În orice caz, neaşteptate pentru cei care au generat întreaga criză. După acest moment, putem să facem o estimare a consecinţelor şi a cauzelor unei asemenea evoluţii, care anunţă un război nici rece, nici cald, o formă hibridă de confruntare cu instrumentele noi care conţin şi arme convenţionale, şi tactici hibride, şi ameninţări, şi constrângeri, şi sancţiuni, dar şi operaţiuni cibernetice asupra sistemului energetic, şi război informaţional şi bătălie pentru minţile cetăţenilor statelor ţintă, în spaţiul virtual.

Totul pare să fi plecat de la un calcul greşit al unor servicii secrete ruse - cel mai probabil GRU, care avea acces şi putea proiecta utilizarea substanţei – un atac care mai degrabă afirma decât ascundea autorul, statul rus. Era un atac care era menit să transmită defectorilor din servicii că Mama Rusie se răzbună întotdeauna. Cu semnătura clară a Preşedintelui Putin, fără de care un asemenea atac nu s-ar fi putut derula pe teritoriul unui alt stat, cu atât mai mult Marea Britanie - odată ce datoria Rusiei se negociază şi se tranzacţionează, deci se finanţează la City în Londra. Şi o spun după ce am avut ocazia să stau de vorbă cu prieteni britanici direct implicaţi în caz şi cunoscători ai întregii evoluţii, inclusiv cunoscând informaţii şi probe care au fost prezentate Miniştrilor de Externe din statele membre UE la Consiliul Afaceri Externe din 19 martie.

Nimeni din GRU şi de la Kremlin nu se aştepta ca acum Marea Britanie să reacţioneze şi să o facă atât de virulent.

Cazul e considerat cel mai grav din istoria de până azi a Marii Britanii, ba chiar a lumii, fiind, totodată, şi un test, şi rezultatul unei evaluări greşite de către atacator şi planificator a situaţiei reale a Marii Britanii. Două elemente au stat la baza lansării atacului. Mai întâi, faptul că Londra nu a reacţionat în ultimele două mandate guvernamentale la asasinate anterioare comise pe teritoriul britanic. De la Litvinenko, acolo unde reacţia a fost serioasă, prin prisma punerii sub ameninţare a cetăţenilor britanici aflaţi în zona transportării şi utilizării poloniului 210 în ceaiul verde băut de fostul spion care defectase, însă fără consecinţe, odată ce nimeni nu şi-a mai pus problema serioasă a anchetei profunde sau măcar a traducerii cazurilor la nivel politic. A fost adaptată varianta cea mai simplă, cea a morţilor naturale, suicidul lui Berezovski etc., deşi în acest caz mass-media rusă intrase în format de propagandă până când autorităţile britanice să-l fi descoperit măcar pe multimiliardarul rus de opoziţie mort în cadă şi să evalueze că ar fi sau nu vorba de suicid.

Suntem ca-n celebrul banc despre condoleanţele transmise telefonic de Brejnev pentru atacul nuclear, însă, din cauza diferenţei de fus orar, confuzia a făcut ca aceste condoleanţe să vină înainte de atacul însuşi! Ce să-i faci, chelu-şi pune mâna-n păr, zice o formulă românească neaoşă. Aşa şi aici. Nimeni din GRU şi de la Kremlin nu se aştepta ca acum Marea Britanie să reacţioneze şi să o facă atât de virulent.


Preşedintele rus Vladimir Putin FOTO EPA

În al doilea rând, contextul era nefavorabil Marii Britanii. Era izolată din cauza negocierilor pe Brexit, iar Moscova se aştepta ca un număr de stat europene să blocheze orice reacţie de solidaritate. Apoi, şi relaţia transatlantică cu SUA a Marii Britanii nu mai e ce era, ieşirea din UE ducând la scăderea valorii strategice a Londrei şi pentru Washington. Nu mai vorbim că şi SUA au, sub Trump, propriile calcule şi relaţii cu Moscova. Aşa au gândit planificatorii ruşi.

Un calcul greşit cât o declaraţie a noului război mondial între Occident şi Rusia. De care o fi el acum şi în viitor.

Şi a venit explozia de indignare, lovitura enormă pe linia expulzării diplomaţilor, dar mai ales reacţiile care încă nu se văd, loviturile ce se dezvoltă în profunzime, unde măsurile de sancţiune şi retorsiune sunt enorme. Făcute să doară, să atingă interesele ruse, chiar cu asumarea costurilor de către Londra şi terţi în privinţa unor interese bilaterale abandonate. Pentru că Londra a comunicat pe canale un set de întrebări Moscovei, acestea au ajuns la Putin, care a aprobat răspunsul neconvingător şi a apăsat, în acelaşi timp, pe butonul propagandei locale. Mare greşeală! Până să comunice formal Marea Britanie ceva public, nefiind coordonate, presa rusă şi zonele oficiale de diferite culori au început să emită mesaje divergente. Peste 29 de explicaţii şi reacţii la niveluri diferite ale instituţiilor oficiale. Au stârnit confuzia, dar nu au comunicat măcar pe canal diplomatic nepublic respingerea convingătoare a responsabilităţii şi propunerea de sprijin pentru cercetarea atentatului, fiind vorba de un cetăţean rus.

Ofertele vin acum, la două săptămâni de la atac. Neconcludente, neconvingătoare şi însoţite de ţâfna statului care a descoperit, abia acum, că victimele sunt cetăţeni ruşi şi că are legitimitatea să ceară explicaţii, să reproşeze că aceştia nu sunt apăraţi în Marea Britanie. Toţi. Toţi cei executaţi pe teritoriu britanic. Culmea tupeului!

Un calcul greşit despre o Mare Britanie slabă şi izolată, care permite răzbunările spionilor şi dizidenţilor ruşi pe propriul teritoriu, mai interesată de comerţul cu Rusia şi de investiţii imobiliare decât de securitatea cetăţenilor şi rezidenţilor. Un calcul greşit cât o declaraţie a noului război mondial între Occident şi Rusia. De care o fi el acum şi în viitor.