Imigrant român în UK desfiinţează speculaţiile presei: „Nu cred că englezii îşi fac griji, nu văd să se agite nimeni aici”

Chiar şi studenţii români se luptă cu legile aspre ale britanicilor pentru imigranţii români şi bulgari

Tema imigranţilor români şi bulgari în Marea Britanie a ajuns o armă folosită de parlamentarii conservatori în campania împotriva Uniunii Europene. Presa britanică a prezentat subiectul cu imigranţi loviţi de ura rasială, cu case vandalizate şi incendiate. Dar sunt români pentru care viaţa decurge liniştit în rândul englezilor, chiar dacă sistemul le pune uneori piedici.

Din 2014 piaţa muncii din UK s-ar putea deschide pentru români şi bulgari. Partidul extremist UK Independece Party (UKIP) susţine că ridicarea restricţiilor ar putea conduce la un val de 350.000 - 400.000 de români şi bulgari în Marea Britanie şi la un impact asupra ratei infracţionalităţii.

Însa realitatea demonstrează ca temerile englezilor de rând sunt mai degrabă generate de presa din Marea Britanie, în timp ce românii din UK se lovesc de reguli şi restricţii care-i obligă să găsească alte modalităţi de a supravieţui.

”Viaţa mea este un job”

L-am sunat pe Alexandru Zaharia în timpul orelor de muncă, se afla în faţa volanului, trăsese pe stânga ca să discutăm despre viaţa lui de taximetrist în Marea Britanie. Alex (33 de ani) a plecat din România în urmă cu aproximativ un an şi lucrează ca taximetrist în Portsmouth. Munceşte 6 zile pe săptămână, 12 ore pe zi, iar banii îi ajung uneori doar pentru a plăti chiria, facturi şi mâncarea. După trei luni de training şi teste, departe de familia din România, i s-au alăturat soţia şi băieţelul în vârstă de doi ani şi jumătate.

Într-o zi obişnuită, Alex face 30 de curse pe zi, aşă că are timp să asculte poveştile oamenilor pe care-i îi poartă prin micuţul oraş de la mare. Dar Alex şi-a dat seama că oamenii din Anglia sunt la fel ca peste tot în lume: şi buni, şi răi.

”Oamenii o să te prostească şi o să te fure peste tot în lume.”

“Am vrut să plec din România, să văd cum este aerul şi în altă ţară. Nu e foarte bine nici în Anglia, deşi la nivelul societăţii şi al funcţionării organismelor lucrurile merg strună, dar la nivelul oamenilor, cred că sunt ca şi în România. Depinde şi ce noroc ai. Ca taximetrist nu pot să-mi aleg foarte mult oamenii cu care interacţionez,” spune tânărul.

Poveşti Dintaxi.tumblr.com 

Alex ţine şi un blog cu poveşti din taxi, aşa se şi numeşte: Dintaxi, unde reuşeşte, din când în când, să-şi transcrie notiţele pe care le face în pauza de la şofat. “Am vorbit în maşină cu foarte mulţi străini, niciunul nu mi-a spus că are o părere bună despre englezi. Toată lumea umblă cu mănuşi cu ei pentru că sunt o putere financiară şi militară, şi prieteni cu americanii, la nivel mondial. Ei, de fapt, au sclavi.“               FOTO: Petrică Tănase 

Nu există cursă în care clienţii să nu îl întrebe de unde e, cei mai mulţi  rămân, însă, doar la reacţia ”Aaa, un alt român!”, deşi Alex a avut şi câţiva englezi care să-l acuze că a venit să le fure joburile.

”Mi-a zis unul: «am 70 de ani, am trăit în Portsmouth toată viaţa, până acum 5 ani, nu am cunoscut un român, acum toţi taximetriştii sunt români». Sunt sâcâiţi de prezenţa noastră, dar nu sunt cu adevărat deranjaţi. Ei mănâncă de la indieni, de la chinezi, au bone thailandeze, sunt obişnuiţi cu astea şi profită de ele,” povesteşte Alex.

Tot din istoriile din taxi, tânărul şi-a amintit de o clientă, o femeie la 60 de ani, care, aflând că este român, a început să-i povestească cum la televizor, BBC a difuzat un reportaj despre «cum românii îşi chinuiesc copiii în orfelinate». Replica lui Alex a fost una ironică, dar doamna a insistat să-i demonstreze că, într-adevăr, «gândeşte prin prisma televizorului»: "Îmi zice: «Am mai văzut un reportaj cu românii ţigani care îşi bat joc de urşi şi le bagă belciuge în nas». I-am spus: «Doamnă, nu am văzut asta în 33 de ani».”

Problema imigranţilor români şi bulgari a ajuns, din nou, în lumina reflectoarelor în contextul în care, partidele extremiste din Marea Britanie duc o campanie pentru ieşirea ţării din Uniunea Europeană.

Alex, care a lucrat în presa din România, consideră că şi presa britanică umflă o gogoaşă ca să facă valuri. Dar lucrurile nu sunt chiar aşa în realitate, nu se resimte nicio ură rasială la nivelul societăţii. ”E mai mult efectul invers, englezii se uită in gura presei, şi apoi ies în stradă, de asta se umflă.”

Deşi toată mass media vuieşte pe tema imigranţilor din estul Europei care ar lua cu asalt piaţa muncii din UK, începând cu 2014, Alex ne povesteşte ceea ce vede în jurul lui: ”Ei nu au o teamă că vin românii peste ei, pentru că ştiu că organisemele statului lucrează pentru ei. Nu cred că îşi fac griji, nu văd să se agite nimeni aici.”

Jurnalistul şi scriitorul britanic Peter Stanford, în România: 

”Partidele au văzut povestea ca o şansă de a ataca Uniunea Europeană. În plus, vor să demonstreze că Marea Britanie a fost ”stricată” de legile de muncă impuse de UE. Cu alte cuvinte, au pus paie pe foc.” 

Nu-I dau voie să plătească taxele

În schimb, sistemul nu-l ajută si pe românul Alex. A încercat de două ori să obţină National Insurance Number (NINO), dar a fost refuzat de fiecare dată fără niciun motiv concret.

“Nu am niciun act, stau aproape de un an de zile. Nu am adus suficiente dovezi că sunt self-employed, şi nu mi-au dat nici macar NINO. Din 7-8 români pe care îi cunosc aici, unul singur a primit NINO, habar nu am prin ce minune.”

Astfel, Alex s-a văzut nevoit să se angajeze în regim de self-employed – un fel de Persoană Fizică Autorizată (PFA) - poate cea mai raspândită modalitate legală pentru românii din UK. Tânărul munceşte la o companie de taximetrie din Marea Britanie care acceptă şoferi ca PFA, le pune la dispoziţie staţia şi dispeceratul pentru comenzi. Angajaţii îşi iau maşini de la garaje, pe un contract de leasing şi trec la treabă. Numai în Portsmouth sunt aproape 200 de români taximetrişti.

”Am găsit portiţe ca să muncim, dar ca self-employed nu este o soluţie. Aş prefera să muncesc undeva ca la sfârşitul lunii să strâng nişte bani.” 

Eu sunt self-employed că este singura modalitate, nu o alegere”, a spus Alex

Despre englezi, din spatele volanului

Aşa îi vede Alex pe englezii cu care intră în contact, zilnic, în ultimele zece luni: ”Ei sunt prea educaţi ca să îţi spună în faţă ce gândesc. Dacă o cursă face 3 lire, şi eu îi cer 10 lire, se uită puţin strâmb, îmi dă banii, când coboară din maşină, sună la firmă şi îmi face reclamaţie. Nu intră în dispute directe, ei ştiu că se rezolvă altfel problemele astea.”

Cine e de vină

Pe fondul discuţiilor despre imigranţii români, Alex crede că problema îşi are rădăcinile în 2007, atunci când România a intrat în UE, dar ca ”nişte oameni de mâna a doua”. Restricţiile pe piaţa muncii limitează posibilităţile românilor de a se angaja în alte domenii pentru care sunt calificaţi şi care, le-ar îmbunătăţi cu adevărat traiul.

”Mai bine mai stăteam 2-3 ani până la intrarea în UE, suntem europeni, dar nu suntem atât de europeni. De ce au acceptat sa ne bage în UE ca pe nişte persoane de mâna a doua, compromisul l-au facut ei”

Student în UK 

Legile s-au înăsprit în ultimul an, astfel că şi studenţii români din Marea Britanie sunt tot mai afectaţi de sistemul autorităţilor britanice. MAE a comunicat că ”s-a înregistrat un număr mare de plângeri din partea cetăţenilor români, în special studenţi, prin care se semnalează durata excesivă de prelucrare, de către autorităţile britanice, a cererilor de eliberare a certificatelor de înregistrare („registration certificates”), precum şi reţinerea pe durata procedurilor a actelor în original, ceea ce le creează dificultăţi deosebite. MAE a emis şi un comunicat de presă în acest sens.”  

Cu toate acestea, sunt destui studenţi români din UK care nu s-au lovit de aceleaşi probleme ca ceilalţi cetăţeni în căutarea unui loc de muncă.

Este şi cazul lui Sorin Mihai (23 ani), care a studiat timp de trei ani ”Business Studies & Advertising Management” în cadrul Universităţii Canterbury Christ Church, iar acum lucrează la o agenţie de publicitate, în Londra. Anul acesta, Sorin va obţine şi cetăţenia britanică.

”Sunt un caz norocos, eu nu m-am lovit de problemele cu care se confruntă, în general, românii din UK. Firma la care lucrez m-a găsit pe mine şi nu a trebuit să caut foarte mult,” spune Sorin.

Tânărul nu s-a simţit niciodată discriminat sau înlăturat din cauza faptului că este român. ”Poate şi pentru faptul că am stat mult printre englezi şi m-am obişnuit cu stilul şi cultura lor. Nu simt vreo discriminare nici la locul de muncă,” afirmă Sorin. 

Despre problemele cu românii, tânărul susţine că află mai degrabă din presa britanică, decât din viaţa de zi cu zi. ”Oamenii cu care interacţionez mă cunosc şi ştiu cum sunt eu, aşa că nu mă asociază cu problemele care tot apar,” spune el.