Mutti 4.0
0
Germania a votat: CDU/CSU câştigă numărul cel mai mare de locuri în Bundestag, iar Angela Merkel (Mutti - Mămica, afectuos numită de susţinătorii săi) se îndreaptă, deşi a făcut un scor electoral dezamăgitor, către un al patrulea mandat de Cancelar al celui mai important stat european.
SPD şi candidatul Martin Schultz termină pe poziţia a doua, la o distanţă considerabilă de partenerii lor de „Mare Coaliţie“. Probabil în opozitie (pentru a doua oară în 24 de ani), Social Democraţii germani confirmă criza stângii europene, care va continua să se adâncească cu probabilul eşec al candidaţilor acesteia în alegerile din următoarele săptămâni şi luni din Austria, Grecia sau Italia.
Şi CDU/CSU au pierdut voturi faţă de ultimele alegeri. Alianţa pentru Germania (AfD) depăşeşte pragul de 10%, devenind primul partid de extremă dreapta care intră în Bundestag după cel de-al Doilea Război Mondial. Die Linke, stânga comunistă cu baza în landurile din fostul RDG, confirmă un scor important. Reintrarea liberalilor de la FDP în Parlament, ca şi scorul bun al Verzilor, creează condiţii pentru o majoritate fără SPD.
Angela Merkel este un politician pragmatic şi care a demonstrat o masivă capacitate de adaptare şi negociere.
Deşi aparent calme şi fără adrenalina din recentele alegeri americane, olandeze, franceze sau de la Brexit, rezultatul scrutinului de ieri şi configuraţia viitorului executiv de la Berlin ne interesează pe toţi. Care va fi poziţia noii coaliţii faţă de propunerile de reinventare a Zonei Euro avansate de Emmanuel Macron? Cu câte viteze va funcţiona Uniunea Europeană în viitor? Care va fi atitudinea faţă de solicitarea inedită a Teresei May din discursul de la Florenţa pentru un statut special al Marii Britanii în relaţia cu Europa? Dar faţă de Trump, Putin, Erdogan sau Viktor Orban? Sau faţă de situaţia tot mai încordată şi potenţial explozivă din secesionista Catalonie şi a riscului de centrifugare a Europei? Sau faţă de butoiul de pulbere pe care stă Orientul Mijlociu (şi) în contextul referendumului pentru independenţă cu efect de domino al kurzilor din Irak de astăzi?
Publicul german a preferat continuitatea şi stabilitatea. Însă, Angela Merkel este un politician pragmatic şi care a demonstrat o masivă capacitate de adaptare şi negociere. Interesele Germaniei de mare putere economică şi exportator global vor continua să determine politicile economice ale ţării, însă o formă de reechilibrare între nordul şi sudul Zonei Euro va trebui găsită, pentru ca proiectul european să aibă un viitor. Hinterlandul economic constituit de statele Central şi Est-Europene va continua să fie vital pentru expansionista industrie germană, însă interesele politice şi dorinţa de emancipare a mai noilor sosiţi în Europa vor trebui acomodate. Şi în echilibrul dinamic - strategic şi economic - cu America, Rusia şi China (principalul rival în zona exporturilor), Berlinul va trebui să navigheze printre interese greu de armonizat. „Hecken“, „Hedging“ sau mai pe româneşte - a investi în mai multe proiecte simultan -, aceasta va fi dificila sarcină a lui Mutti 4.0.
Mai aproape de interesele noastre, ambiţia retorică a României de a face parte din nucleul dur al Europei şi de evadare de la periferia non-Schengen, non-Euro şi cu MCV, depinde în mare măsură de noul echilibru ce va fi găsit între Berlin, Paris şi Bruxelles. Renegocierile dure ale bugetului european post-Brexit şi cele pentru exerciţiul financiar 2020-2027 vor depinde, în mare măsură de poziţia celui mai mare contributor la visteria UE 27. România are un interes vital ca UE să continue să se extindă către Balcani şi către Răsărit, iar păstrarea Republicii Moldova şi Ucrainei în siajul european şi euro-atlantic nu se poate face fără Germania, UE şi Statele Unite. Cu un comerţ bilateral spre 25 de miliarde de euro şi cu un apetit investiţional care deja trece linia Carpaţilor, reindustrializarea şi tehnologizarea economiei româneşti va avea nevoie în continuare de capital, tehnologie şi management german. Şi nu doar din landurile mai apropiate geografic din Sud-Est, ci şi al celor din Estul (cu care avem similarităţi şi o cultură apropiată), Vestul şi Nordul Germaniei.
Este momentul pentru o nouă etapă în relaţia României cu Germania, cu Europa şi cu lumea în plină transformare.
Cu lucrurile clarificate la Berlin şi relativ stabile la Bucureşti, relaţia româno-germană are toate condiţiile de a continua să se dezvolte accelerat. Însă, ca şi în multe alte situaţii cu parteneri şi aliaţi occidentali ai României, densitatea relaţiei economice, culturale şi inter-umane este mult superioară calităţii relaţiei politice bilaterale, a locului, reputaţiei şi influenţei României în Europa şi în lume. Şi dacă tot vorbim de pragmatism şi putere de reinventare şi adaptare în cazul doamnei Merkel, aceasta trebuie să fie lecţia şi pentru liderii români: este momentul pentru o nouă etapă în relaţia României cu Germania, cu Europa şi cu lumea în plină transformare, în care „nevoia de România“ ca actor strategic şi destinaţie de investiţii şi exporturi să fie adusă la paritate cu locul politic şi vocea României - în Schengen, în Zona Euro şi fără MCV, printre primii 6 decidenţi europeni. Un adevărat 4.0 românesc.
Se încarcă comentariile...
