În Vest: liberalii, încercuiţi elogios de trofeele şi laurii cuveniţi celor ce se trag de şireturi cu progresul. În Est: infractorii, mînjiţi de huliganism ideologic şi potlogărie calificată în interiorul statului de drept. Harta e clară pînă şi pentru orbul lansat spre Brăila: Vest şi Est, lumină şi beznă, ambrozie şi găinaţ. Pentru prima oară de la înghesuitul Strabon încoace, geografia scapă din lanţ şi devine o ramură a moralei, iar morala o subramură a liberalismului.

Noua formulă e opera liberalismului dogmatic al lumii bune occidentale. Care poartă ilicit numele fostei mari tradiţii liberale a secolului XIX. Copilul şi-a dezmoştenit şi exilat părinţii. În varianta actuală, liberalismul şefilor de guvern toleraţi de Angelina Jolie şi de alte monumente umanitare pe două picioare e un socialism global şi infantil, cu vîna de bou în mîna care nu mîngîie pe cap rase şi minorităţi. Ghinionistul Stalin a ratat ideologia perfectă: o urgie care distruge lumea înecînd-o în drepturi, o botniţă care face bine la ten, o învăţătură care ajută creierul să îşi regăsească pruncia. Lor, acestor oameni care fac din libertate un lanţ scurt şi tăios, le datorăm ideea după care a fi liberal e totul, iar a nu fi liberal e restul şi îşi face de cap în Est.

Pentru toţi cei ce se uită în gura liberalilor militanţi e de amintit că stomatologia a evoluat mult, că alternativa la liberalism există, e legală şi se cheamă a fi conservator.

Victimele predilecte ale acestei mîndre neghiobii sînt Polonia, Ungaria, Cehia, şi Slovacia. Toate se fac vinovate de fărădelegi intolerabile. Orban e gulaşofil şi kebabofob, Morawiecki a învăţat finanţe la Deutsche Bank, dar e catolic şi anti-comunist, iar Zeman a avut nesimţirea să fie reales. Dacă aşa ceva e de imaginat, aceste popoare şi liderii lor, nu sînt în stare şi nici nu dau semne că şi-ar dori să fie liberali!

E grav? Mai grav decît incestul cu ţigara în gură! De ce? Pentru că, în nemăsurata lor pătrundere, elitele politico-academice occidentale au impus cel mai mare fals intelectual cunoscut în istorie: ideea după care democraţia e totuna cu liberalismul. De unde rezultă că unu şi cu unu fac mereu mai mult şi mai bine dar şi că numai cine e liberal e democrat. Fireşte, cine nu e liberal, anti-naţiune, anti-familie, pro-migraţie, multi-sexual şi merge la biserică fără să scrie pe pereţi #Rezist lui Crist nu e democrat. E infractor. Corect? Nu. Fraudă.

Pentru toţi cei ce se uită în gura liberalilor militanţi e de amintit că stomatologia a evoluat mult, că alternativa la liberalism există, e legală şi se cheamă a fi conservator. Democraţia nu e generată de liberalism, aşa cum nu poţi declanşa vara dacă umbli în slip. În schimb, liberalii de modă nouă depind de frauda care îi declară proprietari ai democraţiei. Prima lor gijă e, prin urmare, un colosal act de dezinformare: nimeni nu trebuie să creadă sau să afle că atît libertatea, cît şi democraţia sînt mult anterioare liberalismului.

Iată de ce eticheta care face din Polonia şi Ungaria „democraţii iliberale” e un moft sever. Democraţia e bine merci şi cînd e administrată de liberali autentici şi cînd e conservatoare. Doar pretenţia liberală de a lua democraţia în regim de monopol transformă alternativa conservatoare într-o blasfemie. Ocara cu iliberalismul e foarte prizată de analişti fini şi perfect inutili. Căci nu e treaba teoriei politice să sanctifice liberalismul. Iar dacă e, se cheamă că am ales comoditatea în locul gîndirii. Şi putem susţine, de pildă, că numai ce e baghetă e pîine sau că numai cartoful mîncat de germani e cartof, dacă germanii care îl mănîncă sînt multiculturali şi mănîncă numai pilaf.

În toleranţa ei fără sfîrşit, birocraţia UE a descoperit virtuţile solare ale intoleranţei.

Pe scurt, Polonia e ameninţată stupid de Comisia Europeană cu Articolul 7 şi cu pierderea dreptului de vot în conclavurile de la Bruxelles, sub vina că nu e liberală şi că nu mai e condusă de liberali. Evident, nimeni nu e absurd. Polonezilor li s-ar permite să fie socialişti. Asta ar fi chiar şic şi ar aduce un sport de stimă şi păsuiri din partea Comisiei. Dar conservatori?! Inadmisibil! Aceeaşi situaţie, în Ungaria, unde Orban se ţine literalmente de garduri (anti-migrant) şi nu se lasă convertit de misionari sorosişti. Anecdotica e drăguţă dar mutaţia spre dogmatism, cenzură şi cult nu e. Colonizarea liberală a Europei a reintrodus, cu tact şi pompă bruxeleză, delictul de eroare ideologică. Cine nu e liberal e împotriva noastră şi cine e împotriva noastră e împotriva democraţiei. În toleranţa ei fără sfîrşit, birocraţia UE a descoperit virtuţile solare ale intoleranţei.

La noi, lucrurile se mişcă greu. Ideologia e pentru alţii. Noi gustăm prostia pură şi dură. Aşa de pildă, Ministrul Apărării vrea să ne apere la Marea Neagră construind primul submarin climatizat cu sobe de tuci. Dogmatismul liberal n-are spor dar speranţa nu e pierdută. Un semn bun a venit de la organism cucernic şi harnic. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării l-a combătut pe Cristian Tudor Popescu. Reputatul răufăcător s-a sprijinit în cîrja unei comparaţii cînd a vorbit de doamna selectată de Liviu Dragnea din clocitoarea personală de Prim Miniştri. C.T. Popescu a menţionat o maimuţă - pavianul cu mantie. Şi a greşit. Subsemnatul o recunoaşte pe dna Dăncilă şi cînd apare fără mantie.

În rest, infracţiunea pe care UE o impută României stă într-o clasă aparte. Altfel spus, borfaşii noştri n-au a face cu ravagiile liberalismului. Nici în clin, nici în mînecă. Dar au a face şi în declin şi în mîneca de pe mîna hoţului cu desfigurarea justiţiei.

Ameninţarea cu reducerea sau tăierea fondurilor europene e o aberaţie multiplă. Nu pedepseşti o trupă de bandiţi tăind apa şi curentul în cartier.

PSD s-a săturat de situaţia oarecum neplăcută în care furtul duce la puşcărie. În consecinţă, social-democraţii iubitori de dreptate vor să schimbe legile în felul următor: am furat? Legea trebuie să plătească!

În comparaţie cu delincvenţa ideologică a Poloniei sau Ungariei, sîntem curaţi. Ca hoţul care nu se poate abţine de la furt, dar are măcar o calitate: nu ştie carte. Iar asta trebuie taxat. Dar cum? De la prima privire aruncată în trusa de tortură e clar că abordarea Comisiei Europene e greşită. Ameninţarea cu reducerea sau tăierea fondurilor europene e o aberaţie multiplă. Nu pedepseşti o trupă de bandiţi tăind apa şi curentul în cartier. E o tîmpenie să chinui Sălajul, Suceava sau chiar Teleormanul pentru pirateria grupului Dragnea. În plus, e  caraghios să tai din fondurile de care abia  ne atingem.

Dacă vrei, într-adevăr, să doară şi să conteze, poţi face altceva. Poţi scrie într-un carneţel negru din piele de evazionist cine şi ce face. Cum îi cheamă pe autorii pocinogului? Faci o listă şi pe urmă citeşti cu voce tare: Liviu Dragnea, Rovana Dragnea, Olguţa Dragnea şi alte rude complice. Apoi, pe baza listei, le blochezi conturile în lumea largă, le suspenzi dreptul de intrare în statele membre UE şi, în genere, te porţi cu ei doar un pic mai amabil decît cu Marea Britanie. E ilegal? Nu e mai ilegal decît Articolul 7, tăierea fondurilor şi impunerea cotelor de migranţi.

Dar nu va fi aşa. Liberalismul regent la Bruxelles va continua să execute toate penalty-urile în bară pentru că e obsedat de propria altitudine morală. Nici o problemă şi nici o surpriză! După vechiul lui obicei, liberalismul deshămat îşi va curta duşmanii şi sfîrşitul. Sancţionarea sau demonizarea Estului va provoca reacţia logică: un val de ostilitate anti-liberal şi anti-UE. Bigotismul liberal va împinge statele Estului spre Rusia şi va invita China la masa de joc.

O enormă satisfacţie justiţiară va premia egourile liberale. Dar, odată transformat în combustibil pentru stima de sine a lumii bune occidentale, Estul infractor va deveni începutul dramei strategice a Europei.