O viziune liberal-democrată asupra viitorului Europei. Raportul lui Guy Verhofstadt (II)

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Majoritatea construcţiilor politice au nevoie de un mit fondator, de un eveniment crucial care le va defini viitorul şi pe baza căruia se pot justifica acţiunile de reformă.

În cazul Rezoluţiei Parlamentului European din 16 februarie 2017 referitoare la posibile evoluţii şi ajustări ale structurii instituţionale actuale a Uniunii Europene (2014/2248(INI)) putem identifica clar retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană ca element fondator al noii realităţi politice. Brexit-ul, prin efectele sale, poate justifica aproape orice element reformator, în orice direcţie. Remarcăm cu acest prilej dorinţa de a implementa la nivel european o democraţie semi-directă prin folosire unor instrumente democratice precum referendumul, privit uneori cu circumspecţie în dezbaterile referitoare la viitorul democraţiei.

„mai mult, consideră că cetăţenii ar trebui să dispună de mai multe instrumente ale democraţiei participative la nivelul Uniunii; propune, prin urmare, să se evalueze introducerea, în cadrul tratatelor, a dispoziţiei referitoare la un referendum european cu privire la aspectele relevante pentru acţiunile şi politicile Uniunii;” (46)

Puterea cetăţenilor este în creştere, ei constituie punctul de plecare al viitoarei construcţii europene şi trebuie salutată dorinţa extinderii dreptului de vot „subliniază că implicarea cetăţenilor în procesul politic din ţara lor de rezidenţă contribuie la consolidarea democraţiei europene şi, prin urmare, solicită ca drepturile electorale ale cetăţenilor care au reşedinţa într-un stat membru în care nu sunt resortisanţi, astfel cum este prevăzut la articolul 22 din TFUE, să fie extinse pentru a ca aceştia să poată participa la toate alegerile rămase;” (50).

Mai mult, autoritatea politică a statelor membre nu mai este una rigidă, stabilită pe baza experienţelor trecute şi a alocărilor iniţiale, ci în noua Uniune Europeană totul devine fluid, adaptat realităţilor prezentului şi ţinând seama de tendinţele viitorului în plan demografic. Numărul efectiv de cetăţeni va conta din nou şi influenţa politică a statelor membre va fi direct legată capacitatea lor de sporire a populaţiei. Numerele mari contează la finele zilei, putând să vedem aici un test direct, pe care fiecare administraţie naţională va trebui să îl treacă în mod repetat, al atractivităţii modelului social naţional în context european. Oare statul meu este suficient de atractiv şi are puse în aplicare politicile necesare pentru a genera creşterea populaţiei?

„susţine decizia Consiliului European din 28 iunie 2013 de instituire a unui sistem care să facă posibilă, înaintea tuturor alegerilor pentru Parlamentul European, realocarea obiectivă, echitabilă, durabilă şi transparentă a locurilor între statele membre, respectându-se principiul proporţionalităţii degresive şi ţinându-se totodată seama de orice modificare a numărului statelor membre şi a tendinţelor demografice;” (51)

Rolul Parlamentului European sporeşte şi se doreşte adoptarea inclusiv a unor măsuri simbolice dar cu un impact emoţional mare în crearea unei identităţi europene.

„îşi reiterează solicitarea privind un sediu unic al Parlamentului European, precum şi angajamentul de a iniţia o procedură de revizuire ordinară a tratatelor în conformitate cu articolul 48 din TUE, cu scopul de a propune modificarea articolului 341 din TFUE şi a Protocolului nr. 6 pentru a permite Parlamentului să decidă cu privire la stabilirea sediului său şi organizarea sa internă;” (53).

Atunci când planurile întâlnesc realitatea

Proiectul de Raport iniţial a trebuit însă să sufere modificări ca urmare a reacţiilor stârnite. Primele semnale negative au fost generate încă din etapa dezbaterii proiectului de Raport în cadrul Comisiilor Parlamentului European, plecând de la baze ideologice.

Opinia minoritară, depusă de deputaţii Ashley Fox şi Kazimierz Kazimierz Michał Ujazdowski (ECR) în data de 8.12.2016, subliniază faptul că Uniunea Europeană şi-a depăşit competenţele şi de aici incapacitatea sa „de a găsi soluţii eficace la crizele cu care se confruntă”. Ei militează pentru „o comunitate a statelor membre care să coopereze în domenii în care au interese comune”. Soluţia lor: o nouă convenţie fondatoare.

„Cerem să se convoace o conferinţă interguvernamentală care va pune bazele unei Uniuni Europene reformate. Reformele vor respecta suveranitatea fiecărui stat membru. Legitimitatea democratică a deciziilor va fi asigurată prin recurgerea la sistemul de veto, iar Uniunea reformată va fi suficient de flexibilă pentru a reacţiona la schimbările de circumstanţe şi de interese. Aceasta va permite cooperarea între statele membre care doresc acest lucru, concentrându-se doar pe domeniile în care se poate aduce valoare adăugată şi poate fi rentabilă. Ea va asigura supremaţia instituţiilor politice asupra celor tehnice, implicarea deplină a parlamentelor naţionale, precum şi o listă clară şi limitată a competenţelor delegate.” (3)

Cealaltă Opinie minoritară, depusă de deputatul Gerolf Annemans (ENF) în data de 8.12.2016, are un fundament ideologic opunându-se ideii de mai multă Europa şi unei integrări accelerate. În opinia autorului conceptul de Statele Unite ale Europei reprezintă „o idee şi o direcţie pe care le considerăm contrare identităţii europene, al cărei principiu fundamental trebuie să fie supremaţia şi valoarea identităţii naţionale. Acest principiu reprezintă, de altfel, şi punctul forte al continentului european şi numai acest principiu poate fi luat drept premisă a oricărei forme de cooperare bazate pe libertate şi implicare voluntară.”

Dacă aceste Opinii minoritare partizane nu au avut succes, merită în schimb remarcată adoptarea amendamentului propus de Grupul popularilor europeni prin care prevederea prin care se limita dreptul de vot al europarlamentarilor din statele non-euro a fost eliminată din forma finală a textului. De altminteri, întreaga dezbatere în Parlament a fost una dificilă, cu un vot strâns cu 283 voturi pentru, 269 împotrivă şi 83 de abţineri.

„Ceea ce am semnalat de la bun început – introducerea ideii ca pe chestiuni legate de zona euro să se pronunţe numai parlamentarii din ţările din zona euro – a fost respinsă de plenul Parlamentului. Era o idee periculoasă pentru că diferenţierea de vot de azi pe un subiect se poate extinde pe alte sectoare mâine. […] Suntem cu toţii interesaţi ca viitorul Europei să fie cât mai bun. Românii nu au susţinut aceste rapoarte în ansamblul lor, cel puţin ştiu sigur că delegaţia PPE nu, deoarece ele cuprind multe prevederi care se subsumează a ceea ce noi numim o Europă cu două viteze, întărirea poziţiilor unor state, introducerea în bugetul european a unui buget al eurozonei sau prevederi privind politica de azil şi de migraţie. […]” (Declaraţie Adina Vălean, PPE, 16.02.2017).

Această atitudine este de altminteri consecventă cu declaraţiile europarlamentarilor români din PPE care înaintea votului susţineau că nu vor vota un astfel de amendament.

„Ne opunem puternic unei astfel de idei care creează disensiuni în interiorul unei Uniuni care ar trebui să fie mai unită şi mai coerentă în faţă ameninţărilor şi provocărilor vremurilor în care trăim. Delegaţia României în PPE se opune acestei idei şi va vota împotriva acestui raport daca aceste prevederi nu sunt eliminate înaintea votului din sesiunea plenara de la Strasbourg.” (Delegaţia României în Grupul PPE spune NU unei Europe cu două viteze, 08.02.2017).

„Astăzi, în dezbaterea Parlamentului European au fost puse trei rapoarte cu privire la viitorul Uniunii Europene. Din păcate, nici unul dintre aceste rapoarte nu va primi votul meu în şedinţa din ziua de 16-02-2017. Motivul este unul simplu: nu voi vota niciodată un raport în Parlamentul European prin care se introduc diferenţieri între statele membre în ceea ce priveşte egalitatea votului sau constituirea unui nou parlament, al zonei euro, care să funcţioneze în cadrul Parlamentului European. Elitele europene au adoptat, pe bună dreptate, sloganul «Uniţi vom învinge, dezbinaţi vom pierde», dar, în practică, prin cele trei rapoarte se propun soluţii care dezbină Uniunea Europeană.” (Dezbateri, 14 februarie 2017, Parlamentul European, Theodor Dumitru Stolojan, PPE).

Trebuie remarcată atitudinea unitară a europarlamentarilor români în abordarea acestei problematici, aşa cum reiese din diversele lor declaraţii şi opinii publice pe tematica dreptului de vot în special şi al Raportului în general.

„[...] Pentru a ieşi din criză trebuie să fiţi atenţi cum trataţi cetăţenii, toţi cetăţenii europeni, nu numai pe unii, nu mai trebuie să existe cetăţeni de diferite categorii. Toţi suntem cetăţeni europeni, nu trebuie să mai existe două, trei sau patru Europe, euro/non-euro, Schengen/non-Schengen. […]„ (Dezbateri, 14 februarie 2017, Parlamentul European, Maria Grapini, S&D)

„Dezbaterea despre viitorul Europei este foarte importantă. [...] Sunt sigur că ceea ce o să vă spună tinerii din generaţia mea este că nu îşi doresc o Europă cu două viteze, nu îşi vor o Europă fracturată, îşi doresc ca peste tot în Europa cetăţenii să trăiască în condiţii decente, vor o Europă mai transparentă, mai accesibilă şi mai umană. [...]” (Dezbateri, 14 februarie 2017, Parlamentul European, Victor Negrescu, S&D)

„[...] Este inacceptabil să începem să facem scenarii de evoluţie diferenţiată între zona euro şi non-euro, între Est şi Vest. Doar unită, Europa poate rămâne puternică. Construcţia europeană a fost gândită în primul rând pentru a asigura pacea pe continent, de aceea menţinerea acestei structuri politice şi economice este crucială. [...]” (Dezbateri, 14 februarie 2017, Parlamentul European, Daciana Octavia Sârbu, S&D)

„[...] În acest context, Raportul lui Guy Verhofstadt ne dă ocazia în aceste zile să discutăm sincer despre o posibilă reformă profundă a Uniunii Europene, iar delegaţia României va susţine prevederile acestuia în măsura în care reforma arhitecturii instituţionale nu va plasa ţara noastră într-o poziţie de inferioritate faţă de statele mai vechi. Viziunea către care tindem porneşte de la premisă că o posibilă soluţie la problemele actuale o reprezintă integrarea profundă şi acordarea mai multor responsabilităţi instituţiilor de la Bruxelles. Avem nevoie, pe de o parte, de o Comisie şi un Parlament mai puternice, dar şi de un mai bun dialog cu parlamentele naţionale, care se vor putea implica direct în procesul decizional de la Bruxelles. De asemenea, trebuie să cântărim crearea unei Uniuni a Apărării, în parteneriat strategic cu NATO, care să permită acţiuni independente în afara graniţelor, în paralel cu stabilirea unui Birou European de Investigaţii şi Combatere a Terorismului în plan intern. [...]” (Declaraţie Claudia Ţapardel, 14 februarie 2017, S&D)

Această victorie de etapă nu trebuie să ne liniştească întrucât viitorul Europei nu a fost încă scris. Forma finală adoptată de Parlamentul European conţine încă destule aspecte controversate, inclusiv ideea reducerii numărului de comisari europeni, idee la fel de nepopulară ca şi aceea referitoare la votul statelor non-euro.

„îşi reiterează solicitarea ca dimensiunea noii Comisii să fie redusă în mod semnificativ, iar numărul vicepreşedinţilor acesteia să fie redus la doi: ministrul de Finanţe şi ministrul de Externe; recomandă să se aplice aceeaşi reducere în cazul Curţii de Conturi;” (48)

Viitorul se anunţă plin de surprize politice, iar aceasta presupune o capacitate de adaptare şi de reacţie naţională sporită, precum şi dezvoltarea unei atât de necesare capacităţi de lobby la nivel european pentru promovarea intereselor naţionale.


Opinia exprimată aparţine exclusiv autorului şi nu implică în niciun fel instituţiile cu care acesta colaborează.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite