Şantajul lui Putin. Cum sunt afectate ţările europene de folosirea gazului drept armă după declanşarea războiului în Ucraina

FOTO ARHIVĂ

În aceste zile preocuparea principală a celor din industria energetică europeană este dacă Gazprom, o companie majoritar rusească, va da drumul la gaz după ce a oprit, până la 21 iulie, livrările prin conducta Nord Stream 1 pentru lucrări de mentenanţă.

Deşi Moscova are un istoric de restricţionare a fluxului de gaze către Europa în urma disputelor anterioare cu Ucraina, mulţi din industrie au presupus că Kremlinul va continua să aprovizioneze cea mai mare piaţă a sa, cum s-a întâmplat şi pe parcursul Războiului rece. Cu toate astea, recent Ben van Beurden, CEO-ul companiei britanice de petrol şi gaz Shell, a remarcat că de data asta Putin a dovedit că „e capabil şi dispus să transforme livrările de gaz în arme”. Strategia preşedintelui rus pare a avea scopul de a slăbi aliaţii Kievului şi chiar de a stârni naţiunile unele împotriva altora, scrie The Guardian. Zilele trecute premierul maghiar favorabil lui Putin Viktor Orbán a anunţat că interzice exporturile de gaz către vecinii săi, o mişcare ce subminează o reglementare europeană privind obligativitatea solidarităţii între ţările UE în faţa unei eventuale întreruperi a aprovizionării cu gaze de către Rusia.

Ţările din UE s-au angajat să diminueze importurile ruseşti de energie, însă embargoul total asupra gazelor este destul de improbabil având în vedere numărul mare de state membre care sunt încă dependente de el.

Care sunt ţările cele mai vulnerabile faţă de un şantaj al lui Putin?

Germania

Motorul economic al Europei s-a trezit în cea mai vulnerabilă poziţie după întreruperea livrărilor prin conducta Nord Stream 1. Ministrul german al economiei, Robert Habeck, a denunţat faptul că Kremlinul foloseşte gazul „drept armă”,  admiţând că ţara sa a făcut o „greşeală politică gravă” devenind mult prea dependentă de aprovizionările ruseşti. În 2021, Germania a importat 59,2 miliarde de metri cubi de gaz prin Nord Stream 1 şi a sperat să dubleze această cantitate prin punerea în funcţiune a noului gazoduct, Nord Stream 2. Planurile au fost suspendate cu câteva zile înainte de invazia Ucrainei.

Germania s-a grăbit să scape de dependenţa de gazul rusesc pentru a lua distanţă de Putin, astfel că la jumătatea lunii iunie Gazprom a redus livrările prin Nord Stream 1 la 40% din capacitate. Drept urmare,  consumul german de gaze ruseşti a scăzut cu 20% (de la 55%, la 35%). Totuşi, guvernul s-a văzut obligat să declare o criză a gazelor, cerând utilizatorilor industriali să reducă consumul şi încurajând primăriile să stingă semafoarele noaptea, să utilizeze mai puţin aerul condiţionat şi să întrerupă iluminarea clădirilor istorice.

Investitorii sunt extrem de pesimişti cu privire la economia germană pe fondul temerilor că ar putea aluneca în recesiune.

Italia

Confruntată cu un val de caniculă fără precedent, Italia, ţara cu cea mai îmbătrânită populaţie a Europei, nu uită că are de rezolvat problema încălzirii locuinţelor în această iarnă, una importantă pe agenda sa.

Importurile de gaze ruseşti reprezentau 18% din consum, ele fiind transportate în principal prin conducta Trans Austria.

Grupul energetic Eni a declarat săptămâna aceasta că Gazprom va reduce livrările către Italia, în plus faţă de scăderi de 60% de la izbucnirea războiului. Confindustria, asociaţia care reprezintă industriile italiene, a declarat că oprirea totală a aprovizionării ar putea duce la diminuarea PIB-ului cu 2%. Creşterea randamentelor obligaţiunilor este un indicator al faptului că pieţele sunt din ce în ce mai preocupate de abilităţile ţării de a-şi rambursa datoriile uriaşe.

Instalaţiile de stocare a gazelor sunt pline la aproximativ 60% şi s-au propus planuri prin care consumatorii să aibă în vedere să facă economie în această iarnă şi stea mai puţin la duş.

Slovacia

SPP, principalul importator de gaze din Slovacia, primeşte grosul gazului său din Rusia. Până şi preşedintele ucrainean Zelenski recunoaşte că slovacii nu pot renunţa imediat la sursa de gaz din Rusia. SSP a reuşit să intensifice importurile de gaze naturale lichefiate (GNL) din Norvegia şi alte ţări până la sfârşitul anului. O nouă conductă polono-slovacă, care urmează să fie deschisă în cursul acestui an, este în teste.

Austria

Austria primeşte 80% din gazul său din Rusia, iar depozitele sale satisfac doar 39% din necesarul anual. Guvernul s-a angajat să cheltuiască 6,6 miliarde de euro pentru a strânge rezerve, doar că Haidach, unul dintre cele mai mari rezervoare de gaze subterane din Europa, are puţine şanse fie umplut din cauza tensiunilor dintre proprietarii săi - o firmă germană şi una austriacă, pe de o parte, şi Gazprom, pe de altă parte.

Olanda

Ministerul Energiei olandez a declarat că ţara a reuşit să-şi atingă obiectivul de a pune capăt nevoii sale de gaz rusesc pentru uz casnic. Cu toate acestea, în calitate de centru uriaş de depozitare şi transport, ar putea fi afectat de fluxurile reduse. În mai, Gazprom a oprit livrările de gaz către compania olandeză GasTerra, după ce a aceasta refuzat dea curs cerinţelor Kremlinului ca facturile să fie plătite în ruble.

Franţa

Franţa este mai puţin dependentă de Rusia, care furnizează aproximativ 17% din gazul său. Însă compensarea producţiei de energie este complicată de faptul că multe dintre centrale nucleare franceze sunt scoase din funcţiune din cauza lucrărilor de întreţinere şi reparaţiilor.  În iunie, Rusia a întrerupt pentru scurt timp livrările către Franţa. Zilele trecute, ministrul francez de finanţe, Bruno Le Maire, a  catalogat o potenţială întrerupere a gazelor ruseşti drept „cel mai probabil scenariu”.

El a spus că mai întâi guvernul va cere gospodăriilor şi întreprinderilor să reducă consumul de energie şi abia ulterior va lua în considerare construirea de infrastructură nouă, precum o centrală GNL plutitoare. Gigantul francez de anvelope Michelin a declarat că şi-a adaptat cazanele pentru a se asigura că sunt capabile să funcţioneze atât cu petrol, cât şi cu gaz.

Sursele aprovizionării cu gaz a Europei FOTO The Guardian 

Spania

Premierul spaniol, Pedro Sánchez, se confruntă pe toate fronturile cu tensiuni geopolitice legate de aprovizionarea cu gaze a ţării. Decizia sa de a sprijini Marocul într-o dispută cu privire la Sahara de Vest a determinat o reducere a fluxurilor de gaze din Algeria astfel că Rusia a devenit al doilea furnizor al Spaniei, după SUA. Livrările Rusiei constau în GNL, în timp livrările de gaz din Algeria  vin în principal prin conducte.

Sanchez a lăudat instalaţiile Spaniei – ţara reprezintă 37% din capacitatea UE de regazificare, şi ar putea accelera exporturile în restul Europei. Spania şi Portugalia vecină au introdus o plafonare temporară a preţurilor cu ridicata.

Polonia

Rusia a întrerupt livrările de gaz către Polonia şi Bulgaria la sfârşitul lunii aprilie, după ce acestea au refuzat să se conformeze cerinţei de a-l plăti în ruble. Polonia a primit aproximativ jumătate din gazul său din Rusia: 9,9 miliarde de metri cubi din cele 20 de miliarde pe care le consumă anual venind prin conducta Yamal. Cu toate acestea, se bazează pe cărbune pentru cea mai mare parte a energiei sale şi şi-a umplut deja sit-urile de stocare a gazelor.

Contractul semnat în 1996 cu Gazprom ar fi trebuit să se încheie în acest an, iar Polonia nu avea de gând să-l reînnoiască. Tom Marzec-Manser, şeful departamentului de analiză la firma de consultanţă ICIS, a declarat: „Polonia nu este într-o poziţie proastă, deoarece de mulţi ani nu se mai încrede în Rusia. A deschis conversaţia despre securitatea aprovizionării cu energie mult mai devreme decât  alte ţări.”