Bomba socială a Europei

Ieri a fost dată publicitatii analiza trimestrială a Comisiei Europene privind piaţa muncii şi situaţia socială la nivelul UE. Cifrele sunt cel puţin îngrijorătoare, chiar dramatice în unele cazuri.

Şi cel mai grav dintre toate, ele se cuplează cu instabilitatea pieţelor şi sistemelor financiare, acutizată acum la cote greu de imaginat cin cauza crizei din Cipru şi soluţiilor adoptate de instituţiile europene şi internaţionale.

Gasiţi aici textul integral al raportului precum şi materialele complementare.

“Criza socială prin care trece acum Europa continuă să se agraveze. Într-un număr de state membre nu se arată nici un semn tangibil de ameliorare. Persoanele cele mai sărace sunt adesea cele mai dur afectate” Laszlo Andor, Comisar European pentru problemele sociale

Consecinţă imediată a crizei şi politicilor de austeritate, PIB-ul European a scăzut din nou în ultimul trimestru din 2012, de data aceasta cu 0,5%, cea mai mare contracţie de la începutul anului 2009 încoace. Creştere economică s-a înregistrat în Germania, Polonia şi Marea Britanie, dar  scăderi s-au înregistrat în Franţa, Italia şi Spania.  

Şomajul a continuat să crească în ianuarie 2013. Fenomenul afectează acum 26,2 milioane personae la nivelul UE (dintre care 19 milioane în zona euro), adică 10,8% din populaţia activă (11,9% în zona Euro). Un semnal deosebit de serios îl constituie faptul că şomajul a atins anul trecut un nivel de 10% în zona nordică a spaţiului euro, fapt fără precedent. La nivelul UE, şomajul afectează aproximativ un sfert din populaţia tânără activă, cu un vârf dramatic de criză în Spania unde peste 50% din populaţia tânără este şomeră! Şomajul pe termen lung la nivelul UE a atins la finele anului 2012 un nivel istoric, cu 86% mai mare decât în urmă cu patru ani.

“Efectele negative ale restricţiilor bugetare şi ale creşterilor de impozite asupra locurilor de muncă şi nivelului de viaţă sunt din ce în ce mai vizibile în anumite state membre...Reducerea cheltuielilor sociale a fost mult mai amplă decât în alte perioade de recesiune, reflectând în parte nevoia excepţională de consolidare fiscală în contextul crizei euro. A dus la neutralizarea funcţiei de stabilizare economică a sistemelor de protecţie socială în multe dintre statele membre” Raportul Comisiei Europene, 26 martie 2013

Sunt evidenţiate efectele pe care recentele reduceri massive la nivelul cheltuielilor publice le-au avut asupra pieţei muncii şi climatului social. Efectele s-au făcut simţite în mod direct asupra locurilor de muncă din sectorul de stat şi, indirect, asupra evoluţiei descendente a cererii globale. Se constată o reducere importantă a veniturilor familiilor, cu consecinţe foarte serioase în zona familiilor cu venituri mici, dar şi cu efectele corespunzătoare în plan economic, conducând la o activitate din ce în ce mai puţin profitabilă a lanţurilor comerciale, spre exemplu.

Context în care se notează faptul că a crescut numărul de persoane care caută de lucru în alte ţări (1 milion în 2009 şi 1,2 milioane în 2011), ţările de destinaţie fiind în primul rând Germania, urmată de Franţa, Belgia, Olanda şi Austria. Cea mai mare parte dintre postulanţi vin din ţările Europei central şi de est, sectorul construcţiilor fiind cel mai activ, cu un procent de 43% de lucrători străini. Evident, din această cauză este în creştere şi cererea de obţinere de naţionalitate, aproximativ 1 milion de persoane aplicând acum pentru schimbarea de naţionalitate sau obţinerea dublei naţionalităţi.

“Criza actuală minează coeziunea socială în multe state membre, dar pune sub semnul întrebării şi modelul social european. Criza socială alimentează insatisfacţia faţă de instituţiile naţionale şi europene ceea ce ar putea afecta realizările UE. Este timpul să dăm substanţă clauzei sociale şi scopurilor Tratatului şi principiilor sale.  Laszlo Andor, Comisar European

Poate, odată, nu ştiu când, va putea începe şi la noi o dezbatere serioasă asupra modelului social naţional de dezvoltare, dincolo de măsurile de cârpăcire a găurilor zilei de azi şi de mâine. Cred că a venit timpul să ştim dacă vrem şi putem, prin ştiinţa guvernanţilor, dacă este şi cât este, să construim un sistem eficient de protecţie socială. Altfel, riscăm să vedem cum mulţi se vor îndepărta de idea europeană,asociată pe nedrept doar cu episodul austerităţii prost gîndite şi aplicate de politicieni incompetenţi.