Cum i-a permis Uniunea Europeană Ungariei să devină un model iliberal

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Foto Shutterstock
Foto Shutterstock

După ani de complezenţă şi iluzii, Bruxelles-ul încearcă în sfârşit să-l frâneze pe liderul belicos al Ungariei, premierul Viktor Orban.

 După ce l-au răsfăţat îndelung, liderii Uniunii Europene îl consideră acum pe primul ministru Viktor Orban al Ungariei o ameninţare existenţială la adresa unui bloc care se consideră un model al drepturilor omului şi al statului de drept. 

Orban şi-a petrecut ultimul deceniu construind constant „statul său iliberal”, aşa cum numeşte cu mândrie Ungaria, cu ajutorul unor finanţări generoase din partea UE. Chiar dacă proiectul său a extins fisurile în blocul, la care Ungaria s-a alăturat în 2004 , colegii săi lideri naţionali au privit în cea mai mare parte în altă parte, hotărâţi să nu se amestece în treburile celuilalt. 

Dar acum sfidarea şi intransigenţa lui Orban au avut un efect important, chiar dacă neintenţionat: a servit drept catalizator pentru ca un sistem adesea lent al Uniunii Europene să acţioneze pentru a proteja principiile democratice care stau la baza blocului, scrie New York Times. 

La începutul acestui an, Curtea Europeană de Justiţie va emite o decizie de referinţă. Va stabili dacă uniunea are autoritatea de a condiţiona distribuirea fondurilor europene către statele membre de îndeplinirea valorilor de bază ale UE. Acest lucru ar permite Bruxelles-ului să refuze miliarde de euro ţărilor care încalcă aceste valori. 

UE a lucrat în mod constant la un consens politic între liderii naţionali. Însă Orban a împins Bruxelles-ul spre un prag pe care l-a evitat de multă vreme: recurgerea la pedepse financiare, nu doar politice. 

Noua frontieră ar putea ajuta la rezolvarea unei probleme vechi - ce să facă cu membrii indisciplinaţi din rândurile sale - creând în acelaşi timp altele noi. Nu în ultimul rând, ar putea invita Comisia Europeană să exercite un nou nivel de ingerinţă în treburile statelor membre.

Modul în care Viktor Orban a forţat Uniunea Europeană într-o astfel de conjunctură şi de ce părea neputincioasă să-l oprească atât de mult timp, spune multe despre principiile fondatoare ale Uniunii şi de ce s-a împiedicat în faţa provocărilor populiste şi naţionaliste. 

Ameninţare serioasă

Interviurile cu peste o duzină de oficiali europeni actuali şi foşti arată cum sentimentele faţă de premierul Orban şi proiectul său iliberal au evoluat de la mulţumire şi neînţelegere la recunoaşterea faptului că a devenit o ameninţare internă serioasă - în ciuda faptului că Ungaria are mai puţini cetăţeni decât zona metropolitană din Paris şi o limbă atât de ezoterică încât nu are nicio legătură cu cea a vecinilor săi.

Neglijarea intenţionată poate fi exempificată cu întâlnirea din 2015, când Jean-Claude Juncker, pe atunci preşedintele Comisiei Europene, l-a întâmpinat pe Orban cu formula : „Vine dictatorul”, înainte de a-l saluta cu „dictator” şi a-i întinfde acestuia o mână prietenoasă.

Nimeni de la putere nu a vrut să-l confrunte pe Viktor Orban pe probleme precum statul de drept şi corupţia – mai ales omologii săi care au fiecare un loc în puternicul Consiliu European.

„La consiliu am simţit reticenţa colegilor lui Orban de a se ocupa de astfel de probleme”, a spus Luuk van Middelaar, consilier al lui Herman Van Rompuy când era preşedinte al consiliului. Consiliul a fost „ca un club, unde Viktor este doar un animal politic şi se respectă unul pe altul pentru simplul fapt că au câştigat alegerile”.

Liderii „preferă să nu se ocupe de cartofii fierbinţi sau de afacerile celuilalt atunci când pot evita acest lucru”, a spus van Middelaar.

Premierul Orban se confruntă cu noi alegeri în această primăvară şi are de înfruntat o coaliţie de partide de opoziţie unite formal, dar extrem de diverse. Dar a devenit un model pentru politica identităţii şi religiei, nu doar în Polonia, ci şi în Statele Unite .

Luni, fostul preşedinte Donald J. Trump  a declarat că îl susţine pe Viktor Orban pentru a fi reales, promiţând-i „sprijin deplin”. Orban a fost un susţinător timpuriu al lui Trump, susţinându-l în vara anului 2016 şi din nou în 2020. Orban, a spus Trump, a fost „probabil, ca şi mine, puţin controversat, dar este în regulă”.

Consiliul European are cea mai mare vină

Unii parlamentari europeni au recunoscut devreme că Orban călca în picioare normele democratice, dar au fost împiedicaţi de liderii naţionali, în special de cei din Partidul Popular European, puternica grupare politică de centru-dreapta care a dominat Parlamentul European în ultimul deceniu.

Printre acei conservatori care l-au protejat pe Viktor Orban s-a numărat şi Angela Merkel, cancelarul Germaniei până luna trecută. Companiile germane au avut investiţii majore în Ungaria, iar Angela Merkel l-a văzut pe liderul ungar drept un aliat politic la Bruxelles. Un membru proeminent al Partidului Popular European a spus că Merkel şi consilierii ei au respins plângerile despre Orban, spunând că „este dificil, dar că este important să-l păstrăm în familie“.

„Cel mai mare eşec – cel pentru care încă plătim preţul astăzi – este Consiliul European”, a spus Rui Tavares, un fost legiuitor european care a contribuit la scrierea unui raport privind încălcările Ungariei adoptat în 2013. „Consiliul European nu a făcut nimic. ”

Când Viktor Orban a propus – şi a introdus ulterior – o nouă Constituţie care a încălcat principiile europene, Didier Reynders, pe atunci ministrul de externe al Belgiei, a spus că a încercat să ridice problema într-o întâlnire cu liderii UE în 2011, dar a fost oprit.

„Reacţia a fost că aceasta nu este o problemă pentru statele membre”, a spus Reynders, care este acum comisarul UE pentru justiţie, adăugând că „poate Comisia, poate Justiţia” ar trebui să se ocupe de asta. „Dar acum este o discuţie permanentă”, a spus el.

Ivan Krastev, un analist bulgar, spune că Orban a fost atent timp de câţiva ani după alegerea sa în 2010 „să nu depăşească liniile roşii ale Bruxelles-ului, ci să danseze de-a lungul lor în ceea ce el a numit „dansul păunului”.

Krastev a spus că mulţi lideri europeni au presupus că naţiunile care s-au alăturat blocului în 2004 vor fi parteneri recunoscători, relativ conforme şi au calculat greşit modul în care „ţări precum Ungaria, Polonia şi Republica Cehă au simţit mai târziu că trebuie să-ţi afirmi propria identitate şi să respingi Bruxellesul, în grade diferite.”

Partidul lui Orban a adoptat noua Constituţie şi o nouă lege a presei care a îngrădit libertatea presei. A revizuit sistemul de justiţie al ţării, a înlăturat şeful Curţii Supreme şi a creat un birou care să supravegheze instanţele conduse de soţia unui membru proeminent al partidului de guvernare, Fidesz. Legile electorale au fost modificate pentru a favoriza partidul.

Factorii externi l-au întărit şi pe Orban, inclusiv în 2015, când un număr record de migranţi şi-au făcut drum spre Europa şi când partidul Dreapte şi Justiţie al lui Jaroslaw Kaczynski a ajuns la putere în Polonia. El a avut dintr-o dată un aliat acolo, iar poziţia sa dură împotriva migranţilor a câştigat sprijin şi în altă parte.

„Ceea ce l-a eliberat pe Orban a fost 2015 şi criza migraţiei”, a spus Mark Leonard, directorul Consiliului European pentru Relaţii Externe, citat de NYT.

Un punct de inflexiune mai accentuat a venit în mai 2018 la o întâlnire dintre Orban şi liderii Partidului Popular European: Joseph Daul, preşedintele partidului, şi Manfred Weber, creştin-democratul german care conducea Parlamentul.

L-au avertizat că partidul său riscă să fie exclus din gruparea parlamentară. Întărit de o nouă victoriae electorală Orban le-a replicat: „Dacă încerci să mă dai afară, te voi distruge”, a spus Orban, potrivit oficialului.

Ar fi durat 10 luni până când Fidesz ar fi fost suspendat. La doi ani după aceea, în martie, Orban a părăsit alianţa conservatoare când a devenit clar că urma să fie exclus.

Manferd Weber încă regretă pierderea Fidesz. „La un nivel, este o uşurare”, a spus el. „Dar plecarea lui Orban nu este o victorie, ci o înfrângere” în efortul de a menţine unitatea centrului-dreapta ca „un partid popular larg”.

Pe Orban l-a ajutat faptul că Uniunea Europeană are instrumente puţine şi ineficiente pentru a pedepsi o naţiune care încalcă regulile. Chiar şi Tratatul de la Lisabona, care a acordat puteri sporite Parlamentului European, are în esenţă un instrument inutilizabil: articolul 7, care poate ridica dreptul de vot ale unei ţări, dar numai dacă este adoptat în unanimitate.

În 2017, Frans Timmermans, pe atunci prim-vicepreşedinte al Comisiei Europene responsabil cu statul de drept, a iniţiat articolul împotriva Poloniei. Parlamentul European a făcut acelaşi lucru împotriva Ungariei în 2018.

Dar ambele măsuri au stagnat inevitabil, deoarece cele două ţări se protejează reciproc.

Tratatul permite, de asemenea, Comisiei să introducă proceduri de încălcare a dreptului comunitar — acuzaţii legale — împotriva statelor membre pentru încălcarea legislaţiei UE. Dar procesul este lent, implicând scrisori şi răspunsuri şi contestaţii, iar deciziile finale revin Curţii Europene de Justiţie. Cele mai multe cazuri sunt soluţionate înainte de a ajunge în instanţă.

Dar, conform studiilor realizate de R. Daniel Kelemen de la Universitatea Rutgers şi Tommaso Pavone de la Universitatea din Oslo, comisia a redus drastic cazurile de încălcare a dreptului comunitar după adăugarea de noi state membre în 2004.

Atitudinile s-au schimbat. Cu banii contribuabililor în joc, următorul buget pe şapte ani în balanţă şi desconsiderarea valorilor comune arătată de Orban şi Kaczynski, Bruxelles-ul pare să fi găsit în sfârşit un instrument util pentru a afecta politica internă, cu un amestec de procese care acuză încălcarea tratatelor europene combinate cu consecinţe financiare grave.

o bornă a fost în sfârşit aşezată, a spus Reynders. Marele moment vine luna aceasta, când Curtea Europeană de Justiţie îşi emite decizia.

Dacă Ungaria şi Polonia pierd cazul, aşa cum este de aşteptat , nu este clar ce se va întâmpla dacă ambele ţări pur şi simplu refuză să se conformeze. Uniunea Europeană va fi împinsă mai adânc într-un teritoriu necunoscut.

Europa

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite