Cum a fost vândut Ciprul pentru zăcămintele sale de hidrocarburi

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Problemele prin care Ciprul trece par să aibă la bază existenţa unor resurse importante de hidrocarburi în Mediterana de Est FOTO Reuters
Problemele prin care Ciprul trece par să aibă la bază existenţa unor resurse importante de hidrocarburi în Mediterana de Est FOTO Reuters

Problema controversată a viitorului Ciprului a fost îndelung dezbătută în ultima perioadă. Excepţie de la regulă nu face nici cotidianul cipriot „Cyprus Mail”, care propune o abordare foarte detaliată a acestei controverse într-unul dintre editorialele autorului Hermes Solomon.

Potrivit unei surse anonime, Ciprul a fost vândut deja, iar guvernul format din Partidul Democrat (DIKO) şi Partidul Conservator (DISY) a acceptat o soluţie la problema cipriotă. Informaţiile secrete din spatele acestei scene sunt următoarele.

Marea Britanie, Statele Unite ale Americii (SUA) şi Israelul ştiau despre existenţa hidrocarburilor din Mediterana de Est încă din 1968, dar, din cauza situaţiei agitate din zonă, nu au mai înaintat cu exploatarea.

SUA alături de ministrul de externe cipriot de la acea vreme, Nicos Rolandis, şi miniştrii de externe ai Greciei, Theodoros Pangalos şi George Papandreou, au recomandat o exploatare în parteneriat cu Turcia, dar care se dovedea „nerealistă”. În timpul guvernelor Costas Karamanlis şi Tassos Papadopoulos, ambasadorii SUA de la Atena şi Nicosia au reîmprospătat problema cu condiţii ajustate şi încorporate din partea Turciei. Karamanlis a respins acest format, iar Papadopoulos a refuzat să răspundă. În schimb, acesta a început negocieri secrete, mai întâi cu Israelul şi mai apoi cu Egiptul, cu toţii acceptând ratificarea unui acord pentru delimitarea Zonei Economice Exclusive (EEZ).

Întâlnirile secrete între Erdogan, Papandreou şi Merkel

Refuzul lui Tassos Papadopoulos de a accepta planul Annan i-a înfuriat pe americani. Astfel că nu au mai avut încredere în el că va folosi acordul în zona economică exclusivă în conformitate cu planul lor. Odată cu alegerea lui Christofias, SUA au sprijinit o federaţie bi-zonală şi au exercitat presiune asupra Turciei. SUA a încurajat Nobel Energy şi Israelul să formeze o alianţă cu Cipru, astfel încât procesul de exploatare, prin punerea în aplicare a „planurilor lor”, să devină o realitate, arată „Cyprus Mail”.

Guvernul Christofias a suspectat intenţiile SUA, iar, la încurajarea Israelului, a început să abordeze alţi giganţi ai energiei, în special Rusia, China, Franţa şi Italia. Văzând că situaţia îi scapă de sub control, Turcia a reacţionat. Astfel, prim-ministrul Tayyip Erdogan s-a întâlnit cu George Soros la Davos, în 2009. Acesta din urmă a sfătuit Turcia să încheie un pact cu Grecia, Israel şi Cipru prin oferirea unor „concesii serioase” cu privire la problema Ciprului în schimbul participării în jocul hidrocarburilor.

Apoi, George Soros a aranjat întâlniri secrete între Erdogan, Papandreou şi Merkel, care au fost de acord cu planul lui. La o a doua întâlnire a celor trei a fost invitat şi Anastasiades. Aici au fost luate următoarele decizii.

Germania trebuie să menţină Grecia pe linia financiară de plutire, iar Turcia, în caz că este nevoie, va trebui să ajute.

George Soros urma să submineze economia Ciprului în aşa măsură încât salvarea sa financiară să pară imposibilă, influenţând negativ agenţiile de rating şi descurajând orice investiţie în Cipru. Lucrurile stând astfel, Anastasiades era sigur de o victorie electorală prin intensificarea opoziţiei şi anularea oricărei încercări din partea lui Christofias de a consolida economia.

Compensaţii din bunăvoinţă pentru un nou „stat” format

În decembrie 2012, la Berlin, a avut loc o nouă întâlnire între Soros, Erdogan, Merkel şi Samaras, unde s-a decis etapa finală a planului: alegerea lui Anastasiades ar duce la un colaps programat al economiei, precum şi la punerea în aplicare a unor măsuri de austeritate care ar demoraliza oamenii. Anastasiades va semna un memorandum „lacrimogen” înainte ca orice ajutor financiar „cu răspundere limitată” să fie acordat Ciprului, Banca Centrală ascunzând în mod deliberat datele economice reale şi amplificând deficitele la niveluri care să genereze frică şi nesiguranţă poporului.

Urma apoi să fie adusă în discuţie o rezolvare rapidă pentru problema spinoasă a Ciprului, care ar fi furnizat suzeranitatea indirectă a Turciei şi a Greciei. Problema nu se rezuma numai la suzeranitatea indirect aplicată asupra Ciprului, ci şi la acceptarea unei federaţii bi-comunale bi-zonale care să fie controlată de un guvern slab, condus de la Bruxelles, la plecarea trupelor greceşti şi turceşti, la dezarmarea şi dizolvarea Gărzii Naţionale şi la asumarea securităţii insulei de către o forţă europeană, care ar cuprinde trupe ale Turciei, Greciei şi ale Uniunii Europene (UE).

După semnarea acordului şi acceptarea Turciei în UE, Grecia, Ciprul Federal şi Turcia ar urma să semneze un act de prietenie şi de cooperare pentru exploatarea zăcământului de hidrocarburi aflat sub jurisdicţia lor astfel: Turcia ar obţine 40% din exploatarea zăcământului, Grecia 30%, Ciprul 20%, iar UE doar 10% pentru a acoperi cheltuielile de securitate şi de garantare a acestui plan, scrie Solomon.

Odată cu ratificarea acestor acorduri, Turcia, printr-un gest de bunăvoinţă, şi-ar asuma 50% din valoarea datoriei memorandumului, urmând ca cealaltă jumătate să fie asumată de UE ca gest de solidaritate faţă de noul stat format. Cele trei ţări aliate, Turcia, Cipru şi Grecia, atent supravegheate de UE, ar putea astfel să finanţeze construcţia unei conducte de transport a hidrocarburilor din toate punctele de extracţie care să facă legătura cu Europa prin Turcia. Totodată, Israelul ar putea să fie invitat să participe în mod activ la acest proiect.

„Pentru mine toate sune bine, dar oare delirez? Până acum, Anastasiades a fost ales preşedinte, economia Ciprului a fost anihilată, Turcia şi-a redeschis capitole de negociere cu UE, Grecia este menţinută pe linia de plutire de Germania, compania Noble începe noi săpături pentru verificarea unor depozite de hidrocarburi până în luna octombrie, guvernatorul Băncii Centrale refuză să elimine controalele de capital, ceea ce înseamnă că el, în complicitate cu troika şi cu Banca Centrală Europeană, conduc băncile devastate ale insulei şi sectorul serviciilor financiare”, afirmă clar autorul articolului Hermes Solomon.

Europa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite