Dan Dungaciu, scrisoare deschisă către ambasadorul Rep. Moldova la Bucureşti: „Dacă moldovenismul sovietic e legitim, atunci este legitim şi cel transnistrean“

Dan Dungaciu, preşedintele Fundaţiei Universitare a Mării Negre, îi răspunde printr-o scrisoare deschisă ambasadorului Republicii Moldova la Bucureşti, Mihai Gribincea, în legătură cu intervenţiile Excelenţei Sale la evenimentul „Transnistria între Moscova şi Chişinău. Prima cercetare sociologică dincolo de Nistru“. Diplomatul moldovean i-a acuzat pe organizatori că promovează „identitatea transnistreană“.

Redăm mai jos scrisoarea domnului Dan Dungaciu către ambasadorul moldovean la Bucureşti Mihai Gribincea:

„Distinse Domnule Ambasador,

Vă scriu în legătură cu intervenţiile dumneavoastră publice în urma evenimentului „Transnistria între Moscova şi Chişinău. Prima cercetare sociologică dincolo de Nistru”, organizat de Fundaţia Universitară a Mării Negre „Mircea Maliţa” (fumn.eu), miercuri, 27 martie, ora 17.00. Evenimentul nostru a constat în prezentarea publică a unei cercetări sociologice ample, întreprinse în regiunea transnistreană, prin sondaj de opinie, focus-grup şi interviuri cu experţi. Menţionez că cercetarea a fost realizată cu sprijinul financiar al GMF România şi este prima de acest gen prezentată vreodată în România sau R. Moldova. La eveniment a participat un public numeros, inclusiv ambasadori sau diplomaţi acreditaţi în România din R. Moldova, Ucraina, Marea Britanie, Federaţia Rusă, Polonia sau Japonia.

Vă scriu în calitate de Preşedinte al FUMN, dar şi de cunoştinţe vechi, de decenii, inclusiv în calitatea mea de fost consilier prezidenţial la Chişinău unde am sprijinit şi urmărit cu bucurie activitatea dumneavoastră diplomatică, în calitate de ambasador, de la sediul NATO de la Bruxelles.

În cadrul conferinţei aţi intervenit la un moment dat, intempestiv, afirmând că „întreg conceptul studiului este greşit” şi calificând acţiunea noastră drept „promovare a identităţii transnistrene” (minutul 1.51). Ulterior, în aceeaşi zi, spre seară, aţi revenit şi mai explicit pe Facebook, unde aţi calificat evenimentul ca „nimic altceva decât o acţiune de promovare a teoriei ruseşti despre «poporul transnistrean» la Bucureşti. Exact la fel, în anii 60-70 ai secolului trecut, unele ONG-uri promovau teoria „omului sovietic” prin capitalele occidentale”. Şi aţi conchis apodictic: „FUMN a fost în postura de «idiot util» a imperialismului rusesc”.

În legătură cu aceste afirmaţii, mă văd nevoit, cu tot respectul pe care vi-l purtăm, noi, cei de la FUMN, să aduc următoarele precizări:

1. Nu este nici util nici adecvat ca un ambasador să indice care sunt temele pe care o fundaţie academică, fără nicio calitate oficială, este în măsură să le aleagă şi să le dezbată public. FUMN are dreptul să îşi aleagă singură subiectele pe care le supune dezbaterii publice şi nu întreabă pentru asta decât propriile foruri de conducere şi coordonare.

2. Trec peste afirmaţii tendenţioase la adresa fundaţiei noastre după care am fi devenit promotori ai intereselor sau teoriilor ruseşti. Activitatea FUMN este suficient de puternică ca să se poată apăra singură. Dar vă avertizez, domnule ambasador, cu toată cordialitatea, că aţi deschis, prin intervenţiile Domniei Voastre, o cutie a Pandorei pe care cu greu o va mai putea închide cineva de aici înainte. Este vorba despre chestiunea identitară pe relaţia Bucureşti-Chişinău-Tiraspol.

3. Când vorbiţi despre falsa „identitate trasnistreană” şi teoria sovietică a „poporului transnistrean”, ignoraţi nepermis şi riscant faptul că sunteţi, totuşi, ambasadorul unui stat al cărui preşedinte, el însuşi, se bazează pe şi promovează de la cel mai înalt nivel ideea sovietică a unui „popor moldovenesc”. Şi nu numai el! Iar guvernul pe care îl reprezentaţi la Bucureşti, în ciuda majorităţii parlamentare pe care a avut-o, a refuzat, cu obstinaţie, să voteze anul trecut – ca un „privet” de Centenar la adresa României - introducerea în Constituţia R. Moldova a sintagmei „limbă română”, aşa cum îi cere Curtea Constituţională, şi a menţinut faimosul Articol 13, de sorginte sovietică, care spune că limba care se vorbeşte în stânga Prutului este „limba moldovenească în grafie latină”. Prin asta, şi nu doar prin asta, guvernul de la Chişinău s-a făcut complicele identitar cu preşedintele Igor Dodon, adeptul „teoriei moldoveniste”, de „sorginte sovietică”, pe care o promovează nestingherit prin filme, conferinţe publice, declaraţii, cărţi.

4. Evenimentul organizat de FUMN a ridicat, de fapt, o piatră de pe un muşuroi identitar. Aşa se explică şi reacţiile stârnite mai ales la Chişinău. Căci minciuna care a stat de atâtea ori la masă cu oficialităţile de la Chişinău, şi – o ştiţi foarte bine – nu este vorba doar despre Vladimir Voronin sau emulul săi Igor Dodon – constă în faptul că „poporul moldovenesc” este un popor diferit de cel român (teoria sovietică), bazat pe o etnie diferită şi care, chipurile, trebuie recunoscută ca atare, mai ales că şi vorbeşte o limbă diferită, respectiv „limba moldovenească”. Dacă lucrurile stau aşa, adică moldovenii nu sunt români, respectiv că avem de-a face un „ethos” regional (identitate regională) care se transformă într-un „etnos”, adică într-o naţiune, nu mai există niciun impediment pentru ca „poporul transnistrean să existe şi el! Este versiunea în oglindă a „poporului moldovenesc”. Căci avem de-a face, prin comparaţie, tot un „etos” regional (o identitate regională transnistreană) care revendică, precum R. Moldova în relaţie cu România, o identitate naţională diferită. Faptul că minciunea sovietică a „poporului moldovenesc” a durat – şi durează! – mai bine de 70 de ani, spre deosebire de minciunea „poporului transnistrean” care durează doar de mai 27 de ani, nu o face pe prima mai adevărată decât cealaltă.

5. Şi încă ceva. Aţi început intervenţia dumneavoastră din cadrul conferinţei cu invocarea lui 27 martie 1918, a Unirii Basarabiei cu România şi a Centenarului abia încheiat. În numele acestui eveniment, chipurile, v-aţi justificat şi mai pregnant protestul pentru acţiunea FUMN. Domnule ambasador, vă reamintesc, cu acelaşi respect, că aţi ridicat prin asta şi mai sus piatra de pe muşuroi. Oficialităţile statului pe care dumneavoastră îl reprezentaţi la Bucureşti, nu au organizat NICIUN EVENIMENT pe teritoriul R. Moldova dedicat Centenarului Unirii Basarabiei cu România, nu au menţionat măcar această dată, preferând să menţioneze doar la Bucureşti, pentru urechile – şi buzunarele! – românilor faptul că actualul teritoriu controlat de autorităţile de la Chişinău a fost parte a României. Şi nu au făcut şi nu fac asta autorităţile de la Chişinău, tocmai pentru că ele cred, promovează şi susţin, în fapte, „teoria sovietică a moldovenismului şi existenţa unei „limbi moldoveneşti”. Singura diferenţă din punct de vedere identitar între guvernarea de azi de la Chişinău şi regimul Voronin este doar dimensiunea ofensivă. Aceasta a dispărut, a rămas dimensiunea pasivă, respectiv nimic nu se schimbă şi totul rămânea aşa cum ne-au învăţat „teoriile sovietice” despre identitate şi limbă, doar că nu le mai invocă guvernul, doar preşedintele Dodon, niciodată sancţionat de executiv sau de majoritatea guvernamentală pentru aşa ceva.

6. Identităţile în această regiune, domnule ambasador, nu sunt „a la carte”. Dacă vrem să ne jucăm de-a popoarele, va trebui să admitem că şi alţii - în oglindă, aproape - pot face la fel. La Chişinău se ignoră iresponsabil – sau nu se înţelege - că cei mai mari susţinători ai separatismului transnistrean şi al „teoriei poporului transnistrean” sunt tocmai moldoveniştii puri şi duri, care susţin „teoria sovietică” a „poporului moldovenesc” diferit de cel român. Înainte de a acuza absolut gratuit o fundaţie de la Bucureşti, care funcţionează sub egida Academiei Române, de promovarea a unor „teorii sovietice”, cred că ar fi şi mai corect şi mai decent să ne uităm în ograda proprie. Creatorii „poporului transnistrean” se află la Chişinău! Nici FUMN, nici Bucureştiul nu au de gând să înregistreze la Chişinău „Asociaţia transnistrenilor din R. Moldova”, tocmai pentru a acredita ideea unei etnii „transnistrene” diferite de cea „moldovenească”, aşa cum autorităţile de la Chişinău au încercat să facă în 2007, la Iaşi, prin sprijinirea unei aşa zise „Comunităţi a moldovenilor din România” menite să „legifereze” diferenţa de etnia română. A fost un gest al autorităţilor de la Chişinău, în vremurile în care bătălia identitară era, cum spuneam, ofensivă.

7. Ne place sau nu, în această logică, a unui moldovenism de extracţie sovietică, pur şi dur, existenţa „poporului moldovenesc”, diferit de cel românesc şi vorbitor de altă limbă, nu e cu nimic mai legitimă decât cel existenţa „poporului transnistrean” diferit de cel „moldovenesc”.

Distinse Domnule ambasador,

Exprimându-mi încă o dată regretul că pentru supărările dumneavoastră, pricinuite de evenimentul organizat de către Fundaţia noastră, vă mulţumesc, în acelaşi timp, că ne-aţi permis să le exprimăm, poate mai limpede, şi pe ale noastre. Nu ştim cum lucrează Dumnezeu în Istorie sau în regiunea noastră, căci necunoscute sunt căile lui. Dar dacă poate exista vreo funcţie pentru „identitatea transnistreană” şi „poporul transnistrean”, atunci poate că este cea de oglindă în care identităţile să se poată vedea mai bine şi să se recunoască mai judicios.

Şi tocmai pentru a nu a mai repeta, nici perpetua, „minciuni sovietice”, indiferent pe care maluri ale Nistrului sau ale Prutului, vă mulţumesc pentru contribuţia dumneavoastră, fie şi indirectă, şi, pate, neintenţionată, la reuşita evenimentului Fundaţiei Universitare a Mării Negre.

Vă rog să primiţi, Domnule Ambasador, Excelenţa Voastră, asigurarea întregii noastre stime.

Dan Dungaciu

Preşedintele Fundaţiei Universitare a Mării Negre“.