Bulgaria văzută prin ochii unui „ginere“ englez, o Românie aşezată puţin mai la sud: presimţiri, bârfe şi sfaturi băbeşti. „Aţi auzit că Trifonov e pe moarte?”
0
Bania din Bulgaria, unde turiştii vin pentru apele termale, este un sat cu 3.000 de locuitori între Munţii Pirin, Rodopi şi Rila. Unul din locurile cu natură sălbatică din Europa, ar fi potrivit pentru o vacanţă liniştită, dacă nu ar vui de rumoare despre viaţa politică turbulentă şi zvonuri pline de presimţiri rele.
Un jurnalist britanic povesteşte despre vacanţa sa departe de a fi zen în acest sat, unul din zonele rurale unde se joacă soarta Bulgariei, după ce, recent, alegerile au fost câştigate de partidul unui cântăreţ, relatează Politico.
Ultimele evenimente din Bulgaria - după o serie de dezvăluiri grave despre şantajul asupra unor oameni de afaceri provenit de la nivelul fostului partid de guvernare al premierului demisionar Boiko Borisov - s-au reverberat în toată ţara şi mai ales în localităţile rurale unde vechile partide continuă să aibă o influenţă puternică, greu de înlăturat.
Este capabil partidul lui Slavi Trifonov, cântăreţul care a câştigat la 11 iulie alegerile parlamentare, să îndepărteze corupţia şi să fie o ieşire din criza statului de drept din Bulgaria? Este cu adevărat sfârşitul erei Borisov? De ce bulgarii sunt conspiraţionişti convinşi în privinţa vaccinului anti-COVID-19? Sunt întrebări cu mize mari în privinţa viitorului ţării.
Jurnalistul a fost martor la o serie de drame locale care s-au derulat în perioada alegerilor din vară şi care au oferit o mostră din mecanismele politice ce susţin vechile structuri de putere, împiedicând schimbări autentice în această ţară.
Satul muntos pe unde umblă urşi bruni, capre de munte şi ţestoase de vârste venerabile, şi care îndeamnă la tot pasul la superstiţii şi veneraţii religioase, ar putea fi un antidot pentru stres dacă nu ar musti de nelinişti şi îndoieli născute de instabilitatea politică.
Atacul unui urs asupra unei femei care culegea ciuperci împreună cu familia, petrecut în Beliţa, un oraş din vecinătatea Baniei, a declanşat o dezbatere fierbinte - pe moment, aceasta a pus în umbră alegerile. Incidentul în urma căruia femeia s-a ales cu răni serioase a ajuns în ziarele naţioanle şi a generat împotrivirea publică cu privire la necesitatea împuşcării animalului. Un avocat de mediu a lansat o petiţie contra unei licenţe de vânare a ursoaicei, ce a adunat 50.000 de semnături. Un grafitti imens a apărut pe un pod legând Bania de Beliţa, proclamând activist „Bear Lives Matter”.
Soţia jurnalistului, care a copilărit în acest sat, s-a ghidat de marcajul unei berze care a botezat maşina familiei la sosirea în sat.
“Kâsmet, kâsmet. Este noroc, este un semn că urmează să avem o vacanţă grozavă”, a spus Anna.
Munţii au o aură mistică ce îndeamnă firi superstiţioase la ritualuri menite să asigure protecţia celor dragi, admite jurnalistul englez. În plimbarea lui prin sat, acesta a simţit nevoia să se roage în faţa unei icoane a Sfântului Antipa.

Inima vechii Europe
Întâlnirea cu sătenii dornici să-şi spună părerea despre politică şi să dea glas celor mai noi zvonuri a spulberat şansele de evadare ale unui jurnalist curios.
Auzise cumva de faptul că Trifonov, câştigătorul alegerilor, era pe moarte? Că hotelurile cumpără tot laptele produs în sat? Îşi dădea cumva seama că urmează un alt scrutin la toamnă? Întrebările astea se amestecau cu bârfele despre micile drame locale implicând o soţie adulteră prinsă în fapt, care a fost nevoită să fugă prin pădure cu ce apucase să pună pe ea. Ştirile curgeau fără a lăsa vreodată satul pradă unui zen balcanic.
Scandalul favorit al jurnalistului englez a fost tărăboiul iscat într-o familie după ce o bunică şi-a lăsat rudele fără mierea din pin, în încercarea de a scăpa de o tuse persistentă. Fiul şi nora au fost în stare de şoc, în timp ce lacoma bolnavă mai că nu a intrat în pământ de ruşine când a realizat gravitatea infracţiunii sale. Drama s-a stins la capătul a câteva zile tensionate ce a agitat satul mai intens decât evadarea prin pădure a cuplului adulter. Soacra jurnalistului a spus că situaţia nu este nicidecum una care să stârnească râsul la care ar fi îndemnat un străin.
Satul, construit în jurul unor izvoare de ape minerale sulfuroase şi cunoscut pentru plantaţiile de ridichii roşi, este vizitat de turişti macedoneni şi ucraineni, care vin pentru tratamente. Din cauza pandemiei de COVID-19 însă, la băi n-au mai venit decât bolnavii bulgari.
Anna povesteşte că Bania este un centru al civilizaţiei de mai bine de 3.000 de ani, spuse confirmate de săpături arheologice recente ce au arătat că localnicii făceau comerţ cu grecii din perioada războiului Troian, exportând colţi de mistreţ. Un fapt ce contrazice presupunerea că „Vechea Europă” ar fi în Franţa sau Germania, în timp ce „Noua Europă” ar fi în Est.
Satul trăieşte după ritmurile de altădată, iar viaţa este una grea necesitând multă muncă. Traiul e dificil pentru femeile musulmane pomaci care spală şi acum covoarele în râuri, la fel şi pentru romii ce cară fânul în căruţă.
Locuitorii ce trebuie să supravieţuiască cu o pensie de 150 de euro se străduiesc să-şi obţină alimentele din culturile proprii. Superstiţioşi, sătenii se tem să nu alunge ploaia prin speranţe rostite cu voce tare. Domnia otomană a luat sfârşit în acest sat abia în 1912, mai târziu decât în alte locuri, astfel că acest sat predominant creştin salută ploaia ce începe să cadă rostind cu evidentă uşurare „mashallah”.
Testul coaliţiei
Sentimentul că în Bulgaria s-a depăşit o line roşie în privinţa corupţiei sub guvernarea lui Borisov şi a partidului său GERB s-a înteţit - mai ales după dezvăluirile tulburătoare din ultimul an în legătură cu oligarhii şi instrumentele lor de presiune asupra sistemului judiciar şi serviciilor de securitate în favoarea intereselor proprii.
Omul de televiziune şi cântăreţul Trifonov a fost beneficiarul valului de revoltă publică care a scos populaţia în stradă, în ciuda faptului că a rămas tăcut în perioada derulării crizei statului de drept. Promisiunile lui au venit ulterior şi au atras victoria în alegeri a partidului său doar că acesta nu a obţinut şi majoritate pentru guvernare de unul singur.
Trifonov şi-a început eforturile în vederea stabilirii unei coaliţii de guvernare aptă să se ocupe de mafia de stat şi să aducă naţiunea într-o eră de tranziţie post-Borisov.
El l-a nominalizat premier pe Plamen Nikolov, un om de afaceri aproape necunoscut ce lucrează pentru o firmă de echipamente de înot. Zilele următoare ar trebui să contureze mai clar şansele formării unui guvern condus de Nikolov şi să dea indicii pentru ce urmează - un impas politic prelungit sau un nou scrutin.
Localnicii vizitaţi de jurnalişti au fost găsiţi cu televizoarele deschise pe ştiri, în timp ce un membru al familiei era mereu dispus să comenteze despre politicienii lacomi ce se pronunţau asupra a ce ar trebui să facă Trifonov.
Bulgarii au un vocabular bogat în termeni denotând un „prostănac” şi aproape toţi politicienii sunt calificaţi glupak, prostak, tâpak sau kreten. Bulgariii au un dispreţ profund pentru clasa politică, criticată extrem de aspru. Trifonov a fost suficient de neinspirat încât să promită, după ce a ieşit victorios, că una din priorităţile agendei sale este trimiterea în spaţiu a unui număr crescut de bulgari alături de un macedonean. Un localnic a reacţionat spunând că mai degrabă i-ar pune pe o navă spaţială pe politicieni, ca aceasta să fie detonată dincolo de Pământ.
Propunerea a stârnit titluri ironice în presă potrivit cărora Bulgaria nu vrea Macedonia în UE, după ce Sofia s-a opus recent începerii negocierilor de aderare, dar ar promova în schimb lansarea ei în spaţiu. Premierul nominalizat s-a declarat totuşi un susţinător al accederii Macedoniei la UE.
În Bulgaria există o sete de schimbare numai că suspiciunea în privinţa agendei lui Trifonov şi a unor jocuri de culise este palpabilă în populaţia care nu mai poate crede într-un cavaler pe cal alb salvator. Omul de televiziune cu o statură impunătoare de doi metri e o figură dezbinătoare în ţară. Din familia jurnalistului, o rudă apropiată, care s-a lovit de laturile ameninţătoare ale statului mafiot, a votat sigur pe el pentru acest cântăreţ ca singurul politician apt să rupă statu-quo-ul şi să pună punct influenţei lui Borisov. Prin contrast, Anna e sceptică faţă de intenţiile lui Trifonov, în opinia sa un egoist vulgar nu prea diferit de Borisov, care a făcut paradă de prieteniile sale din lumea subterană precum un Frank Sinatra balcanic.
Prima controversă la care a trebuit să răspundă Trifonov este legată de legăturile sale văzute ca mult prea apropiate cu partidul etnicilor turci Mişcarea pentru Drepturi şi Libertăţi (MRF), în spatele căruia sunt doi păpuşari de culise contestaţi larg, şi anume Ahmed Dogan şi Delyan Peevski. Aceştia au fost vizaţi de protestele anti-mafie ca doi oligarhi cu roluri-cheie în declanşarea crizei statului de drept, fiind protejaţi de Borisov.
Testul cel mai important a venit din partea liderului partidului anti-corupţie „Da Bulgaria” - care l-a luat la întrebări pe Trifonov despre legăturile sale cu partidul turc, calificând problema „incomodă” pentru vedeta pop. Critici şi mai înverşunaţi au mers până la a numi „ieniceri” miniştrii viitorului cabinet, cu referire la băieţii bulgari luaţi de turci pentru a fi modelaţi şi integraţi în administraţia otomană.
Apoi, circulă speculaţii cum că noul câştigător ar fi grav bolnav, fiecare venind cu teorii despre boala care ar sta la baza aspectului bolnăvicios al lui Trifonov. Acesta din urmă a negat prin purtătorul de cuvânt atât speculaţiile „exagerate despre moartea sa apropiată”, cât şi presupusa apropiere de MRF - explicaţiile nu au fost însă suficient de convingătoare pentru a domoli îngrijorările publice.

Politica se face la nivel local
Jurnalistul ilustrează modul cum se fac jocurile politice pornind de la aleşii de la sate, după discuţii cu familia sa extinsă şi ce a înţeles de la localnici - ca un indicator al posibilităţii unui nou început în viaţa politică a ţării.
Analiştii externi analizează chestiuni distante precum poziţia Sofiei cu privire la Rusia, conducte de gaze şi NATO, dar ecuaţia politică se formează pornind de la mase electorale create pe baza unor reţele de influenţă locale.
La nivel municipal, de pildă, există cazul real al unui oficial înalt care lucrează într-un departament administrativ - nu contează care, cert este că cineva îi dă de înţeles că funcţia sau promovarea sa depinde de realegerea unui primar. Aluzia începe să lucreze şi acest funcţionar dă alarma printre colegii săi că accesul la fonduri depinde de păstrarea în funcţie a primarului. Apar şi banii ca stimulent, astfel că ei ajung la persoane ce pot duce vestea mai departe în comunitate, de pildă la un pensionar care devine un intermediar şi o voce promotoare, la o cafea sau un joc de table.
Este un mecanism al menţinerii controlului la care apelează vechile partide la nivel rural - ei le vor da ceva localnicilor, care se vor simţi prinşi în capcană după ce vor fi convinşi că locurile lor de muncă sau bunăstarea lor depinde de un partid politic.
Dar despre ce e vorba de fapt, de ce anume au a se teme aceşti oameni, funcţionari sau oameni de rând? Şi în ce constă ameninţarea - este reală sau doar un şantaj emoţional? Dacă nu s-ar conforma, cineva ar fi acolo să contabilizeze voturile sau să afle că unii au trădat? Oamenii îşi ascund preferinţele politice?
Printre membrii familiei extinse a jurnalistului, s-au găsit rude care au votat în favoarea GERB din teama că şi-ar putea pierde locurile de muncă, care sunt legate de vaste reţele clientelare.
Pe de altă parte, o nemulţumire legată de un guvern condus de GERB poate coexista foarte bine cu ataşamentul pentru un primar din acest partid - care a realizat proiecte şi a atras investiţii. Localităţile rurale sunt mai tradiţionaliste şi cu greu pot fi extrase din ele partidele vechi compromise de corupţie, chiar dacă la nivel naţional s-ar putea impune Trifonov şi noile partide anti-corupţie.
Ce criză sanitară corona?
Deşi infecţiile cu coronavirus au făcut un număr mare de victime printre localnici, oamenii din sat se comportau de parcă pandemia nu ar exista, nu purtau măşti şi rata de vaccinare era de sub 20%.
Întrebaţi de reticenţa în privinţa vaccinării, răspund: „Ei bine, nu ştiu poate îl fac în toamnă. Ştiţi, nişte pahare de rachiu sunt vaccinul bulgăresc”.
Un factor sunt teoriile conspiraţiei, care sunt foarte răspândite, între care şi convingerea că organismul lor va fi dereglat de vaccin. Una din teoriile extreme susţine că oamenii vor deveni magnetici din cauza microcipurilor implantate odată cu vaccinul.
Neîncrederea înrădăcinată în autorităţi are în spate o istorie brutală în care cei 500 de ani de domnie otomană au fost urmaţi de conducerea comunistă care i-au persecutat pe ereticii bogomili.
Bunicuţele mortale
Figuri aproape sfinte, bunicuţele sunt extrem de îndrăgite în Bulgaria însă ele nu sunt inocente. Este o viziune radicală, spune autorul, dar ele ar putea avea ceva legătură cu scepticismul medical al bulgarilor. Nimic nu scapă observaţiei acestor bunicuţe sprintene, fiindcă stau cu ochii în patru şi sunt adevărate reţele de informatori. În ceea ce-i priveşte pe copii, pârăsc. Sunt şi spioane viclene - una din ele, decedată recent, era o băbuţă fermecătoare în aparenţă, dar care patrula prin sat cu o găleată după ea sub pretextul că a plecat să aducă apă.
O bună parte a dezinformării în privinţa bolilor îşi are originea în sfaturile binevoitoare ale acestor băbuţe. Deşi nu ştiu să distingă între infecţii şi ce anume le-ar putea produce, părerile lor sunt căutate şi ascultate ca izvoare de înţelepciune -de pildă, pentru ele diareea e cauzată de statul în soare, iar meningita de perioadele de secetă.
Ele sunt autorităţi în materie de antibiotice şi de aici provine un pericol potenţial mortal. În opinia lor, antibioticele sunt remediul universal - sunt bune la dureri de cap, sunt la fel de bune pentru infecţia cu coronavirus. Mai eficiente decât un vaccin. De fapt, ar trebui luate preventiv.
Aceste pensionare, adorabile de altfel, acţionează ca nişte traficanţi de medicamente pentru că au adevărate reţele de distribuţie şi schimb - în care sunt implicaţi sau fentaţi doctori şi farmacii. Dau pastile din mână în mănă deşi nu au habar ce sunt sau ce efecte au - ideea e să fie doctorii care să trateze ceva.
Autorul încheie într-o notă pe jumătate serioasă, pe jumătate ironică, şi anume că aceste băbuţe ar putea fi vinovatele de serviciu pentru boli devenite rezistente la antibiotice care în cele din urmă ar duce la dispariţia omenirii.