Franţa trebuie să voteze cu Macron şi să refuze naţionalismul izolaţionist

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Pentru a salva Europa, 15 foşti miniştri de externe şi afaceri europene din mai multe ţări europene îndeamnă francezii să voteze pe 7 mai 2017 pentru Emmanuel Macron.

Alegerile prezidenţiale din Franţa de duminica viitoare sunt, desigur, în primul rând o problemă pentru francezi. Dar mai mult decât orice alte alegeri din Europa până în prezent, ele preocupă ansamblul cetăţenilor europeni. Franţa nu este orice ţară europeană: este una dintre ţările fondatoare care au lansat proiectul european în 1950 şi care reprezintă şi astăzi unul dintre motoarele proiectului european.

Acesta este motivul pentru care alegerea viitorului Preşedinte al Republicii Franceze este de cea mai mare importanţă. Alegerea pentru noi este foarte clară. Judecăţi voi înşivă:

Unul dintre cei doi candidaţi este partenerul celorlalte state membre ale Uniunii Europene. Celălalt candidat a anunţat planul sau de a închide graniţele Franţei pentru a o separa de restul Europei.

Unul dintre cei doi candidaţi îşi exprimă patriotismul, dragostea pentru patria sa şi credinţa că patriotismul nu este inamicul cooperării cu alte state europene, ci sunt lucruri, în mod natural, complementare. Celălalt candidat este izolaţionist, cu accente xenofobe.

Unul dintre cei doi candidaţi vede moneda unică ca pe un avantaj pentru Franţa. Al doilea intenţionează să se întoarcă la concurenţa între monedele europene, ştiind că asta îşi doresc speculatorii din întreaga lume şi că acest lucru va duce la distrugerea economisirilor francezilor, în special a celor care au muncit o viaţă pentru a-şi pune bani deoparte. Confruntându-se cu sondaje care spun că francezii sunt în mare parte în favoarea Euro, candidata în cauză a făcut o voltă politicianistă, spunând că va amâna cu un an sau mai mult scadenţa ieşirii Franţei din Zona Euro ... însă nimeni nu poate fi păcălit, probabil nici măcar propriul electorat.

Unul dintre cei doi candidaţi insistă asupra necesităţii reformării Europei, de a-i a da un nou elan, pentru a fi mult mai preocupată de a face un spaţiu social, pentru a favoriza o Europă ce creează locuri de muncă, încurajează şi ajută antreprenorii, contribuie la modernizarea fiscalităţii şi a legislaţiei muncii pentru ca Franţa să atingă din nou nivelul economiilor europene şi globale cele mai eficiente şi dinamice pentru toţi. Celălalt candidat proclamă un conservatorism din vremuri apuse, ce rivalizează cu naţionalismul radical, a cărui consecinţă va fi fuga imediată a investitorilor străini din Franţa şi care va pune Franţa la periferia modelelor economice performante la nivel mondial.

Unul dintre cei doi candidaţi recunoaşte responsabilitatea Franţei în soarta care a fost rezervată evreilor din Franţa, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Celălalt candidat, demisionând de la şefia Frontului Naţional, a desemnat un succesor care a trebuit să demisioneze imediat, în faţa acuzaţiilor de revizionism ce i-au fost aduse.

Unul dintre cei doi candidaţi are legături strânse cu liderii şi cetăţenii majorităţii partenerilor europeni ai Franţei şi le intinde mâna prieteniei şi a cooperarării. Celălalt candidat este cel al „Frexit-ului“ şi pare dornică să se alieze cu forţele întunecate ale reţelei propagandiştilor anti-europeni.

După deceniul care se termină şi care, din cauza crizei bancare din 2007-2009, a fost un deceniu pierdut, de-a lungul căruia a fost nevoie de mobilizarea de resurse publice semnificative pentru a se evita falimentul sistemului financiar şi, prin urmare, al economiei mondiale, suntem acum angajaţi în procesul de redresare a Europei. Acest lucru înseamnă investiţii, dezvoltarea capacităţilor noastre de producţie, educarea şi formarea cetăţenilor pentru a-i pregăti pentru viitor, şi, în cele din urmă, pentru a crea locuri de muncă care să permită fiecăruia şi fiecăreia să trăiască decent din munca sa şi să găsească o sursă de împlinire.

Unul dintre cei doi candidaţi nu se teme să-şi angajeze capacitatile de lider în această direcţie. Celălalt candidat crede că barierele protecţioniste, mai multe controale şi naţionalismul reprezintă soluţia pentru Franţa secolului XXI.

Unul dintre cei doi candidaţi este un fin cunoscător al culturii franceze, deschis către diversitatea culturală europeană, pe care o vede drept o îmbogăţire pentru ţara sa. Celălalt candidat consideră că proclamarea unei supremaţii a culturii franceze îi va atrage voturile necesare pentru a câştiga.

Pentru faptul că această candidată a Frontului Naţional nu întruchipează Franţa eternă şi pune în pericol Europa, noi, foşti miniştri de externe şi afaceri europene din mai multe ţări europene, cerem în mod solemn francezilor să voteze pentru Emmanuel Macron pe 7 mai, să refuze un naţionalism care vrea să construiască un zid între Franţa şi restul lumii şi, astfel să aleagă măreţia Franţei şi a Europei, a Franţei din inima noastră într-o Europă puternică şi solidară!

Hans-Martin Bury (Germania); Benita Ferrero-Waldner (Austria); Peter Friedrich (Germania); Mircea Geoană (România); Günter Gloser (Germania); Elisabeth Guigou (Franţa); Claudie Haigneré (Franţa); Alain Lamassoure (Franţa); Noëlle Lenoir (Franţa); Gunnar Lund (Suedia); Denis Shane pe Mac (Marea Britanie); Ramon de Miguel (Spania); Antonio Martins Monteiro (Portugalia); Dick Roche (Irlanda); Vicenzo Scotti (Italia).

 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite