Chinurile facerii şi desfacerii la Summit: avertismentul Schulz. Un text pentru istorie

Din ce a fost prima zi a Summit-ului de la Bruxelles, ce mi se pare a fi de departe cel mai important şi clar articulat mesaj de politician a fost avertismentul de neobişnuită duritate lansat de Martin Schulz, Preşedintele Parlamentul European. Care, brusc, a deplasat atenţia marilor jucători politici nu asupra dezbaterii de acum, şi aşa generatoare de enorme tensiuni, ci asupra celei viitoare, care poate anunţa timpuri şi mai dificile.

Schulz anunţă că PE nu va vota oricum, nu va fi de acord cu orice aranjament făcut cu Marea Britanie, nu va aproba concesii în genunchi şi care să vină cu prevederi împotriva Tratatului.

Sigur, „în secolul XXI, în perioada mondializării, avem nevoie mai mult ca niciodată de Regatul Unit şi suntem convinşi că şi Regatului Unit îi va merge mai bine dacă ar rămâne în UE."

Acestea fiind spuse, „dorim să exprimăm rezerve în ce priveşte mai mlte propuneri, deoarece diavolul se ascunde în detalii":

1. „În ce priveşte conceptul de  «Uniune Europeană mereu mai unită», PE estimează că noţiunea nu ar trebui să se limiteze la patrimoniul nostru, la trecutul istoric şi la motivaţiile care ne-au făcut să fim uniţi. Este vorba, în aceeaşi măsură, şi de ce putem face împreună pe viitor şi ştim că multe state membre şi o mare parte a cetăţenilor europeni doresc să mergem mai departe pe acest drum"

2. „În ce priveşte «UE cu mai multe monede» aşa cum cere premierul Cameron. Tratatele UE sunt foarte clare în acest sens: moneda UE este Euro. Marea Britanie beneficiază deja de o clauză de exceptare la regulă. De ce e nevoie de clarificări suplimentare?... Trebuie să evităm crearea de ambiguităţi, cum trebuie evitată aprobarea unui drept de veto de facto pentru orice ţară membră a Consiliului European atunci când ar fi vorba de probleme ale zonei euro...Guvernul britanice spune că obiectivul său nu este obţinerea unui drept de vetă pentru propria sa ţară sau un tratament special pentru City-ul londonez...dar dacă textul final al unei decizii va oferi o asemena posibilitate - iar textul supus acum aprobării deschide riscul unei asemenea perspective - atunci o să conteze prea puţin dacă a existat sau nu o dorinţă explicită privind dreptul de veto. Această primejdie există realmente şi este mult prea importantă pentru a putea fi ignorată... Fără dezavantaje pentru ţările non-membre ale zonei euro nu se poate traduce prin avantaje pentru ţările non-membre ale zonei euro".

3. „Dezbaterea privind prestaţiile sociale": dacă libera circulaţie provoacă o serie de probleme practice, ele trebuie rezolvate. Dar nu pot fi adoptate soluţii cu preţul unei discrimări la adresa cetăţenilor europeni...Comisia europenă se angajează să propună „un mecanism de salvgardare", asta în cazul în cre cetăţenii britanici vor vota în favoarea rămânerii în UE. Conform acestui mecanism, doi cetăţeni membrie ai UE, plătitori de impozite şi la muncă egală, vor fi remuneraţi diferit pe o anume perioadă de timp. Vreau să fiu extrem de clar: PE se va opune discriminării la adresa oricărui cetăţean european...

4. în al patru rând, problema participării parlamentelor naţionale la legislaţia europeană... „PE este surprins de faptul că guvernele din unele State Membre sunt gata să accepte o intervenţie directă şi automată a propriilor lor parlamente naţionale în ceea ce înseamnă procesul luării deciziilor lor în calitate de colegislatori ai Consiliul European".

Repet, convingerea mea este că o asemenea luare tranşantă de poziţie anunţă dezbateri parlamentare extrem de dure odată ce textul acestui acord va fi trimis în Parlamentul European.

Dar să ajungem noi în acel stadiu, spun unii pesimişti la Bruxelles, opinia fiindu-le validată de faptul că problema migranţilor tinde să explodeze din nou. Politic de data asta. Între mai mulţi actori:

1. Ţările Grupului de Vişgrad (care propun fortificarea granţielor din Macedonia şi Bulgaria) şi închiderea zonei de nord a Rutei Balcanice, fiind convinşi că Grecia nu este în stre să facă faţă obligaţiilor de stat membru Schengen.

2. Austria (cu intrarea în vigoare, de azi, a măsurilor ultradure şi restrivtive, adică o limită maximă de 80 de solicitanţi de azil/zi şi 3.200 de persoane în tranzit, plus o cotă anuală strictă). Dar, ieri la prânz, comisarul european Dimitris Avramopulos, adresa ministrului de externe austriac, doamna Johanna Miki-Leitner, o scrisoare confidenţială în care avertizează că "aplicarea unei asemenea decizii ar fi ceva în mod clar incompatibil cu dreptul european i internaţional...iar Austria are obligaţia legală de a accepta orice cere de azil făcută pe teritoriul său sau la frontierele sale naţionale".

3. Comisia Europeană (poate, cine ştie) chiar şi Consiliul European care susţin cu tărie nevoia de respectare în totalitate a angajamentelor ferme de relocare a migranţilor, cele asumate şi semnate de şefii de stat şi de guvern la multiplele reuniuni de anul trecut, validate în urgenţă şi de Parlamentul European. Ce s-a ales din ele? Din totalul de 160.000 de persoane ce ar fi trebuit relocate din Grecia şi Italia a funcţionat pentru mai puţin de 600 de persoane.

4. Turcia care, cel puţin momentan, a fost obligată să-şi amâne participarea la întâlnirea de nivel înalt cu unii lideri din UE, prevăzută ieri dimineaţă la Bruxelles, din cauza atentatelor teroriste de pe teritoriul turc. O discuţie va avea loc, nu acum, dar cât de curând posibil din punctul de vedere al instituţiilor de la Bruxelles, efectiv prinse la mijloc între nevoia absolută de a activa "scutul turcesc" pentru a stăvili fluxul de nigranţi (de la începutul anului, intră săpămânal în UE 10.000-15.000 de persoane), dar şi de conştientizarea unei reacţii de respingere a unor concesii politice privind aderarea Turciei la UE. Iar, în momentul când a ajuns la Bruxelles, Doamna Cancelar Merkel a cerut să se acorde o atenţie prioritară acordului UE-Turcia al cărei primă susţinătoare necondiţionată este...

Dar...vorbeşte oare cineva despre faptul că o mare parte dintre cererile britanice presupun nevoia modificării Tratatelor? Nu. N-o face nimeni deoarece ceea ce se va semna de către şefii de stat şi de guvern va fi nu o hotărâre normală a Consiliului European, ci, aşa cum se intitulează în proiectul de document, "o decizie a şefilor de stat şi de guvern privind un nou aranjament privind Marea Britanie în Uniunea Europeană".

Excelent subterfugiu deoarece, dacă s-ar fi urmat cea clasică, DECIZIA CONSILIULUI ar fi trebuit în mod oblgatoriu să fie supusă ratificării de către unele Parlamente naţionale deoarce ar fi fost vorba despre modificarea Tratatului fundamental. În această formulă însă, sugerată de Comisie, şefii de stat şi de guvern vor semna un text integrat la categoria de mică importanţ a "acordurilor internaţionale diverse" (international settlements). Aşa, nici un fel de problemă, e legal şi nu pune probleme de perspectivă deoarece puţini vor şti să întrevadă jocurile din spele cortinei.

Să vedem ce va fi azi.

Dar mai aş vrea să repet întrebarea: oare de ce nimeni în România (cu excepţia Preşedintelui şi Premierului) nu a anunţat aceste teme pentru electoratul român, trimis în mod conştient şi permanent în dezbateri tabloide şi pe subiecte absolut în afara acestei enorme bătălii de acum care va duce, cu siguranţă, la remodelarea Europei?

Ignorăm dezbaterile acestea? Alegerea noastră. Dar să nu ne mirăm de ce suntem şi vom fi ignoraţi în formularea şi aplicarea soluţiilor.