Atenţie la Black Bloc: Nu veţi putea opri haosul!
0
Am vorbit despre diversele extremisme ale lumii contemporane, de dreapta sau de stânga. Dar există ceva care aprinde automat semnalele de alarmă pe radarele forţelor de ordine şi serviciilor de informaţii din întreaga lume: apariţia celor de la Black Bloc, cei a căror deviză este „Nu veţi putea opri haosul!”
Cine sunt?
Iată răspunsul dat de Francis Dupuis-Deri, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Quebec din Montreal (Le Devoir, 28 aprilie 2012):
„Tactica Black Bloc apare în Germania Federală în jurul anului 1980 în cadrul mişcării „Autonomen” care se deosebea de extrema stângă prin voinţa afişată de autonomie absolută în raport cu orice instituţie publică (stat, partide politice, sindicate). Mişcarea autonomă se baza pe pe cei care locuiau în sute de clădiri abandonate, devenite adevărate centre ale unei vieţi colectiviste şi experimentului anti-cultural. Primele ciocniri masive cu poliţia au apărut când autorităţile decideau evacuarea forţată a unei asemenea colectivităţi. Tactica de luptă a celor din Black Bloc a fost mai apoi preluată de reţelele punk, de anarhişti sau de aripa dură a mişcărilor antifasciste sau anti neonaziste.
Primele unităţi Black Bloc apar în SUA în jurul anului 1990 şi sunt nelipsite acum în momentele „fierbinţi” ale protestelor împortiva organizaţiilor internaţionale asociate cu politica neo-liberală şi cu mondializarea capitalismului (Seattle în 1999, Summitul Americilor la Quebec din 2001, etc). Mai recent, Black Bloc au trecut la acţiune directă în timpul Summit-ului G-20 de la Toronto (2010) şi în cadrul manifestaţiilor din mişcarea OCCUPY, mai ales la Roma sau Londra etc.).
Caracteristica esenţială: înainte şi după o manifestaţie sau intervenţie super-violentă, Black Bloc nu mai există, se confundă în peisaj. Dat fiind că este vorba despre o structură formată pe baza unor celule care se structurează aleatoriu în imobilele ocupate sau părăsite cu mare viteză, sunt foarte greu identificabili şi supravegherea lor pe durată lungă de timp este imposibilă.
În martie 2012, câţiva dintre membrii conducerii Black Bloc, semnând drept „câţiva anarhişti printre mulţi alţii”, redactează „Manifestul Careului Negru”: „Suntem studenţi, Suntem muncitori. Suntem şomeri…Suntem plini de mânie. Nu recuperăm o grevă. Suntem în mişcare încă de la începuturile ei…Nu ne infiltrăm în manifestaţii, dimpotrivă, ajutăm la organizarea lor, le dăm viaţă”.
Black Bloc este o mişcare compusă din anarhişti, comunişti, ecologişti şi feministe radicale, poziţionându-se din principiu împotriva oricărei autorităţi şi ierarhii existente. Nu au un şef desemnat şi nici nu vor să aibă. În comunicatul intitulat „De ce am fost la Genova?” difuzat după un Summit G20 unde manifestaţiile au degenerat înadevărate lupte de stradă, cei de la Black Bloc declarau: „Nu dorim să ne găsim un loc în discuţiile dintre stăpânii lumii; ceea ce vrem, este să nu mai existe stăpâni ai lumii”.
„AUTONOMIA este noţiunea care, peste noapte, a dat mişcării noastre un nume….Înainte de asta ne consideram fie anarhişti, fie Spontişti (“avocaţiii spontaneităţii”), fie comunişti, având fiecare concepte individuale difuze asupra modului în care trebuie să ne organizăm pentru a trăi liber. Apoi am devenit cu toţii Autonomişti”
Revista RADIKAL nr. 123, 1983, citat din lucrarea Subversion of Politics, p.88)
„Autorităţile se tem de măştile noastre deoarece, pentru ei, puterea înseamnă în cea mai mare măsură capacitatea de a identifica cine eşti şi ce faci…măştile noastre nu sunt concepute pentru a ne ascunde identitatea, ci pentru a o face cunoscută…Astăzi, noi vom oferi un chip mişcării de rezistenţă deoarce, punându-ne măştile, afişăm unitatea mişcării: ridicând vocea în stradă, ne vom face auzită mânia împotriva puterii fără chip…”
- mesaj imprimat în interiorul celor 9000 de măşti distribuite participanţilor la Carnavalul împotriva Capitalismului din 18 iunie 1999, care a dus la devastarea cartierului financiar din Londra.
Tehnicile de organizare şi de luptă
Iată cum se descriu ei înşişi, într-un material care este difuzat ca un fel de prezentare oficială a mişcării:
„Chiar dacă Black Bloc nu este organizaţie formală, este bine organizată. În cea mai mare parte, organizarea se face sub forma unor celule care cuprind între 3-10 membri. Membrii se reunesc pe bază de încredere şi prietenie precum şi datorită faptului că sunt de acord asupra genului de tactici specifice pe care le vor folosi, etc….aceste mici organizaţii, fără lider formal, autonome şi descentralizate sunt carcateristica ce face din Black Bloc ceva absolut impredictibil şi foarte dificil de controlat pentru forţele de ordine….Dimenisunea unui Black Bloc poate varia de la 30 la câteva sute sau mii de membri. În primul moment al apariţiei lor, la Seattle, în 1999, blocul a numărat 150 de membri. În anumite cazuri, organizarea presupune un apel lansat de către un bloc pentru un anume loc şi moment, dar este posibil să ia decizia unei acţiuni unilaterale, spontane…Tehnicile Black Bloc au fost folosite în blocade, ocupări de impobile abandonate („squatting”) şi atacuri în gruprui mici (acţiuni clandestinde efectuate de grupruri între 5-25 de persoane) în care participanţii purtau haine şi măşti negre. Acţiunea de bază este distrugerea de bunuri, vandalism şi sabotaj, spargerea de geamuri, distrugerea sau incendirea de maşini, lupta de stradă împotriva forţelor de intervenţie ale poliţiei. Vandalismul şi luptele cu poliţia, descrise câteodată ca revoltă, nu sunt o regulă în acţiunile Black Bloc.
În principal, ţintelele sunt proprietăţile guvernamentale şi ale marilor companii, inclusiv echipamentul forţelor de poliţie şi vehiculele acestora (şi într-o măsură mai mică poliţiştii înşişi). Sunt vizate în special băncile şi corporaţiile foarte cunoscute, incluzând aici McDonalds, Starbucks, Nike,etc. Se aduagă pe listă şi magazinele cu haine foarte scumpe.
Militanţii Black Bloc pot avea la ei sculele şi armele necesare pentru acte de vandalism sau lupta împotriva unităţilor de intervenţie ale poliţiei (de ex. beţe, ciocane, leviere, proiectile). În plus, pot purta echipament specific de protecţie ( de exemplu exempves veste blindate, căşti sau măşti de gaze).
O organizare para-militară din ce în ce mai sofisticată, dar dublată acum pe forumurile anarhiste, de apariţia unei noi filozofii a violenţei ca formă de descătuşare a nemulţumirilor sociale legitime. Din nou, ţinta primară a mesajelor o constituie tineretul cu studii superioare sau aflat încă pe băncile facultăţii, cultivându-se un sentiment al neputinţei şi disperării în faţa lipsei de opţiuni existentă pe piaţa muncii.
Este, desigur, o formă extremă de revoltă anti-sistem, dar având la bază un anume fel de filozofie absolut coerentă, cea care aminteşte de anarhiştii-teoreticieni ai primei generaţii, în special Bakunin cu a sa viziune asupra unui sistem politic curat şi ofertant pentru toţi care nu se poate naşte decât prin anihilarea totală a ordinii sociale existente, ea apărând doar “pe ruinele femegânde ale civilizaţiei de acum”.
„Statul nu poate fi pur şi simplu şters de pe faţa pământului. Dacă trebuie să ne opunem dominaţiei corporatiste asupra lumii şi masacrului vieţii pe Terra, trebuie să înţelegem necesitatea existenţei unei mişcări militante şi care să înfrunte structura de putere. Asta nu înseamnă că toată lumea trebuie să adopte tacticile militanţilor, dar trebuie să cultivăm respectul pentru o diversitate de demersuri şi pentru cei care doresc să se angajeze în mişcări mai extreme, oricât ar fi ele de controversate. Avem nevoie să considerăm aceste tactici ca mişte unelte, demonstrând flexibilitate în utilizarea acestora în momente diverse. Trebuie să dezvoltăm un sentiment al urgenţei - căci aceste sunt timpuri în care e nevoie de aşa ceva. Avem nevoie să clădim o mişcare revoluţionară şi o cultură a rezistenţei”.
(în „What Happened in Adams Morgan pe 20 ian: Raportul prezentat de The Circle A Brigade,The Black Bloc Papers, p.3410
Desigur, este vorba despre mişcări aflate la marginea spectrului social, relevante doar în măsura în care, în anumite condiţii de criză, se poat asocia sau pot chiar prelua forme de protest legitime. Se întâmplă peste tot în lume, reprezintă o problemă care poate deveni uşor sau foarte uşor chiar una de tip exploziv, tocmai fiindcă societatea însăşi se află într-un moment de dezechilibru. Este bine de ştiut ce se poate întâmpla căci, după cum vedeţi, pregătirile există. Am evitat să dau link-urile pentru manualele Black Bloc, mult mai amănunţite decât ce am reprodus în acest material, descriind în detaliu tehnici de atac, echipamente, formule de dezangajare post-atac, reproducând scheme de infiltrare în clădiri publice, etc. Oricum, ele sunt accesibile pe anumite forumuri de discuţii, acolo unde, din nefericire, există şi lecţii practice drespre cum se pot fabrica materiale explozibile de mare putere, dispozitive artizanale pentru blocarea maşinilor de intervenţie, etc.
Este o cultură a violenţei care, spun ei, nu face decât să răspundă în oglindă politicilor de represiune ale clasei politice şi organismelor sale speciliazate. Din nefericire, acest tip de raţionament duce la escaladarea unui anumit tip de nelinişte socială pe care se grefează această gândire a refuzului şi cultivarea „protestelor mâniei”, fără să existe perspectiva unui viitor imediat de prosperitate economică ce ar putea să anihileze mare parte din argumentele şi contra-argumentele acestei dispute.
Se încarcă comentariile...
