Europa tuturor neliniştilor: câte state vor vrea EXIT?

Există această perspectivă, absolut deloc teoretică. Cât de mult şi cât de rapid va deveni realitate, asta vom vedea în lunile viitoare, poate mai ales în 2017, când acesta va fi un subiect major de dezbatere în campanii electorale majore, în Franţa spre exemplu.

Dar este absolut cert că neliniştile sunt importante, odată cu creşterea nemulţumirilor populaţiei din multe state membre UE la adresa propriilor clase politice, scăderii treptate a nivelului de viaţă, răsfrângând totul pe un eşec al construcţiei europene, osificată şi birocratizată de structurile de la Bruxelles. Cu efectul imediat al unei negări, în bloc, a valorii proiectului european, odată cu tendinţa de a asculta din ce în ce mai tare vocile naţionaliştilor extremişti care, acum, găsesc momentul propice pentru a relansa agenda lor politică pe care figurează, la loc de cinste, promisiunea ieşirii imediate din UE şi NATO.

Ei se bazează pe o stare de spirit care nu trebuie nici trecută cu vederea, nici minimalizată pentru că astfel, din nou, s-ar repeta, cu consecinţe tragice, greşeala de a nu asculta semnalele venite cu din ce în ce mai multă precizie şi care vorbesc despre nevoia unei reforme profunde a Europei. Reformă care se va produce oricum, înlăuntrul proiectului european sau, după implozia sa, în ceea ce ar putea fi o Europă a Naţiunilor foarte asemănătoare cu peisajul conflictual de pe continentul nostru din anii de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Să vedem ce au să ne spună câteva studii majore apărut în această perioadă, focalizate asupra cauzelor fenomenelor actuale şi consecinţelor pentru Europa viitoare.

1. Care este ponderea celor care ar vota în favoarea unui EXIT dacă referendumul s-ar ţine acum?

2. Care sunt posibilele consecinţe ale BREXIT?

3. Cauze, tendinţe, perspective

Aveţi aici rezultatele unui amplu sondaj efectuate de cei de la Pew Reseach Center al cărui director pentru cercetări economice globale, Bruce Stokes declara pentru Friends of Europe:

„De fapt, despre asta este vorba în referendum: dacă vrem mai multă sau mai puţină Europă... 65% dintre britanici spun că vor să aducă mai multă putere de la Bruxelles înapoi la Londra, la fel cum 47% dintre suedezi, 44% dintre danezi şi 43% dintre germani vor să returneze mai multe dintre competenţe şi puteri înapoi către capitale.”

La rândul său, Dr. Jan Eichhorn, de la Universitatea din Edinburgh şi director ştiinţific la think-tank-ul Dpart, adăuga:

„Există o întrebare evidentă: cum ar vota oamenii dacă li s-ar da această posibilitate? Sigur, este o chestiune un pic ipotetică. Dar am pus-o şi, în ţările analizate de noi (Franţa, Spania, Germania, Irlanda, Polonia şi Suedia) am observat că există un grup mare de populaţie care va vota în favoarea rămânerii în UE. Cu toate astea, sprijinul în favoarea acestei idei variază mult. În Germania, Spania sau Polonia avem o majoritate clară în favoarea rămânerii în UE. Dar dacă privim la Franţa sau Suedia, diferenţele între grupurile Pro şi Contra se reduc substanţial. Şi ceea ce vedem acum este că, cu toate că există în continuare o majoritate importantă care este în favoarea rămânerii în UE, există şi o minoritate substanţială care spune, deja în acest moment că, în cazul unui ipotetic referendum, ar vota în favoarea EXIT”.

Dacă aşa stau lucrurile, să vedem care sunt cauzele fenomenului, aşa cum reies ele din cercetarea efectuată de cei de la Pew. Interesante rezultate deoarece ele dau măsura indicativă, transformată în aceste grafice, a neliniştilor care se pot transforma (sau pot fi transformate) extrem de uşor în cauze majore nu numai pentru explozii sociale şi dinamitări ale scenelor politice naţionale, dar şi la o disipare a perspectivelor continuării, într-o formulă sau alta, a ceea ce am denumit „proiectul european”.

Scuze, poate au fost prea multe grafice. Dar informaţia aceasta, pentru a face o relatare corectă a situaţiei de acum, trebuie să vă parvină la timp. Tocmai pentru a înţelege că discuţia despre BREXIT, purtată doar în termeni strict instituţionali bruxellezi sau, dimpotrivă privită prin perspectiva emoţională a dicotomiei «îmi place/nu îmi place» riscă să rămână absolut superficială. Cauzele profunde sunt exact cele care reies din aceste studii, în opinia mea extrem de corecte şi este limpede că ele nu mai pot fi ignorate sau ocolite, punând în faţă, pentru ocuparea atenţiei publicului, spectacolul de circ al unei politici din ce în ce mai jegoase şi primitive în lupta pe care o generează pentru scaune şi privilegii.

Nimeni nu ştie cum se vor termina lucrurile, dar există convingerea că Europa nu mai poate arăta la fel ca acum. O menţinere a structurilor şi centrelor de putere care să-şi dorească la lucreze şi pe viitor în sistemul „business as usual” riscă să producă implozia pe mai departe a Europei şi, dacă din 28 am rămas 27, să nu vedem cumva că numărul ar putea să mai scadă.

Ieri vorbeam despre noua partidă de şah geostrategic demarată acum şi care să finalizeze soluţia unei „Europe transatlantice”. Posibil să se întâmple. Poate, din păcate, proiectul vine prea târziu pentru a deveni operaţional în raport cu efectele deja instalate a ceea ce este acum criza de încredere în interiorul Europei, iar BREXIT să declanşeze într-adevăr un val de fenomene similare.

Într-un fel sau altul deoarece primejdiile sunt vizibile şi iminente, trebuie luată o decizie şi propusă o alternativă.

Vom vedea dacă, după ce se va hotârî la Summitul NATO de la Varşovia, va începe un drum nou al construcţiei. Dacă nu, uitaţi-vă la consecinţele de acum ale BREXIT şi multiplicaţi-le la nivelul continentului, odată cu apariţia unor cazuri asemănătoare. Şi alegeţi ceea ce credeţi că este mai bine pentru viaţa de mâine a fiecăruia dintre noi.