Margaret Thatcher se opunea reunificării Germaniei şi transmitea Moscovei asigurări privind menţinerea Tratatului de la Varşovia

Margaret Thatcher şi Mihail Gorbciov. Sursa: Arhiva Iurii Abramoşkin/RIA NOVOSTI

Dacă vrem să înţelegem cum s-au jucat cărţile în jocul care pregătea fundaţiile lumii ce trebuia să se nască prin căderea Cortinei de Fier, atunci e bine să citim rapoartele conservate în arhive privind discuţiile avute între liderii politici ai momentului.

Este esenţial acest demers pentru a vedea cum se asamblau, în avans cu ani de zile, piesele ce aveau să se alinieze, apoi să se combine într-un ritm doar în aparenţă aleatoriu, pentru a forma harta europeană după colapsul comunismului şi ieşirea ţărilor-satelite din orbita de putere a Moscovei.

Aveţi acum posibilitatea să consultaţi o serie de documente absolut fascinante. Provin din „National Security Archive Electronic Briefing Book nr. 422, editat de Svetlana Savranskaya şi Tom Blanton, 12 april 2013”, şi relatează conţinutul discuţiilor succesive avute de Margaret Thatcher şi Mihail Gorbaciov.

Ca întotdeauna, ar fi interesant, cred, dacă în baleiajul problemelor globale, apoi, mult mai precis şi punctual, al temelor globale enumerate drept puncte de interes sau semnalate ca temă viitoare de aprofundat de către echipele de consilieri, s-ar fi aflat menţionată şi România. Nu e cazul, semn că, în perioada respectivă, eram izolaţi şi în afara proiecţiilor care se făceau pentru zonele care aveau să devină, cel puţin pentru Occident, una dintre priorităţile imediate în momentul Marii Schimbări. România condusă de Nicolae Ceauşescu era deja complet şi definitiv exilată într-un nor de autoritarism excesiv şi de autarhie ce se dezvolta exponenţial, tăind toate contactele atât cu vestul cât şi cu estul. Cu conscinţe teribile pentru ceea ce avea să urmeze, era deja desenat în proiect şi era negociat la nivelul supraputerilor.

Care erau ţările-cheie din zona Europei centrale şi de est a căror soartă reprezenta o preocupare demnă de menţionat pentru Primul Ministru Margaret Thatcher în conversaţia ei cu Mihail Gorbaciov pe 6 aprilie 1989? Să vedem:

„Pe plan internaţional - mă gândesc la aliaţii dvs din Europa - au loc schimbări promiţătoare. Am vizitat Ungaria şi am văzut că acolo se intră într-o nouă etapă de libertate în zona politicii şi economiei. Dar au şi mers cu doi sau trei paşi înaintea dvs, prin introducerea unor noi reforme economice şi a libertăţii întreprinderilor. Cele mai interesante dezvoltări au loc în Polonia. L-am întâlnit pe Wojciech Jaruzelski. Este un politician proeminent şi onest, care face tot ce-i stă în putere pentru ţara sa într-un moment foarte dificil al existenţei sale. Uite, să luăm ultimele evenimente, recunoaşterea «Solidarităţii”. În opinia mea, este vorba despre începutul pluralismului politic deoarece «Solidaritatea” este o mişcare politică şi nu doar un sindicat. Fac parte din ea nu numai muncitori, ci şi tineri şi pensionari. M-am întâlnit cu cei din conducerea Solidarităţii şi i-am sfătuit în mod repetat să caute să aibă un dialog cu guvernul şi nu să se limiteze doar la confruntare. Le-am spus că nu trebuie niciodată să lase gol scaunul de la masa negocierilor, asta nu va duce la nimic şi văd că mi-au urmat sfatul. Mai complicate sunt dezvoltările care se petrec acum în Cehoslovacia. În analiza noastră, acolo totul este neclar. Şi este o ironie tristă deoarece Cehoslovacia era una dintre ţările cele mai influente şi democratice state din Europa”. (Puteţi accesa aici textul integral al transcrierii conversaţiei între cei doi).

Pe 23 septembrie 1989, la Moscova, are loc o altă întâlnire între cei doi lideri, ocazie cu care lucrurile se precizează. Dar ceea ce s-a spus atunci este într-adevăr extraordinar: Marea Britanie, prin vocea Primului Ministru Margaret Thatcher, a transmis o informaţie esenţială lui Mihail Gorbaciov: nimeni din Europa nu era în favoarea reunificării Germaniei şi, chiar dacă în comunicatul NATO se spune altceva, Mihail Gorbaciov ar trebui să nu ia în seamă mesajul oficial.

În jurnalul său, Anatolii Cernaiev, principalul consilier pe politică externă al lui Mihail Gorbaciov, prezent la întâlnirea respectivă, notează pe 6 octombrie 1989:

„În momentul când a cerut să fie întreruptă înregistrarea convorbirii oficiale cu Mihail Gorbaciov, Thacher şi-a exprimat viziunea sa, fiind absolut împotriva reunificării Germaniei, Dar a spus că asta nu era ceva care să poată fi spus pe faţă, atât acasă cât şi în cadrul NATO. Pe scurt, ei doreau să prevină lucrul respectiv cu ajutorul nostru”.

Într-adevăr, iată ce putem citi în transcriptul oficial al conversaţiei, textul următor fiind notele înregistrate de Cernaiev imediat după încheierea întâlnirii:

„Thatcher: Aş dori să ridic problema situaţiei din ţările din Europa de est. Am fost foarte impresionată de curajul şi patriotismul Generalului Jaruzelski în Polonia. Pentru dvs, desigur, viitorul Poloniei şi alianţa sa cu dvs au o mare importanţă. Am văzut că aţi acceptat cu calm rezultatele alegerilor din Polonia şi, în general, procesele care au loc în acea ţară ca şi în celelalte din Europa de est. Înţeleg poziţia dvs în următorul mod: acceptaţi ca fiecare ţară să-şi aleagă propria sa cale de dezvoltare atâta timp căt Tratatul de la Varşovia rămâne intact. Înţeleg perfect poziţia dumneavoastră. Iar acum aş dori să spun ceva într-un mod foarte confidenţial şi vă rog să nu înregistraţi această parte a conversaţiei noastre.

Gorbaciov: Cum doriţi.

(urmează textul înregistrat de Ceraniev, imediat după încheierea întâlnirii)  

Thatcher: Suntem foarte preocupaţi de ceea ce este pe cale să se petreacă în Germania de est. Mari schimbări sunt pe cale să se producă şi care sunt provocate de situaţia din societatea respectivă şi, într-o anumită măsură, de boala lui Eric Honecker. Un prim exemplu sunt miile de oameni care fug din RDG în RFG. Toate astea sunt partea externă a lucrurilor şi sunt foarte importante pentru noi, dar o altă problemă este chiar şi mai importantă.

Marea Britanie şi Europa occidentală nu sunt interesate în reunificarea Germaniei. Ceea ce conţine comunicatul NATO poate să sune diferit, dar nu daţi atenţie acestui lucru. Noi nu vrem reunificarea Germaniei. Ar duce la schimbarea frontierelor de după cel de-al Doilea Război Mondial şi nu putem permite asta deoarece asemnea dezvoltări ar submina stabilitatea întregii situaţii internaţionale şi ar duce la ameninţări la adresa securităţii noastre.

Nu suntem interesaţi nici de destabilizarea Europei de est şi nici a Pactului de la Varşovia. Desigur, schimbării se produc în toate ţările din Europa de est, dar în unele ţări sunt mai pronunţate, în altele încă nu. Cu toate acestea, suntem în favoarea faptului ca toate aceste procese să rămână strict interne; nu ne vom amesteca în ele şi nu vom stimula decomunizarea Europei de est. Pot să vă spun că aceasta este şi poziţia Preşedintelui SUA. Mi-a trimis o telegramă la Tokyo în care mi-a cerut să vă spun că SUA nu vor acţiona în niciun fel care să ameninţe interesele de securitate ale Uniunii Sovietic sau care să fie perceput drept o ameninţare de către opinia publică sovietică”. Puteţi accesa aici textul integral al transcrierii.

Politica la acest nivel nu este un joc de slon sau un exerciţiu de bune maniere. Gorbaciov a înghiţit pe nemestecate mesajele lenifiante privind viitorul şi a pierdut. Îtrebarea este dacă Margaret Thatcher chiar a crezut vreo clipă în ce spunea. Foarte greu de răspuns cunoscând mentalitatea „Perfidului Albion”. Dar este cert că transcrierile acestor convorbiri au ajuns demult la Berlin şi în alte cancelarii occidentale şi, din acel moment, a început lupta surdă de interese care a a opus din ce în ce mai intens interesele britanice de cele europene. Până la explozia de azi în care Marea Britanie a rămas şi fără aliatul de la o Moscovă înşelată şi cu ambiţii de a plăti ofensa, dar şi pe cei din NATO care, bănuiesc, au înghiţit foarte greu dualitatea mesajului britanic faţă de proclamaţia oficială privind viitorul Europei de est libere de comunism şi al Germaniei unite...

Şi noi? În momentul respectiv, nu eram pe harta priorităţilor. În ce moment am revenit în atenţie, cu ce condiţionalităţi? Despre asta în alte documente ale arhivelor serviciilor de informaţii, într-o analiză viitoare.