Securitatea Europei. Ce crede primul CEO al Agenţiei Europene de Apărare

Nick Witney, primul CEO al Agenţiei Europene de Apărare FOTO Reuters

Într-o lume în care puterea militară rămâne o parte indispensabilă a securităţii, Uniunea Europeană întâmpină serioase probleme în a concretiza planurile unei componente de apărare comune. Nick Witney, primul CEO al Agenţiei Europene de Apărare, delegat în 2004 de către Javier Solana pentru a crea un concept de securitate comună la nivel european, ne-a oferit în premieră pentru Adevărul o perspectivă clară şi obiectivă asupra provocărilor.

Cu o experienţă impresionantă în domeniul securităţii, ocupând funcţii importante atât în cadrul UE, cât şi la NATO, Nick Witney este în acest moment membru senior al Consiliului European de Politici Externe, oferindu-şi expertiza în arii de interes precum afaceri internaţionale, politica europeană de securitate şi apărare, precum şi procesul de pace din Orientul Mijlociu.

Pentru început, am dorit să aflu de la expertul Nick Witney care este viziunea realistă despre sistemul integrat de securitate la nivelul Uniunii Europene şi cum se prezintă viitorul în cazul în care se continuă în aceeşi direcţie. “Cred că adevărata ameninţare a Europei în viitorul apropiat nu este un atac armat sau o invazie, dar mai degrabă o pierdere progresivă a puterii şi influenţei, şi astfel a capacităţii de a modela lumea secolului XXI în funcţie de interesele şi valorile noastre. Trebuie să înţelegem că forţele armate eficiente nu sunt doar pentru a duce bătălii: ele sunt de asemenea instrumente politice.”

Lipsa obiectivului comun si a substanţei ideologiei europene de apărare a fost cel mai recent evidenţiată în criza din Mali, unde Franţa şi-a asumat rolul intervenţiei militare, deşi iniţial fusese stabilit un consens al statelor membre că Europa trebuie să se implice. Europa este în declin din multe puncte de vedere, inclusiv cel al securităţii şi apărării, însă apocalipsa europeană despre care mulţi vorbesc este încă departe. Armatele ţărilor europene sunt în continuare printre cele mai puternice din lume, iar cheltuielile de apărare depăşesc 200 miliarde de Euro pe an (aproximativ 20% din cheltuielile militare la nivel mondial), mai mult decât cele ale Chinei şi Rusiei însumate. Vocile care afirmă că Europa are cheltuieli reduse la nivel militar refuză deliberat sau nu, să ia în calcul că acest lucru este plauzibil doar în comparaţie directă şi unică cu Statele Unite ale Americii, care au investit masiv în industria apărării în ultima decadă.

Aşadar, putem observa numai pe baza faptului mai sus menţionat, că problema se află la nivelul coeziunii şi al găsirii unui numitor comun între statele europene în privinţa industriei de apărare comune. Există în primul rând o problemă de mentalitate referitoare la utilitatea şi abuzurile conceptului de hard power. State precum Polonia şi Marea Britanie, au o atitudine militantă, preferând apropierea de vestul american, în timp ce restul preferă continuarea politicilor externe care utilizează diplomaţia ca instrument principal de negociere.

O simplă referire la raportul CIA din februarie, Tendinţe Globale 2030, care identifică câteva posibile perspective ale scenei mondiale şi oferă nişte scenarii, “creează o stare de inconfort pentru noi europenii.”, spune Nick Witney. “Cu o forţă de muncă şi resursele naturale insuficiente, şi o populaţie în declin, Europei îi va fi foarte greu să se descurce cu ceea ce rapoartele americane au numit o clară schimbare a polului de putere economic către est şi sud. Deci întrebarea este cum poate Europa să inverseze această tendinţă periculoasă?”

Ca şi în ultimul său studiu despre strategiile de securitate ale statelor membre ale UE, Cacofonia strategică a Europei, Nick Witney subliniază faptul că liderii europeni trebuie să dezbată între ei întrebări grele despre capabilităţile militare ale fiecăruia, şi să înceapă să împărtăşească idei despre securitate. Mai mult, trebuie pornită o reală discuţie despre stategia europeană comună de securitate, până la mult-aşteptatul Consiliu European din decembrie.

Pe scurt, Nick Witney afirmă că refuzul de a lua în serios o strategie comună şi eficientă de apărare, ne costă bani, pentru că odată cu micşorările bugetare din domeniul militar se reduc şi capabilităţile militare şi implicit, lipsa unei cooperări adevărate ne va sensibiliza în faţa riscurilor. De asemenea, fără o cultură strategică de securitate a Europei Unite, ni se diminuează credibilitatea, şi astfel rolul nostru ca actor global riscă să devină cel al unui observator. Şi nu în ultimul rând, lipsa unei industrii de apărare comune ne expune la riscuri serioase, deoarece puţine state europene se întreabă ce rol au forţele armate, în afara faptului că sunt o sursă de locuri de muncă şi un instrument social sau industrial.

“Din ce în ce mai mult, Europa seamănă mai degrabă cu un cor grecesc pe scena mondială, decât cu un protagonist, comentând asupra acţiunii cu o expresie zilnică de disperare.” concluzionează într-o notă amăruie expertul european. Din nefericire, această afirmaţie este susţinută de atitudinea europeană în crizele politice din imediata sa apropiere din ultimii 2 ani, mai précis ceea ce s-a numit Primăvara Arabă, unde retorica a fost singurul răspuns al Bruxelles-ului. Cireaşa de pe tort a fost, în opinia lui Nick Witney, atitudinea sfidătoare a premierului israelian Benjamin Netanyahu, când acesta şi-a exprimat făţis dispreţul pentru protestele europenilor în ceea ce priveşte chestiunea colonizărilor de pe teritoriul palestinian ocupat, autorizând şi mai multe construcţii, spre stupoarea birocraţilor europeni.