EXCLUSIV Cine va merge la Bruxelles? Primele proiecţii despre alegerile europarlamentare din 2014

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Imagine
Imagine

Paradoxul: vor fi poate cele mai importante alegeri europarlamentare prin semnificaţia lor politică, putând provoca mutaţii majore la nivelul scenei politice europene dar, în acelaşi timp, se preconizează că vor fi cele în care se va înregistra cel mai scăzut nivel de participare de până acum.

Efect direct al unei pierderi majore de încredere în clasa politică în general, în toate statele membre UE, al crizei economice, financiare, economice şi sociale a cărei rezolvare a fost încercată exclusiv prin pârghia măsurilor de austeritate şi supra-austeritate, generând sărăcie şi o creştere istorică a nivelului şomajului, lovind nemilos zona tineretului, acum debusolat şi în revoltă deschisă faţă de sistem.

Consecinţa paradoxului: la nivelul populaţiei care se va prezenta la vot, este previzibilă prezenţa majoritară a “nucleelor dure” ale fiecărei dintre partidele politice. Să nu uită că regresul la nivelul participării a fost important şi în trecut: de la 62% la primele europarlamentare din 1979, în 2009 se ajunsese la o participare de 43%.. În plus, ca mare noutate, este posibilă prezenţa a unui grup masiv de tineret, generator al unui vot anti-sistem şi, în consecinţă, în favoarea partidelor eurosceptice sau chiar a celor anti-europene. În paralel, este destul de uşor de anticipat că o parte a voturilor să fie de tip reactiv, voturi negative în raport la structurile şi combinaţiile politice ale actualului eşichier politic.

Remodelarea politică a consecinţelor paradoxului: chiar dacă se va înregistra o creştere a ponderii reprezentării politice a partidelor eurosceptice sau/şi anti-europeene, este posibil ca ele să nu-şi dorească gruparea la nivelul unui bloc de sine stătător cu o etichetă clară în acest sens (vezi eşecul tentativei precedente a grupului parlamentar iniţiat de Le Pen împreună cu Corneliu Vadim Tudor şi dizolvat în urma boicotului constant al colegilor lor europarlamentari). Probabil că vor căuta să consolideze un grup deja existent, cel al conservatorilor, acum majoritar britanic (desprins din PPE). De notat că începe deja acest proces de aglutinare, partidul premierului Erdogan părăsind în mod spectaculos grupul PPE în favoarea conservatorilor, grup în care a devenit membru (de la 9 noiembrie) şi partidul Noua Republică din România (oare deschizător de drum şi pentru alte formaţiuni din zona atât de fragmentată a dreptei româneşti şi nu numai? Da şi foarte repede, răspund  deja unele surse încă neconfirmate de la Bruxelles..)

Previziunile asupra rezultatelor paradoxului: destul de diferite, dar nu într-atât de opuse pe fond, ele oferind deja un tablou coerent asupra intenţiilor de vot. Vi le vom prezenta ca atare, cu un singur bemol: nu sunt integrate efectele posibile ale anunţatei ierni foarte grele, care ar putea aduce o presiune economică suplimentară asupra unor largi zone de populaţie, confruntată exact în primăvară cu plata unor facturi extrem de costisitoare. Două opinii contradictorii:

Pe 12 octombrie 2013, site-ul „Coulisses de Bruxelles”, încerca să scadă nivelul presiunii, afirmând:

“Partidele naţionaliste, prezente prin însăşi natura lor la nivel naţional, vor fi anulate în favoarea forţelor prezente la nivelul ansamblului ţărilor europene...în medie, adevăraţii anti-europeni, cei care resping însăşi ideea Europei Unite (foarte adesea aflaţi în zona de dreapta a eşichierului politic), reprezintă 100 de europarlamentari din 751...nu există nicio şansă ca euroscepticii declaraţi să devină majoritari în Parlamentul European, dar măcar să obţină o majoritate relativă ”

Complet fals, replică colegii de la Nouvelle-Europe.be care subliniază creşterea influenţei şi credibilităţii naţionale a partidelor extremiste şi naţionaliste care înregistrează o amplificare constantă a performanţelor lor electorale: 

...cifrele acestea se vor amplifica în Europarlamentarele din 2014. Acum patru ani, 13 din cele 27 state membre nu aleseseră niciun europarlamentar de extremă dreapta. Conform statisticilor, la viitoarele alegeri, se va înregistra o creştere a acestor rezultate, spre disperarea pro-europenilor acum majoritari în instituţiile comunitare, contrabalansând tendinţa istorică a curentelor politice dominante la nielul UE...Este vorba despre partide naţionaliste, anti-imigraţie şi cu tendinţă autarhică dar care, paradoxal, caută să-şi mobilizeze votanţii pentru a le conferi un mandat de reprezentare în Parlamentul European – reprezentare directă pe lângă o putere supra-naţională care are ca scop, printre altele, libera circulaţie a persoanelor şi interdependenţa economiilor. Se pare că interesul lor este de a căpăta o mai mare legitimitate într-o instituţie de care cetăţenii europeni se interesează din ce în ce mai puţin, deschizînd astfel poarta pentru parlamentari proveniţi din zona extremelor eşichierului politic...Dacă predicţia prind creşterea ponderii extremei drepte în PE se va dovedi adevărată, atunci ar putea urma un blocaj al discuţiilor şi dezbaterilor precum şi o influenţă sau chiar aplicarea politicilor xenofobe de tip naţionalist, la orizont cu o posibilă prăbuşire a UE care ar pune sub semnul întrebării viitorul economic, politic şi diplomatic al ţărilor membre ale UNiunii Europene ”.

“În luna mai anul viitor, se poate ca Parlamentul European să fie compus în mare parte din antieuropeni. Asta ar însemna o regresie şi o ameninţare de paralizie” Francois Hollande, Preşedintele Republicii Franceze
“Mai 2014 va fi momentul unor alegeri europene extrem de dificile...va exista întotdeauna o majoritate suficientă pentru a apăra cauza europeană, dar în circumstanţe mai dificile decât în trecut” Herman Van Rompuy, Preşedintele Consiliului European
“Dacă se va întâmpla ca în mai multe ţări, mai ales în Franţa, ca partidele eurofobe să câştige europarlamentarele, atuci se va crea un şoc electric...simbolul va fi extrem de puternic şi riscă să marcheze în mod profund viitoarea legislatură în Parlamentul European” Denis McShane, Marea Britanie, fost ministru laburist pentru afaceri europene

Dar, pentru a înţelege mai bine lucrurile, iată imaginea de acum a repartiţiei grupurilor politice din PE (sursa: Swedish Institute for European Policy Studies SIEPS – septembrie 2013)

harta europarlamentare

Acestea fiind spuse, iată una dintre cele mai interesante proiecţii electorale care circulă acum la Bruxelles şi constituie baza de analiză pentru grupurile care se ocupă de campania pentru europarlamentare.

Primul sondaj (6 noiembrie 2013) aparţine institutului intalian SBimedia. Foarte interesantă pentru că, în opinia noastră, se apropie de o formulă pe care majoritatea analiştilor o estimează ca fiind raţională, echilibrând tendinţa conservatoare proprie votului de până acum în europarlamentare cu tendinţele paradoxale de care aminteam.

În cazul României, proiecţia ar fi următoarea:

PSD/UNPR – 41.0%  - 16 mandate

PNL – 20,0% - 7 mandate

PDL – 18,0% - 7 mandate

UDMR- 5% - 2 mandate

PP-DD – 4,0%

PMP – 3.0%

PRM- 3,0%

PC – 2%

ADA (FC/PNTCD) – fără procentaj relevant (n.n.)

sondaje unteanu rusu
sondaje unteanu rusu
sondaje unteanu rusu
sondaje unteanu rusu
sondaje_danemarca_croatia
sondaje_danemarca_croatia
sondaje unteanu rusu
sondaj partide
sondaj innebunesca

Interesant, dar nu definitiv deoarece ce, pe fundal, continuă jocurile. Foarte ample, foarte diverse. Şi uneori dominate de dispearea lipsei de soluţii percepute ca definitiv câştigătoare. Pe de o parte, partidele clasice se tem că scăderea numărului de voturi în favoarea unuia sau altuia dintre marii actori tradiţionali nu se va regăsi în mod automat în scorul ceuilalt, ci fie for alimenta zona de absentism, fie vor credita noile partide dominante în zona extremei drepte...iar aici cel mai tare sperie alianţa posibilă între două personaje cu adevărt carismatice, Marine Le Pen pentru Front National în Franţa şi Geert Wilders, liderul partidului Olandez al Libertăţii (PW), la care să se aduge liderii Ligii Nordului din Italia, Partidului Austriac al Libertăţii, Vlaams Belang din Belgia şi Partidului Democrat din Suedia, Jobbik din Ungaria...colaborând şi cu un alt de eurosceptici, cel al Alianţei Europene pentru Libertate condusă de europarlamentarul britanic Godfrey Bloom.

Discursurile devin din când ce în ce mai dure, direcţionate către acel tip de electorat care ar putea să influenţeze decisiv soarta europarlamentarelor. Iată ce-i spune Marine Le Pen :

Uniunea Europeană este o anomalie...Cred că, în acest moment, Uniunea Europeană seamănă cu Uniunea Sovietică: nu mai poate fi îmbunătăţită...UE se va probuşi exact cu s-a prăbuşit şi URSS”.   

Iar Wider promite şi el : “Vom face tot ce ne va sta în putere pentru a transforma viitoarele alegeri europene într-un cutremur de pămând la scară europeană împotriva celor de la Bruxelles.”. Aceasta în condiţiile în care, în Franţa, sondajele indică faptul că Frontul Naţional va câştiga europarlamentarele, urmând să aibă cel puţin 20 de locuri în Parlamentul European...

Ce fac ceilalţi? Cel puţin în acest moment, un pas înapoi, încercând să facă cumva pe plac electoratului nedecis încă al marilor partide tradiţionale, supuse presiunii mesajului naţionalist şi xenofob. În acest sens, iată o primă mişcare de repliere (cu mesaj clar de liniştire pentru electratul francez de dreapta îndestul de favorabil poziţiilor Frontului Naţional) prin asigurarea dată de Preşedintele Barosso că, în ciuda tuturor promisiunilor formale de până acum, România şi Bulgaria nu vor integra în 2014 Spaţiul Schengen.

Marea problemă a acestor europarlamentare este că mesajele de acest fel vor continua, bătălia de abia acum se deschide şi, din neatenţie, nebăgarea de seamă sau neştiinţă a marilor jocuri subterane de la Bruxelles, ne vom putea trezi victime sigure şi neputincioase ale unei campanii care deja se centrează pe statele-ţap ispăşitor tradiţionale, trnsformate în ameninţare europeană în scopul acumulării de credibilitate şi voturi. De-abia acum începe şi nu ştim dacă, de parte noastră, este pregătit dosarul-analiză de risc pentru viitorul apropiat. Ce facem sigur, este să asistăm cum aceleaşi personaje care ne-au reprezentat până aum în PE, cu performanţele vizibile la nivelul imaginii şi forţei de influenţă pe care NU o are România în Europa, îşi pregătesc scaunele calde şi foarte lucrative pentru încă o legislatură. Dacă asta vrem, asta cu siguranţă vom avea. Alţii vor altceva şi, pare-se, că vor şi obţine ceea ce-şi doresc, luptători politici reali, din categoria profesioniştilor...

Europa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite