Criza catalană agită apele în Belgia

În timp ce catalanii care doresc separarea de Spania se pregătesc de noi proteste, iar partidele politice de alegerile regionale anticipate, disensiunile se adânces între politicienii belgieni în problema catalană.

Ministrul belgian de externe, Didier Reynders, şi-a criticat luni colegii din guvern care exprimă păreri despre Catalonia deşi „nu stă în atribuţiile lor” să facă acest lucru, reacţie ce survine după ce alţi politicieni belgieni au estimat că autorităţile spaniole iau măsuri excesive împotriva liderilor separatişti catalani, câţiva dintre aceştia din urmă fiind veniţi în Belgia în încercarea de a se sustrage arestării.

Potrivit agenţiei EFE, Reynders s-a referit în special la declaraţiile ministrului de interne Jan Jambon, membru al Partidului Naţionalist Flamand (N-VA), şi ale fostului premier Elio Di Rupo, care au criticat modul în care Spania tratează criza provocată de autoproclamarea independenţei Cataloniei prin decizia parlamentului acestei regiuni autonome, dar care a fost imediat apoi pusă sub tutelă de autorităţile de la Madrid.

Într-un interviu acordat postului de radio belgian Bel-RTL, Didier Reynders a spus că „această afacere priveşte în primul rând Spania” şi că este necesar ca „justiţia să fie lăsată să facă justiţie”.

El a menţionat în continuare că „nu politicienii belgieni sunt cei care gestionează cazul” fostului lider al executivului catalan Carles Puigdemont şi a patru dintre foştii săi miniştri care s-au refugiat în Belgia şi a căror extrădare este cerută de justiţia spaniolă, ce i-a plasat deja în arest preventiv pe ceilalţi membri ai executivului catalan dizolvat, cu excepţia unuia eliberat pe cauţiune.

Potrivit ministrului Didier Reynders, în cazul liderilor separatişti catalani veniţi în Belgia este vorba despre „proceduri legale” cărora Belgia „nu li se poate opune”.

Însă predecesorul lui Reynders la conducerea MAE belgian, fostul comisar european Karel De Gucht, consideră că este „prea simplu să spunem că este vorba despre o afacere internă” a Spaniei şi a insistat că Uniunea Europeană „trebuie să se pronunţe” în acest caz.

„O democraţie trebuie şi ea să respecte o serie de reguli, cum ar fi pedeapsa proporţională cu fapta comisă. Nu cred că este democratic ca un delict ce este foarte politic să conducă la o sentinţă de 30 de ani de închisoare”, a spus Karel De Gucht, referindu-se la capetele de acuzare formulate împotriva liderilor separatişti catalani, inculpaţi de justiţia spaniolă pentru infracţiuni precum rebeliune, răzvrătire şi deturnare de fonduri, pentru care riscă până la 30 de ani de închisoare.

De asemenea, în opinia fostului şef al diplomaţiei belgiene, „încarcerarea unui politician este un simptom al unei funcţionări anormale a democraţiei”.

Carles Puigdemont şi cei patru foşti miniştri catalani veniţi împreună cu el în Belgia s-au predat autorităţilor din această ţară după ce Madridul a emis mandate europene de arestare pe numele lor, dar justiţia belgiană i-a eliberat condiţionat, urmând să se pronunţe asupra extrădării.

Sosirea lor în Belgia a readus în atenţie unele sensibilităţi în această ţară, confruntată şi ea cu aspiraţiile secesioniste ale populaţiei flamande. Potrivit publicaţiei Le Soir, premierul belgian Charles Michel şi-a „implorat” miniştrii să nu mai formuleze comentarii despre Catalonia şi a avertizat de mai multe luni că problema proclamării independenţei Cataloniei poate fi „periculoasă” şi pentru Belgia.

Între timp, catalanii care doresc separarea de Spania se pregătesc de noi proteste, iar partidele politice pro-independenţă se află într-o permanentă dispută privind existenţa unei liste unice pentru alegerile convocate de guvernul de la Madrid la data de 21 decembrie. 

În acest context, complicat un sondaj de opinie publicat de cotidianul La Vanguardia, relevă că 70% dintre catalani cred că declaraţia de independenţă şi aplicarea Articolului 155 din constituţie au afectat grav convieţuirea în regiune.

Partidul Stânga Republicană Eskera Republicana Catalana, ar fi, potrivit acestui sondaj de opinie, forţa politică cea mai votată. Aproape 30% din voturi înseamnă 45 sau 46 de fotolii în viitorul parlament regional. Forţele secesioniste ar câştiga, aşadar, potrivit acestui sondaj, peste jumătate din mandatele viitorului parlament regional, ceea ce indică o situaţie asemănătoare cu cea dinainte de referendumul ilegal de la 1 octombrie. 

De altfel, mai mult de jumătate din catalanii votanţi ai partidelor secesioniste cred că perioada de frământări, care a început înainte de referendumul ilegal şi s-a încheiat cu fuga liderului catalan Carles Pudgemont în Belgia, se va termina fără schimbări mari pe termen scurt. 

Două treimi din catalani au răspuns pentru acest sondaj de opinie afirmativ la întrebarea dacă „procesul de independenţă a afectat convieţuirea în regiune?”. Cei mai conştienţi de această situaţie se arată votanţii partidelor unioniste, Popular, Socialist şi Ciudadanos, în timp ce numai o treime din electorii Partidului PDeCAT, al lui Puigdemont recunosc această chestiune ca pe o problemă.

Partidele catalane se pregătesc acum de o campanie electorală intensă, în care este de aşteptat ca secesioniştii să-şi bazeze strategia pe situaţia liderilor aflaţi la închisoare şi consideraţ deţinuţi politici.