România tremură de frica refugiaţilor
0
Mai nou, în grandomania ei fara limite, alimentată de o mass-media de ultimă speţă, România se teme să nu fie cotropită de valul de refugiaţi ce a lovit Europa zilele trecute. Ne este teama de numărul şi de intenţiile lor.
Aud în jur tot felul de întrebări „Dar dacă vin prea mulţi?”, „Dar dacă ne iau locurile de muncă?”. „Dar dacă pornesc Jihadul?”
Momentan, mai mulţi decât românii plecaţi la muncă în străinătate nu au cum să vină. Şi apoi, vedeţi, noi putem să mergem la alţii, însă la noi ferească Dumnezeu să vină cineva. De fapt, dacă Europa vrea să îi trimită acasă, nu are altceva de făcut decât să le promită că le dă azil în România.
În primul rând, cei mai mulţi dintre refugiaţii aflaţi deja pe teritoriul României în centrele de tranzit de la Bucureşti sau Timişoara, nu vizează România ca destinaţie finală. Deşi refugiaţi, se pare că aceşti oameni sunt extrem de inteligenţi nedorindu-şi să scape de o nenorocire doar ca să dea peste o nenorocire şi mai mare. Pentru că a cere azil în România este ca şi cum ai da din lac în puţ.
În al doilea rând, dacă am reuşi cumva să îi păcălim pe refugiaţi să rămână la noi nu am avea decât de câştigat. Şi nu mă refer aici la fondurile europene destinate lor, dar pe care le-ar prădui guvernanţii, ci am în vedere lucruri mult mai simple. De exemplu, ar creşte diversitatea şi poate aşa am învăţa şi noi ce înseamnă compasiunea şi respectul faţă de ce este diferit.
Ar creşte şi competitivitatea pe piaţa muncii. Poate aşa, de frica pierderii locului de muncă în favoare unui refugiat cu cetăţenie română, cei mai mulţi dintre noi nu ar mai dormi, ci chiar ar munci.
În al treilea şi nu neapărat ultimul rând ar trebui să fim obişnuiţi cu statutul de refugiat având în vedere că trăim într-o ţară care suntem trataţi mai rău decât nişte refugiaţi.
În ceea ce priveşte Jihadul, ce să mai zic. Singurul obiectiv care ar merita dinamitat în România este Casa Poporului şi vecina ei de ogradă Catedrală Neamului. Şi sincer, eu nu m-aş supăra să scăpam de ambele. Vor mai trece însă sute de ani până când jihadistii vor termina lupta cu Statele Unite şi partenerii lor occidentali pentru ca apoi să facă şi din noi o ţintă.
Pentru că vedeţi, până şi Jihadistii ştiu că suntem praf şi pulbere deja, fără să mai fie nevoie să ne arunce ei în aer.
Nu în ultimul rând, poate aşa găsim un nou ţap ispăşitor pentru toate relele din ţară că m-am săturat să tot aud că doar rromii sunt de vină.
Se încarcă comentariile...
