Cât de bine s-a negociat cu Carles Puigdemont? Putea şeful guvernului conservator, Mariano Rajoy, să evite referendumul catalan? Puteau fi mai vocali catalanii care se opuneau independenţei? Sunt întrebări a căror răspuns tardiv este necesar cel puţin pentru viitor.

În 2015 atrăgeam atenţia că esenţa conceptului „Spania Nevertebrată” a filosofului castilian José Ortega y Gasset este valabilă mai mult ca oricând în Europa.

Ieri, un jurnalist m-a întrebat de ce au fost ignorate spre dezbatere aceste tendinţe centrifuge şi dacă Europa a învăţat ceva din „Lecţia Catalană“. Am să-i răspund printr-o noemă extrasă de Jean-Claude Carriere, dintr-o vorbă bătrânească:
În tradiţia iudaică, un dibbuk este un strigoi, un răposat ce pune stăpânire pe un om viu şi îl hărţuieşte.

Constatând că acest fenomen devenea tot mai rar, un evreu l-a întrebat pe Mendel din Kotzk:

- De ce nu mai vorbeşte nimeni despre dibbuk?
- Pentru că, în zilele noastre, nimeni nu mai ştie să-l alunge.
Din „Lecţia Catalană“ trebuie să înţelegem şi să învăţăm, din nou, cum să alungăm populismul-separatist din Europa.