INFOGRAFII Angela Merkel vorbeşte despre o zonă de liber-schimb cu Rusia, „de la Vladivostok până la Lisabona”

Cancelarul german Angela Merkel a declarat că nu exclude înfiinţărea unei structuri de tip uniune vamală cu Rusia. Peste câteva zile, UE şi SUA vor începe o nouă rundă de negocieri aplicate pentru finalizarea planurilor privind Parteneriatul Comercial şi Investiţional Transatlantic, cel mai important pact comercial din istorie, cu schimburi comerciale anuale estimate la 400 de miliarde de euro.

„În perspectivă, vedem posibilă înfiinţarea unei zone vaste de liber-schimb, care să includă şi Rusia. Încercăm, treptat, să ne apropiem de spaţiul economic comun despre care a vorbit Vladimir Putin, care să se întindă de la Vladivostok la Lisabona”, a declarat cancelarul german Angela Merkel, prezent la forumul economic organizat la Stralsund, în nordul Germaniei, transmite Deutsche Welle. 

Discuţiile privind suprapunerea unor zone de liber-schimb între Europa şi Rusia s-au intensificat în ultimul timp, purtându-se însă de fiecare dată în cheie negativă. Până acum, Rusia a condamnat constant orice intersectaere a spaţiilor de liber-schimb, folosind acest argument inclusiv pentru a „pedepsi” statele care s-au apropiat de UE. A fost cazul Republicii Moldova, pentru care Rusia a aplicat embargouri la importurile de vin, legume şi fructe ca urmare a deciziei Chişinăului de a semna un acord de asociere şi liber-schimb cu UE. 

„În momentul de faţă, Republica Moldova face parte din CSI (Comunitatea Statelor Intependente – n.r.), ceea ce-i permite să beneficieze de anumite preferinţe. După semnarea acordului cu UE, piaţa moldovenească se va deschide pentru mărfurile europene, ceea ce va duce şi la invadarea zonei CSI. Este clar că noi nu putem să permitem acest lucru, iar Moldova trebuie să fie pregătită. În primul rând, vom vedea cum înlocuim unele mărfuri din Moldova, iar în cele din urmă vom ajunge la embargoul asupra produselor agricole şi a altor tipuri de mărfuri”, ameninţa Igor Morozov, membrul Comitetului pentru Afaceri Externe al Consiliului Federaţiei din Rusia, cu doar câteva zile înainte ca Moldova să semneze acordul cu UE.  

Pe măsură ce Vladimir Putin şi-a intensificat eforturile de a înfiinţa o uniune vamală în spaţiul ex-sovietic, Bruxelles-ul şi Washingtonul au contracarat prin anunţarea unui pact comercial mamut care, dacă va fi pus în aplicare, va reprezenta cel mai mare acord de acest tip din istorie. Încercând pe de-o parte să diminueze influenţa Rusiei şi, pe cealaltă, făcând front comun în faţa „chinezăriilor”, SUA şi UE au început negocierile pentru renunţarea la taxele vamale pentru o serie extrem de largă de produse. 

Totodată, o astfel de înţelegere implică şi stabilirea unui barem tarifar, prin care entităţile semnatare se angajează să nu intre una pe piaţa celeilalte cu bunuri sub preţurile oferite de producătorii autohtoni.

Este greu de estimat o eventuală dată de intrare în vigoare a acordului. Pentru tratate similare, precum cel încheiat anul trecut între UE şi Coreea de Sud, negocierile s-au întins pe mai mulţi ani. Înainte de a funcţiona, înţelegerea bilaterală trebuie să primească avizul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC). 

Cât de posibil este sfârşitul erei „made in China”

Un alt factor care ar putea accelera discuţiile SUA-UE este că blocurile au un „inamic” comun, împotriva căruia au demarat în ultimii doi ani programe unilaterale ferme: China. În 2011, pentru prima dată în istorie, UE a impus suprataxe pentru o categorie de produse de provenienţă chinezească, motivând decizia prin subvenţiile ilegale pe care Beijingul le acordă companiilor pentru a impulsiona exporturile acestora şi economia naţională.

În aceeaşi perioadă, Congresul SUA a început dezbaterile pentru promulgarea unei legi care să permită firmelor americane să ceară despăgubiri în cazul în care pot dovedi că au înregistrat pierderi din cauza cursului de schimb slab pe care Beijingul îl menţine forţat pentru yuan, moneda naţională, ceea ce reprezintă un atu important în exporturi.

În prezent, SUA şi China au mai multe procese una împotriva celeilalte la OMC. Cu toate acestea, China rămâne un partener comercial foarte important pentru ambele puteri vestice.

În 2012, valoarea schimburilor între SUA şi China s-a ridicat la peste 536,2 trilioane de dolari. Din această sumă, peste 425,6 trilioane au reprezentat exporturile asiaticilor pe piaţa americană. Pentru SUA, China este al doilea partener comercial, după Canada, însă statul asiatic ocupă categoric primul loc dacă luăm în calcul doar valoarea produselor importante de americani. 

Pentru UE, China ocupă tot locul al doilea în rândul partenerilor comerciali, după SUA. Valoarea schimburilor comerciale bilaterale se ridică la peste 428,3 trilioane de euro, dintre care aproape 300 de trilioane reprezintă produsele chinezeşti vândute în blocul comunitar. Însă, la fel ca în cazul SUA, şi pentru UE China reprezintă principalul stat din care importă. 

Beijingul se aliază cu Rusia

Însă nici China nu rămâne exclusă în urma înţelegerilor dintre occidentali, iar paşii pe care îi face în acest sens au început în urmă cu trei ani. În 2010, China şi Rusia au încheiat un parteneriat prin care eliminau dolarul american din comerţul bilateral, cele două puteri angajându-se să deruleze toate tranzacţiile în yuani şi în ruble. 

Miercuri, la câteva ore de la anunţul privind acordul de liber schimb SUA-UE, agenţia de ştiri Reuters a aflat în exclusivitate că Rusia şi China lucrează de mai multe luni la un acord de tipul petrol pentru credite, care va presupune ca ruşii să furnizeze ţiţei chinezilor, în timp ce aceştia din urmă vor acorda împrumuturi în valoare de 30 de miliarde de euro. Beijingul a devenit astfel cel mai mare client al companiei Rosneft.  

Dependenţa europenilor de petrolul şi gazele Rusiei împiedică, din start, orice plan ferm de a izola economia rusă. Niciunul dintre cele două blocuri nu s-ar putea descurca pe termen scurt în cazul în care europenii refuză să mai cumpere energie de la ruşi sau, dimpotrivă, ruşii ar sista exporturile către Europa. Pe scurt, 30% din gazele pe care le consumă europenii vin din Rusia, la fel şi 33% din ţiţei.

De cealaltă parte, ruşii câştigă peste 80 de miliarde de dolari doar din vânzarea de gaze către Europa – adică jumătate din veniturile totale ale Gazprom. Totodată, 80% din ţiţeiul exportat de ruşi a mers în Europa. În timp ce europenii se concentrează tot mai tare pe elaborarea unor planuri care, pe termen mediu şi lung, să reducă şi mai mult cota de piaţă a ruşilor în sectorul energetic european, în privinţa comerţului bilateral lucrurile sunt mult mai complicate, iar asta în primul rând pentru că europenii scot bani frumoşi din exporturile în Rusia. 

Rusia este al treilea partener comercial al UE, după China şi Statele Unite ale Americii. De cealaltă parte, pentru ruşi, UE ocupă primul loc în rândul partenerilor comerciali. Valoarea schimburilor totale între cele două blocuri a atins în 2013 valoare de 306,8 miliarde de euro, dintre care 108,4 miliarde reprezintă exporturile UE şi Rusia, în timp ce ruşii vând în valoare de 198,3 miliarde de euro în UE. 

Ruşii vor maşini germane şi costume italiene

Iar dinamica relaţiilor comerciale UE-Rusia este dictată de afacerile dintre Moscova şi „motoarele” economiei europene. Pe primul loc în acest clasament se află Germania, cea mai mare şi cea mai performantă economie europeană. Valoarea schimburilor bilaterale cu Rusia se ridică la 75 de miliarde de euro, dintre care 36,2 miliarde reprezintă exporturi ale nemţilor în Rusia.

Ruşii sunt mari amatori dee maşini germane, exact aşa cum sunt clienţi importanţi ai marilor case italiene de modă. Însă nu doar produsele „made in Italy” sunt pe placul bogaţilor ruşi. La mare căutare sunt şi mărcile britanice. Deja, magazinele de lux din Londra anunţă că încasările lor suferă, în contextul în care numărul turiştilor ruşi a scăzut, precum şi sumele cheltuite de cetăţenii ruşi stabiliţi în Marea Britanie. 

75% din investiţiile în Rusia vin din Europa

La un singur capitol relaţia ruso-europeană se înclină cu adevărat în favoarea Uniunii Europene. Aceasta este principalul investitor străin în Rusia. Aproximativ 75% din investiţiile străine directe realizate aici vin din state comunitare, în timp ce investiţiile ruşilor în Europa abia în ultimii ani au început să prindă avânt. Deşi iniţial privite cu scepticism, ruşii s-au bucurat de o reală deschidere de la izbucnirea crizei, când guvernele europene au început să facă eforturi disperate pentru a aduce bani în vistierii. 

De cealaltă parte, ruşii pot contracara cu un domeniu sensibil pentru economia europeană: turismul. În 2013, destinaţiile preferate ale ruşilor au fost Egiptul, Thailanda şi Emiratele Arabe Unite. Pe al patrulea loc se situează însă Germania, care a primit peste 200.000 de turişti ruşi, cunoscuţi pentru faptul că obişnuiesc să cheltuiască mai mult decât alţi străini atunci când merg în vacanţe. Moscova avertizează deja că numărul turiştilor ruşi în Europa va scădea cu 30%, iar asta doar din cauza sancţiunilor impuse de UE asupra Rusiei. 

[<a href="//storify.com/elenadumitru/triunghiul-comercial-sua-ue-rusia" target="_blank">View the story "Triunghiul comercial SUA-UE-Rusia" on Storify</a>]