Presat de timp şi având o marjă de acţiune tot mai redusă, din cauza crizei de parteneri guvernamentali la nivelul UE, preşedintele francez a deschis, într-un context politic potrivnic, ofensiva europeană tocmai în forul pe care speră să-l cucerească la alegerile europarlamentare de anul viitor. Discursul său, predominant politic, a cuprins propuneri menite să stimuleze o dinamică europeană. În esenţă, o viziune propunând depăşirea egoismelor naţionaliste, a îndoielii, a paraliziei şi a criticii fără vocaţie constructivă, în favoarea suveranităţii europene, a democraţiei efectiv deschise cetăţenilor şi a solidarităţii. O viziune pe care preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a salutat-o cu inspirata exclamaţie: „Adevărata Franţă se întoarce!“

Lansarea „marşului“ său politic asupra Europei are loc la un an de la alegerea ca preşedinte şi cu aproape un an înaintea alegerilor europarlamentare. În septembrie 2017, în discursul din spectaculosul cadru de pe Acropole, liderul francez propunea şase luni de dialog continental – iată că s-au scurs şi, în parte, s-au irosit! – urmate de o decizie politică pentru restartarea Uniunii Europene. Elanul său federalist a fost, între timp, contrazis puternic de ascensiunea suveranismului autocrat, zis iliberal, şi a populismului eurosceptic.

Alegerile din Cehia, Austria, Italia şi Ungaria reflectă o tendinţă anti-europeană tot mai puternică. Iar chinurile facerii celui de-al patrulea guvern Merkel şi specificul noii coaliţii de la Berlin nu fac decât să complice misiunea liderului de la Élysée. Pentru atitudinea viitoare, esenţială în ecuaţia continentală, a partenerului său german sunt elocvente felicitările adresate recent lui Viktor Orban de ministrul de Interne Horst Seehofer, liderul conservatorilor bavarezi, care a transmis, cu acest prilej, un îndemn Uniunii Europene să renunţe la „politica de aroganţă şi condescendenţă“ faţă de membrii săi mai mici, cum este Ungaria.

Şi totuşi, dialogul propus în toamnă de Emmanuel Macron a fost asumat prompt şi serios de o instituţie europeană reprezentativă, singura aleasă direct de cetăţeni. În sesiunile plenare de la Strasbourg ale Parlamentului European, s-au pronunţat, de la începutul anului, în dezbaterile vizând viitorul Europei, prim-miniştrii din Irlanda, Croaţia şi Portugalia. Azi, a fost rândul preşedintelui francez, iar în mai urmează premierii belgian şi luxemburghez.  

România va deţine un rol important la nivel european, într-un moment-cheie, a cărui semnificaţie e sintetizată de titlul unui studiu de la Bruxelles: „De la Roma la Sibiu – Consiliul European şi dezbaterea privind Viitorul Europei“.

Este un proces de reflecţie accelerat de negocierile provocate de decizia din iunie 2016 a Marii Britanii de a părăsi Uniunea, dar şi de îngrijorarea în faţa accentuării diviziunilor din cadrul Europei – atât pe linia de fractură Est-Vest, cât şi Nord-Sud. Pentru că nu doar grupul central-estic de la Vişegrad are obiecţii faţă de proiectul de reformă a UE, ci şi un bloc de opt state nordice, reunite la iniţiativa Olandei la nivel de miniştri de Finanţe la 6 martie. Declaraţia lor comună exprimă opoziţia faţă de planul francez ce preconizează un buget al Zonei Euro şi un minister de Finanţe al acesteia. Este o expresie a reticenţei nordice faţă de o mai profundă asociere cu flancul sudic, considerat laxist în plan economic. 

Tot azi, preşedintele francez participă, într-un orăşel din Lorena, Épinal, la prima dezbatere cetăţenească privind viitorul Europei. Locul nu e ales întâmplător nici de această dată şi reflectă ambiţia tânărului lider ce străbătea, în seara de 7 mai 2017, curtea Muzeului Louvre, în acordurile imnului european, „Oda bucuriei“. La Épinal, în septembrie 1946, generalul De Gaulle, într-un discurs istoric, a trasat coordonatele constituţionale ale celei de-a V-a Republici franceze.

Obiectivul iniţiativei macroniene este „să dea cuvântul celor pentru care Europa e făcută“. În fapt, e debutul campaniei politice menite să impună la nivel europarlamentar un curent după modelul mişcării „En Marche“. Aceste dezbateri vor avea loc în toate statele UE, mai puţin Olanda, Ungaria şi Marea Britanie. 

Sunt câteva coordonate dintr-un proces care ne priveşte direct şi pe noi, românii. Nu doar în calitate de cetăţeni vizaţi de transformările în discuţie, ci şi pentru că România va deţine, în 2019, un rol important la nivel european, într-un moment-cheie, a cărui semnificaţie e sintetizată perfect de titlul unui studiu oficial de la Bruxelles: „De la Roma la Sibiu – Consiliul European şi dezbaterea privind Viitorul Europei“.

Se intensifică, aşadar, un proces care obligă România la iniţiativă şi implicare. E vorba de acea Românie căreia i s-a adresat, zilele trecute, preşedintele Macron, apreciindu-i rezistenţa în faţa atacurilor la adresa independenţei Justiţiei. E vorba de România europeană, democratică şi creatoare, acea Românie care trebuie să treacă, de acum, la contraofensivă. De la apărarea statului de drept şi a valorilor europene, la afirmarea lor definitivă, într-o alegere fundamentală: Vestul sau Estul?