1 ianuarie 2019, mesajul Papei Francisc pentru politicieni pe timp de zaveră

Impresionant prin tematica aleasă, excepţional prin realizare şi simbolic pentru imensa îngrijorare provocată de tensionarea relaţiilor internaţionale şi explozia păcii sociale în unele ţări ale lumii, mesajul papal pentru ziua de 1 ianuarie 2019 (a 52-a ediţie a Zilei Mondiale a Păcii) are valoarea unui semnal de mare urgenţă către diriguitorii acestei lumi pusă deja sub semn de zaveră.

Este vorba despre un mesaj politic în cel mai pur şi nobil sens al cuvântului, căci substanţa sa este îndemnul către politicieni pentru responsabilitate şi pentru a evita contaminarea cu „viciile politicii“. Nu ştiu dacă-l vor citi. Dar dvs. trebuie pentru că, oricât de îndepărtată ar fi perspectiva pe care o oferă acest text unui trăitor în spaţiul fanariot al Dâmboviţei etern noroioase, este acolo un orizont de lumină care spune că, poate, nu este pierdută orice speranţă şi că ar putea fi inversat drumul de acum care ne îndreaptă spre haos.

O lecţie în şapte puncte despre politică şi despre responsabilitatea exercitării acesteia.

Am ales câteva pasaje, căci textul este mai lung şi îl puteţi accesa integral aici în versiunea franceză. Iată câteva fragmente: 

1. O bună politică este cea în serviciul păcii:

„Aducerea de pace este obiectivul central al misiunii discipolilor lui Cristos. Iar această ofertă este adresată tuturor care, bărbaţi sau femei, aspiră la pace în mijlocul dramelor şi violenţelor istoriei umane. «Casa» despre care vorbeşte Isus este fiecare familie, fiecare comunitate, fiecare ţară, fiecare continent, cu particularităţile şi istoriile lor; înainte de toate, este fiecare persoană în sine, fără distincţie şi fără discriminare. Este şi «casa noastră comună»: planeta pe care ne-a dat-o Dumnezeu şi de care suntem chemaţi să avem mare grijă.“

2. Provocarea pe care o reprezintă buna politică:

„Ştim că a căuta să dobândeşti puterea cu orice preţ duce la abuzuri şi nedreptăţi. Politica reprezintă un mijloc fundamental de a promova interesele cetăţeanului şi proiectele oamenilor, dar când cei care exercită puterea nu o trăiesc ca pe un serviciu adus colectivităţii umane, poate deveni un instrument de opresiune, de marginalizare şi chiar de distrugere... Funcţia şi responsabilitatea politică sunt o provocare permanentă pentru toţi cei care primesc mandatul de a-şi servi ţara, de a a-i apăra cetăţenii şi de a activa în sensul creării condiţiilor necesare pentru un viitor demn şi just. Politica poate deveni cu adevărat o formă excepţională a milostiveniei dacă este îndeplinită cu respectul fundamental al vieţii, libertăţii şi demnităţii persoanelor.“

3. Milostivenia şi virtuţile umane pentru o politică în serviciul drepturilor omului şi păcii:

„Papa Benedict al XVI-lea reamintea faptul că «orice creştin este chemat să trăiască această milostenie în funcţie de vocaţia şi după posibilităţile sale de influenţă în serviciul cetăţii... Angajamentul pentru binele comun, atunci când este animat de milostenie, are o valoare superioară angajamentului laic şi politic... Când este inspirată de milostenie, acţiunea omului contribuie la edificarea acestei universale Cetăţi a Domnului înspre care se îndreaptă istoria familiei umane». Este un program în care se pot regăsi toţi politicienii, indiferent de apartenenţa lor culturală sau religioasă care doresc să acţioneze împreună pentru binele familiei umane, practicând aceste virtuţi umane pe care le presupune acţiunea politică: justiţie, egalitate, respect reciproc, sinceritate, onestitate şi fidelitate... Fiecare reînnoire a funcţiilor aleşilor, fiecare termen electoral, fiecare etapă a vieţii publice constituie un prilej pentru reîntoarcerea la sursele şi reperele inspirate de drept şi justiţie. Suntem siguri că buna politică se află în serviciul păcii, respectă şi promovează drepturile umane fundamentale care sunt şi nişte valori reciproce, pentru ca între generaţiile de acum şi cele care vor urma să se ţeasă o legătură de încredere şi recunoştinţă.“

4. Viciile politicii:

„Ne este limpede că viciile vieţii politice anulează credibilitatea sistemelor respective, precum şi a autorităţii, deciziilor şi persoanelor implicate. Aceste vicii care afectează idealul unei democraţii autentice sunt o ruşine pentru viaţa publică şi pun în primejdie pacea socială: corupţia – prin metodele multiple de luare cu japca a bunurilor publice sau instrumentalizarea persoanelor, negarea dreptului, nerespectarea drepturilor comunitare, îmbogăţirea ilegală, xenofobia şi rasismul, refuzul de a avea grijă de soarta Terrei, justificarea puterii prin folosirea forţei sau sub pretextul arbitrar al «interesului superior al statului», tendinţa de a te agăţa de putere, exploatarea nelimitată a resurselor naturale pentru obţinerea unui profit imediat şi dispreţul faţă de cei care au fost condamnaţi la exil.“

5. O bună politică promite participartea tinerilor şi încrederea în celălalt:

„...Trăim în acest moment într-un climat de neîncredere care se înrădăcinează în teama de celălalt sau de străini, în angoasa de a-ţi pierde propriile avantaje şi care, din nefericire, se manifestă şi la nivel politic prin atitudinile de blocaj sau naţionalismele care pun sub semnul întrebării această fraternitate de care are atâta nevoie lumea noastră globalizată. Mai mult ca niciodată, societăţile noastre au acum nevoie de « artizani ai păcii » care să poată fi mesageri şi adevăraţi mărturisitori ai lui Dumnezeu Tatăl, cel care vrea binele familiei umane.“

6. NU războiului şi strategiei fricii:

„La un secol de la finele celui de-al Doilea Război Mondial, atunci când ne aducem aminte de tinerii morţi în lupte şi de populaţiile civile adânc rănite, azi, mai mult decât ieri, cunoaştem teribila lecţie a războaielor fratricide: pacea nu poate însemna doar simplul echilibru între forţe şi spaime. A-l menţine pe celălalt sub ameninţare înseamnă a-l reduce la stadiul de obiect şi a-i nega demnitatea. Iată de ce reafirmăm că escaladarea în termenii intimidării şi ai proliferării necontrolate a armelor reprezintă ceva contrar moralei şi a căutării unei adevărate înţelegeri între oameni. Teroarea exercitată asupra persoanelor cele mai vulnerabile contribuie la exilul unor întregi populaţii aflate în căutarea unui pământ al păcii. Nu sunt justificabile discursurile politice care-i acuză pe migranţi de toate relele imaginabile şi le iau speranţa săracilor. Dimpotrivă, trebuie să reafirmăm că pacea se bazează pe respectul acordat fiecărei persoane, provocare ar fi povestea ei de viaţă, pe respectul dreptului şi al binelui comun, al creaţiei care ne-a fost încredinţată şi al bogăţiei morale transmise de generaţiile trecute...“

7. Un mare proiect de pace

„Pacea este rezultatul unui mare proiect politic bazat de pe responsabilitatea reciprocă şi pe interdependenţa între fiinţele umane. Dar este şi o provocare căreia trebuie să-i faţă zi de zi. Pacea reprezintă o conversiune a inimii şi a sufletului şi este uşor să recunoşti cele trei dimensiuni nedisociabile ale acestei păci interioare şi comunitare:

• pacea cu tine însuţi, refuzând intransigenţa, mânia şi nerăbdarea;
• pacea cu celălalt: prieten, străin, sărac, suferind... îndrăznind întâlnirea şi ascultând mesajul pe care-l aduce;
• pacea cu Creaţia, redescoperind măreţia darului oferit de Dumnezeu, dar şi partea de responsabilitate care revine fiecăruia dintre noi ca cetăţeni ai lumii, cetăţeni şi actori ai viitorului.“

Apelul Papei Francis nu este ales deloc întâmplător în aceste vremuri ale tuturor neliniştilor. Îl va auzi cineva? Posibil. Îl va urma cineva? Foarte puţin posibil, dacă ne uităm în jurul nostru şi la calitatea clasei politice. Dar asta nu înseamnă să nu sperăm în miracole şi, din punctul de vedere al analizei geopolitice, să nu apreciem calitatea discursului celui care, chemat la Roma în noiembrie 2001 pentru a fi numit cardinal, uluia lumea bisericii prin decizia de a returna congregaţiei sale din Buenos Aires banii pe care enoriaşii îi strânseseră în cheta pentru a face rost de biletele de avion.

Se mai poate întâmpla şi aşa, chiar dacă pare neverosimil pentru ai noştri. La acel nivel, cu acei oameni care pot justifica orizontul de speranţă, aşa se pot petrece lucrurile. Dacă nu-i ai, atunci ştim şi ce avem şi ce ne aşteaptă.