nu încălcări pur şi simplu, cel puţin calea liber dechisă pentru derogări majore la capitolul libera circulaţie a persoanelor. Deocamdată, cea mai spectaculoasă prevedere este cea care permite invocarea unei "frâne de urgenţă" în cazul asistenţei sociale oferite migranţilor şi familiilor lor , beneficii sociale acordate celor care sunt în şomaj şi "exportul beneficiilor sociale pentru copii".

Pentru a lua doar un capitol ilustrativ, Cameron a propus o interzicere a accesului pe o perioadă de patru ani la credite sau locuinţe sociale pentru cetăţenii UE nou sosiţi în Marea Britanie. Compromisul propus este că nu va fi admisă o "discriminare permanentă", ci una temporară, bazată pe mecanismul "frânei de urgenţă" care, tehnic, va trebui să fie aprobat de Consiliul UE prin vot cu majoritate calificată în urma unei propuneri a Comisiei Europene  la cererea Marea Britanii. Întreaga procedură va trebui aprobată de Parlamentul European dar care nu are nici un cuvânt de spus în privinţa momentului în care mecanismul poate fi pus în funcţiune.   

Dar, dacă o asemenea concesie enormă, fără precedent, va fi făcută Marii Britanii, se deschide imediat perspectiva ca mai multe State Membre - mai ales cele  eurosceptice, dar nu numai - să ceară şi ele privilegii similare în momentul în care (vedeţi ce definiţie excepţional de generoasă urmează) " apare o situaţie excepţională şi la o scară ce afectează aspectele esenţiale ale sistemului de securitate socială dintr-un Stat Membru, inclusiv obiectivul primar al beneficiilor sociale pe durata activităţii productive sau care să ducă la dificultăţi care sunt serioase şi prezumabile a persista pe piaţa muncii sau care pun o presiune excesivă asupra funcţiunării corespunzătoare a serviciilor sociale".

Aşa cum stau lucrurile acum, nu există garanţii de funcţionare asupra acestui sistem dar, cel puţin, apare temerea logică că el ar putea să fie folosit într-adevăr ca o frână dar cu posibilitatea naţională de a păstra, în tot acest răstimp, uşiţe inteligent şi la timp deschise, excepţiile prevăzute şi acum în Tratate, pentru primirea unor anumite categorii de persoane, în număr foarte limitat, spre exemplu tineri informaticieni, medici,etc.

Dar există şi o altă perspectivă, extrem de interesantă dacă ne gândim ce va fi viitorul Europei. Atenţie, mare atenţie, dragi iubitori ai drepturilor omului, la acest paragraf :

'Statele Membre pot să procedeze la măsurile restrictive necesare împotriva oricărui individ al cărui comportament personal pare să reprezente o ameninţare reală şi serioasă la politica publică sau la securitate. Pentru a determina dacă actele comportamentale ale unui individ reprezintă o asemenea ameninţare, Statele membre pot lua în considerare comportamentele din trecut ale persoanei în chestiune, iar ameninţarea nu este întotdeauna nevoie să fie iminentă.Chiar şi în absenţa unor condamnări anterioare, Statele membre pot acţiona pe baza unor considerente preventive, atâta timp căt ele privesc individul în chestiune".

Extrem de interesant şi instructiv,, mai ales că, în acelaşi proiect de decizie, Comisia Europeană se angajează să clarifice ce înseamnă noţiunile de "motive serioase" sau "motive imperative" pentru expulzarea unor persoane de pe teritoriul unui stat....

Dar, deocamdată, nimic nu este clar la Bruxelles deoarece, după cum vedeţi, este vorba despre o declaraţie de principii care nu are anexate detalii operaţionale şi nici definiţie clară de criterii. Mai mult, chiar dacă toate aceste texte vor fi aprobate, trebuie să fie validate şi de Parlamentul European. În fine, mai există o întrebare la fel de importantă: electoratul britanic va crede că este un compromis acceptabil şi rezonabil sau va dori, necondiţionat, ieşirea din UE, cu orice consecinţe?

Deocamdată, în premieră pentru România, puteţi accesa documentele care se află acum pe masa şefilor de stat şi de guvern:

1. Scrisoarea Preşedintelui Donald Tusk către membrii Consiliului European

 http://www.consilium.europa.eu/en/european-council/president/pdf/letter-tusk_pdf/

2. Proiect de decizie a şefilor de stat şi de guver, reuniţi în Consiliul European

http://www.consilium.europa.eu/en/european-council/president/pdf/new-settlement/

3. Proiect de declaraţie asupra secţiunii A a deciziei şefilor de stat şi guvern

http://www.consilium.europa.eu/en/european-council/president/pdf/section-A_pdf/

4. Poriect de declaraţie a Consiliului pe domeniul competiţiei

http://www.consilium.europa.eu/en/european-council/president/pdf/competitiveness_pdf/

5. Proiect de declaraţie a Comisiei Europene privind implementarea unui mecanism la nivel subsidiarşi a unui mecanism de implementare pentru reducerea poverii (administrative)

http://www.consilium.europa.eu/en/european-council/president/pdf/subsidiarity_pdf/

6. Proiect de declaraţie a Comisiei asupra Mecanismului de Salvgardare

http://www.consilium.europa.eu/ en/european-council/president/pdf/Draft-declaration-of-the-European-Commission-on-the-Safeguard-Mechanism-referred-to-in-paragraph-2(b)-of-Section-D-of-the-Decision-of-the-Heads-of-State-or-Government,-meeting-within-the-European-Coun/

7. Proiect de declaraţie al Comisiei Curopene pe probleme legate de abuzul la dreptul de liberă circulaţie a persoanelor.

http://www.consilium.europa.eu/en/european-council/president/pdf/free-movement_pdf/

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite