Limitele României europene

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În continuare, cu obstinaţie şi nonşalanţă romantic-fanariotă, nu ne pasă! Parcă, printr-un blestem, ne şi bucurăm că ne putem băga adânc capetele în lădiţa cu nisip pregătită pentru asemenea cazuri, nevrând să intrăm în problemele lumii care ne înconjoară.

Reflex direct al istoriei când am fost atât de mult timp singuri, izolaţi de lumea civilizată printr-o voinţă politică, cea din perioada comunistă, care ridicase autarhia la nivel de concept existenţial naţional. 

În jurul nostru, în lumea în care am dorit să intrăm, în spaţiul euro-atlantic, se petrec mutaţii enorme, se schimbă chiar principiile de joc, se construiesc noi alianţe de putere, noi spaţii de influenţă directă şi indirectă, statele membre sunt chemate să participe la dezbateri esenţiale pentru ce va fi alcătuirea europeană de mâine. Dezbateri care privesc esenţa vieţii comunitare, modul de repartizare a responsabilităţilor şi bogăţiei, organizarea viitoare a programelor din sfera solidarităţii şi coeziunii.

Sunt trase semnale de alarmă din ce în ce mai serioase privind nevoia de implicare a cetăţenilor, în mod direct, prin propriile lor iniţiative legislative, la bunul mers al Europei. Grupuri profesionale dintre cele mai diverse conceptualizează acum programe proprii pentru apărarea unor zone de producţie care sunt fie ameninţate, fie pe cale de dispariţie, a industriilor europene, a agriculturii…altă dezbatere fundamentală deoarece ea se petrece în spaţiul celei mai puternice pieţe comerciale a lumii!

Se crează, cu o viteză surprinzătoare în raport cu ritmul tradiţional de lucru al birocraţiei comunitare, bazele pentru extinderea spaţiilor comune de competenţă, primul vizat, în forţă, fiind cel financiar-bancar, preludiu pentru ceea ce urmează să fie Uniunea Economică cu legislaţie, competenţe şi proceduri comune. Se elaborează nenumărate iniţiative legislative pentru care se prevede o perioadă obligatorie de consultare publică, cetăţenii din statele membre fiind chemaţi să reacţioneze. Şi o fac, direct la nivel individual sau prin organizaţii profesionale, ONG-uri , prin dezbateri naţionale organizate de ministerele interesate.

Vă dau un singur exemplu: de ce oare, la noi, nu s-a prezentat public proiectul legislativ care urmăreşte reglementarea modului şi calendarului după care, în situaţie de criză a unei bănci sau de intrarea acesteia în faliment, se organizează înapoierea banilor către deponenţi?

De ce nu se face o campanie de informare asupra facilităţilor prevăzute pentru tineri prin programele de cooperare finanţate în totalitate de UE?

De ce nu există asemenea dezbateri în spaţiul public românesc? De ce oare, în schimb, agenda publică este acoperită de dezbateri minore şi certuri de breaslă cum sunt înjurăturile şi circul penibil care au însoţit prezenţa (sau absenţa) românească la Salonul Cărţii de la Paris? De ce oare, în locul unei prezentări extinse a programelor privind fondurile europene destinate agriculturii şi dezvoltării rurale, spre exemplu, acolo de unde ar putea veni banii reali pentru relansarea unuia dintre sectoarele strategice ale economiei româneşti? De ce nu se face o campanie de informare asupra facilităţilor prevăzute pentru tineri prin programele de cooperare finanţate în totalitate de UE?

De ce sute de ore sunt consummate pe “dezbaterea cu procuroriidevenită un fel de saga naţională tratată şi ea la modul minor, de bârfă pe uliţa satului, ignorând cu bună ştiinţă semnalele pozitive, în bloc, date de partenerii americani şi europeni care răsuflă uşuraţi că s-a găsit o formula internă pentru deblocarea unei situaţii de criză endemică? 

După ce, ani şi ani de zile, jalea naţională cuprindea şi imaginea industriei de armament glorioasă odinioară şi ajunsă şi ea cam în paragină, nu înţeleg de ce nu ne interesează actuala dezbatere europeană privind conceptual unei industrii europene de apărare unice, acolo unde ne-am putea găsi o nişă de producţie în acord cu standardele propuse de Agenţia Europeană de Apărare?

Este mult mai convenabil pentru interesele obscure ale unor grupuri de presiune ca agenda publică să fie numai una de scandal permanent, obsesiv

De ce nu se vorbeşte despre toate acestea? Să fie numai şi numai inndiferenţa tradiţională sau, poate, este mult mai convenabil pentru interesele obscure ale unor grupuri de presiune ca agenda publică să fie numai una de scandal permanent, obsesiv, oferind imaginea unei ţări pline doar cu oameni violenţi, hoţi, turnători şi în care totul fie a explodat sau este pe cale să explodeze?

Limitele României europene sunt acestea pe care le creem noi, cele pe care niciun duşman n-ar şti să le potrivească mai bine. Suntem într-un club, plătim mult să fim acolo, dar, printr-un mister, pare să nu ne intereseze ce putem obţine din asta. Iar beneficiile, traduse prin bani de care sigur avem nevoie, stau pe raft şi nu produc nimic din simplul motiv că nu întindem mâna să le culegem.

Da, numai că atunci cine ar mai avea timp să asiste la spectacolul lăturile deversate zilnic sub formă de amuzament garantat pentru un public căruia trebuie să i se ofere măcar circul dat fiind că pâinea e din ce în ce mai scumpă?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite