5.000 de agricultori şi 1.000 de utilaje agricole blochează azi capitala europeană

De ieri seară, „cartierul european“ din Bruxelles a fost închis traficului, iar în dimineaţa asta se înregistrau deja cozi uriaşe, de 140 de km, pe principalele autostrăzi care duc spre Bruxelles.

De câteva zile încoace, serviciile administrative ale oraşului dau avertismente continue privind închiderea în totalitate a traficului în zona unde se află clădirile instituţiilor europene, blocarea transportului în comun în zonă, precum şi măsuri deosebite de securitate. 

Totul în previziunea sosirii a 5.000 de agricultori din mai multe ţări europene (mai ales producători de lapte şi crescători de porcine), aducând cu ei 1.000 de tractoare şi alte utilaje agricole. 1.500 de manifestanţi sunt anunţaţi de European Milk Board şi alţi cel puţin 3.000 au răspuns chemării lansate de COPA, principalul sindicat agricol european la care, aşa cum se spune într-un comunicat al poliţiei, se vor mai adăuga încă două coloane suplimentare, fiecare de câteva sute de manifestanţi, provenind de la alte sindicate.

Pentru a adăuga încă o notă suplimentară la haos, sindicatul CSC Servicii Publice a anunţat că va demara o grevă inedită în Bruxelles, urmare a agresării unui şofer de autobuz: în toate tramvaiele şi autobuzele se va aplica acţiunea „tarif zero“, ceea ce înseamnă că şoferii nu vor vinde direct bilete, aşa cum se face în mod obişnuit. O problemă reală deoarece, cel puţin în zona centrală, traficul va fi deviat, iar noile staţii nu se mai află în apropiere de distributoarele de bilete.

Vestea bună este că poliţiştii nu sunt în grevă şi se vor afla la datorie, lucru îmbucurător deoarece, cu alte ocazii, nu puţine au fost „momentele calde“ pe parcursul manifestaţiei şi, mai ales, la punctul final al acesteia, Rond-point Schumann, unde protestul se face în faţa celor două clădiri unde se vor afla cei direct vizaţi de manifestaţia sindicală: oficialii europeni de la Comisie şi miniştrii agriculturii convocaţi într-un Summit extraordinar la Consiliu.

Ce anume cer?

Un lucru aparent simplu: măsuri urgente pentru rezolvarea unei crize care începe să se instaleze solid la nivelul mai multor filiere europene de producţie agricolă. Este o realitate, spun analiştii specializaţi în pieţe agricole, căci, după marea criză economică, preţurile au început să se stabilizeze în 2013-2014, dar au scăzut masiv în ultima perioadă.

Două cauze:

Pe de o parte, au început să se simtă efectele embargoului instituit împotriva Rusiei, piaţă care prelua aproximativ 10% din exportul european de produse agricole. Pe de altă parte, îşi face efectul masiv decizia din 31 martie 2014 a Comisei Europene de a suprima sistemul cotelor de producţie la lapte, ceea ce a dus la o creştere cu 4,5% a producţiei de lapte şi, din momentul închiderii pieţei ruse, există o cantitate suplimentară între 100.000 şi 150.000 de tone de carne de porc. Asta fără ca măsura luată recent de Comisie, adică retragerea de pe piaţă a 60.000 de tone de carne de porc (prin intermediul unui ajutor direct pentru sistemul de stocare privată) să fi avut un efect major asupra evoluţiei preţurilor. Se mai adaugă şi efectele negative produse asupra pieţei europene de decizia Chinei de a reduce importurile de lapte cu 20%.

Această evoluţie negativă a preţurilor pune cea mai mare problemă: spre exemplu, spun sindicatele, în iunie, preţul unui litru de lapte la producător era de 28,5 centime, adică cu 25% mai puţin decât în iunie 2014.

Soluţii?

Una posibilă, cea de a de decide plata anticipată a plăţilor directe prevăzute în cadrul Politicii Agricole Comune. Alta, mult mai dificilă, este de a se obţine finanţare directă pentru sectoarele agricole din diferite ţări europene pri prelevarea de fonduri din „puşculiţa amenzilor“ în care s-au acumulat sume considerabile din sancţiunile impuse producătorilor care, în trecut, depăşiseră nivelul cotelor de producţie. Este vorba despre o sumă importantă, aproximativ 450 milioane de euro. Negociatorii se loviseră până acum de refuzul ferm al Germaniei dar, după ultimele discuţii din aceste zile, se pare că ar exista o evoluţie favorabilă.

În fine, varianta cel mai greu de realizat este cea de mărire a pragului de 17 centime/litru, denumit „cotă de intervenţie“ , sumă inaccesibilă producătorilor din ţările bogate. Este vorba despre pragul socotit minimal de Comisie, momentul în care UE este autorizată să cumpere lapte şi să-l stocheze pentru a-l revide ulterior, în momentul relansării cererii pe pieţe.

Interesant este că situaţia actuală este generată de o combinaţie între criza economică la care se adaugă factorii deja menţionaţi şi linia politică adoptată în ultimii ani de Comisia Europeană, cea de liberalizare a pieţei agricole fără ca, aşa cum acuză acum sindicatele, să fie concepute scenariile adecvate de protecţie pentru sectoarele agricole.

Imposibil de revenit la sistemul cotelor de producţie?

Politic vorbind ar fi imposibil, dar depinde cât de mult tinde să se adâncească actuala criză pe care teoreticienii cred că se va termina undeva în 2016. Numai că teoria asta nu a luat în calcul evoluţia dramatică a pieţelor, posibilitatea extrem de reală de continuare a pachetului de sancţiuni europene către Rusia, scăderea în continuare, la un nivel îngrijorător, a cererii mondiale în domeniu, dar şi nevoia oficialilor europeni de la Bruxelles de a-şi păstra o marjă de acţiune pentru alocarea enormă de fonduri pe care o va presupune soluţia europeană în problema refugiaţilor.

Să vedem ce vor obţine azi sindicatele europene, ce vor fi în stare să cedeze miniştrii agriculturii şi care vor fi ofertele concrete adresate unui sector esenţial al economiei europene. Sigur că se va da foc la ceva cauciucuri, se va manifesta ultra-zgomotos, dar care va fi eficienţa acţiunii?