José Ignacio Torreblanca:  „Nu suntem în măsură să ne opunem Rusiei sau Ucrainei”

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Kiev nu este Varşovia, şi, totuşi, soarta Ucrainei ar trebui să ne preocupe. Pentru politologul spaniol José Ignacio Torreblanca, UE nu este la înălţime. Despre Kiev, dar şi despre alegerile europene, un interviu exclusiv.

Manifestaţiile care agită Ucraina spun ceva despre identitatea noastră de europeni?

Aceste manifestaţii suscită sentimente contradictorii: dacă mulţi europeni sunt flataţi să vadă drapele europene fluturând pe baricade, ştiu de asemenea că nu suntem în măsură să ne opunem Rusiei sau Ucrainei. Problema este foarte importantă în ochii lor, în timp ce pentru noi este mai puţin. Dovada este că nu suntem gata să oferim Ucrainei perspectiva aderării la UE. Nu este pe masă. Kiev nu este Varşovia.

Aceşti cinci ultimi ani au fost dominaţi de dificultăţile economice şi repercusiunile lor sociale. În acelaşi timp, libertatea de circulaţie şi programele ca Erasmus au fost ameninţate cu dispariţia. Credeţi că proiectul european şi-a pierdut busola sau că nu este vorba decât de o consecinţă pasageră a crizei?

UE pune stăpânire pe politicile naţionale mai mult decât era prevăzut la început: în acest moment, ea intervine pe piaţa muncii, în privinţa pensiilor şi a problemelor bugetare. BCE, Comisia şi FMI au trecut de liniile de demarcaţie care împărţeau în mod tradiţional sarcinile între guvernele naţionale şi UE. Fie UE dă înapoi, fie găseşte un mijloc să gestioneze aceste noi competenţe într-un mod care să fie democratic. Vechiul proiect european reprezentat de piaţa unică nu mai este referinţa cetăţenilor.

Toate alegerile europene sunt importante, dar aceste alegeri sunt importante în mod deosebit pentru că ele intervin în timpul unei perioade sumbre, marcate de criza euro, de diferenţele profunde între elite şi cetăţeni, nord şi sud, membri şi non-membri ai zonei euro, precum şi de creşterea mişcărilor eurofobe şi populiste. Aceste alegeri vor da măsura nemulţumirii faţă de UE.

Una dintre consecinţele crizei a fost aţâţarea neîncrederii cetăţenilor faţă de UE şi de instituţiile sale. În timp ce alegerea deputaţilor europeni ar putea fi ocazia de a le reda puţină încredere, ne aşteptăm dimpotrivă ca euroscepticii să profite pentru a câştiga teren. Cum vă explicaţi acest lucru?

Parlamentul nu va recâştiga încrederea cetăţenilor europeni decât dacă reuşeşte să devină locul unde oamenii aleg între diferite opţiuni, aleg guverne, aprobă politici sau cer socoteală aleşilor pentru deciziile pe care le-au luat în timpul crizei euro. Or, suntem încă departe. Euroscepticii se înţeleg pentru a denatura politica europeană ca să aducă profit ideilor lor antieuropene. Proeuropenii ar trebui să ia exemplu: ei sunt în întârziere şi incapabili să apeleze la valori, emoţii, sau chiar la interesele cetăţenilor.

Cetăţenii europeni sunt chemaţi la urne pentru a-i alege pe membrii Parlamentului European. Cum aţi califica aceste alegeri comparativ cu cele din 2009?

Alegerile din 2009 erau deja catastrofale în privinţa participării, dar mişcările antieuropene nu înregistraseră progrese notabile. Avem nevoie de un Parlament puternic şi legitim pentru a conferi o legitimitate democratică foii de drum ce conduce la o apropiere – bancară, bugetară şi economică – a Uniunii, dar riscăm să reproducem la scară europeană un fenomen observat la nivel naţional: o politică de tehnocraţi care întoarce spatele cetăţenilor şi susţine că nu există altă opţiune.

Despre ce Europă vom vorbi în 2019, la următoarele alegeri?

Sper că vom vorbi atunci de uniune politică, chiar dacă mă îndoiesc să vadă lumina zilei.

Sursa: Courrier International, mini-supliment web Presseurop

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite