Un aristocrat spaniol îndeplineşte misiunea dificilă a unui purtător de cuvânt pentru Coreea de Nord

Spaniolul Alejandro Cao de Benós este arma secretă a Coreei de Nord în relaţiile internaţionale.

Graniţele închise ale Coreei de Nord ascund o ţară măcinată de foamenete, sărăcie şi opresiune, potrivit dovezilor puternice strânse de-a lungul anilor de instituţii internaţionale, organizaţii pentru apărarea drepturilor omului şi reportaje. Însă purtătorul de cuvânt al ţării comuniste, Zo Sun-il, mai bine cunoscut cu numele de Alejandro Cao de Benós, crează o imagine total diferită, chiar ideală a ţării comuniste.

Zo, al cărui nume semnifică „Coreea este una”, este vocea ţării care răspândeşte propaganda către Vest, fiind la origine spaniol născut în Tarragona, într-o familie de sorginte aristocratică. Spaniolul a susţinut cu ani în urmă că cel mai important vis al său este să se alăture revoluţiei nord-coreene şi susţine că este singurul oficial al guvernului din ţara comunistă care nu este nativ coreean. 

Cao de Benós a reuşit să obţină unica distincţie de a primi onoarea cetăţeniei nord-coreene, precum şi un rol oficial drept „delegat special de onoare” în cadrul Comisiei pentru Relaţii Culturale cu Ţările Străine pe care o conduce. Anterior, Cao de Benós a lucrat în serviciul armatei spaniole şi pe postul de consultant IT.

În anul 2000 a înfiinţat o asociaţie care reunea o reţea internaţională de simpatizanţi care susţineau şi vorbeau în numele guvernului nord-coreean. Deşi nu este cunoscut numărul exact al membrilor, reprezentanţii asociaţiei susţin că există mai mult de 10.000 de susţinători în 120 de ţări. 

Recent, Cao de Benós a întreprins mai multe călătorii în Europa, ţinând discursuri care dau o imagine total diferită ţării pe care o reprezintă. „Se încearcă o mişcare anticapitalistă, o căutare a unei viziuni alternative a lumii care poate fi exemplificată într-o formă actuală de existenţa Coreei de Nord”, a explicat Virginie Gezelczyk, profesor universitar specialist în politica ţării peninsulare.

Ţara din care care cetăţenii nu ar pleca, nici dacă ar putea

Reprezentantul Ministerului de Externe al Coreei de Nord descrie în apariţiile sale o ţară care nu cunoaşte lipsurile de hrană, sărăcia cruntă sau cenzura aspră. Conform lui Zo, fiecare cetăţean primeşte o locuinţă, salariu şi saci întregi de orez direct din partea guvernului, în timp ce arată înspre fotografii care portretizează copii zâmbitori alături de părinţi bine-îmbrăcaţi, acces la tehnologie şi parcuri de distracţii, ca dovadă a prosperităţii. 

Coreea de Nord este o ţară pe care cetăţenii săi nu ar părăsi-o nici dacă ar avea graniţele libere, continuă cu pasiune Zo, îmbrăcat în costumul armatei nord-coreene, decorat cu medalii şi însemne, atunci când susţine un discurs.

În ciuda evenimentelor recente care au dus la escaladarea tensiunilor în Peninsula Coreeană, guvernul de la Phenian a încercat o strategie mai împăciuitoare în relaţiile internaţionale prin intermediul lui Cao de Benós. „Coreea de Nord se află încă într-o situaţie economică dificilă şi va căuta parteneriate cu diferite ţări pentru a permite dezvoltarea”, a explicat Grzelczyk.

Singurele informaţii adevărate despre ţară sunt furnizate de Agenţia Centrală Coreeană de Ştiri, controlată de stat, a susţinut Cao de Benós săptămâna trecută, în timp ce vorbea unui auditoriu format din tineri spanioli afiliaţi ai Colectivului Spaniol al Tineretului Comunist. În orice caz, a adăugat oficialul, presa liberă  este un concept specific Occidentului, care nu se potriveşte modelului nord-coreean.

Purtătorul de cuvânt susţine cu încredere că imaginea largă rspândită a sărăciei, malnutriţiei, discriminării, dispariţiilor şi opresiunilor politice nu există în Coreea de Nord, însă continuă vorbind liber despre utilizarea pedepselor de muncă forţată timp de mai mulţi ani pentru anumite infracţiuni.

„Situaţia din Coreea de Nord este dramatică”, a declarat Rajiv Narayan, cercetător în cadrul Amnesty International, organizaţie de apărare a drepturilor omului.„Nu poate fi ignorat faptul că ţara a trecut printr-o criză acută a alimentelor, sute de mii au murit, iar alte sute de mii au trecut graniţa, în China, însă mulţi au fost întorşi cu forţa.”

„Violenţa va fi întâmpinată cu violenţă, iar pacea va fi primită cu pace”

Mulţi nord-coreeni care au reuşit să fugă din ţară au povestit despre modul în care cetăţenii sunt învăţaţi că propria naţiune nu doreşte altceva decât să se protejeze, să îşi apere ideologia naţională şi propriul model de viaţă faţă de adversarii străini şi lacomi. Conflictul este asemănător cu cel din perioada Războiului Rece, Statele Unite fiind arătate drept o forţă agresivă care doreşte schimbarea regimului în numele capitalismului, fiind gata în orice moment să invadeze teritoriile străine.

Fiecare acţiune agresivă a Coreei de Nord, explică Cao de Benós, s-a aflat în legătură directă cu represaliile aplicate de SUA. Programul de înarmare nucleară a fost dezvoltat pentru prima oară în ţară ca răspuns la intenţia de invazie americană din timpul admistraţiei Clinton, şi nu precum este descris în cărţile de istorie din vest, argumentează Cao de Benós.

„Coreea de Nord acţionează întotdeauna asemenea unei oglinzi faţă de politicile americane”, a susţinut oficialul, referindu-se la acordul de neagresiune cu ţara vecină din sud, vechi de 60 de ani, care a fost încălcat recent, ca răspuns la sancţiunile ONU. „Violenţa va fi întâmpinată cu violenţă, iar pacea va fi primită cu pace.”

Deşi au existat multe aşteptări de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă a nord-coreenilor odată cu venirea unui nou lider, Kim Jong-un fiind numit conducătorul suprem în decembrie 2011, cercetările Amnesty International au descoperit că închisorile se extind, iar lipsa hranei, restricţiile de acţiune şi de exprimare, influenţele politice sunt, în continuare, o problemă deosebit de serioasă.