Sacul fără fund

A calculat cineva câte alocaţii pentru copiii amărâţi se pot plăti cu ajutoarele de stat, subvenţiile de stat, salariile babane pe care le primesc din bugetul de stat, sutele de funcţionari care freacă menta, angajaţi „merituoşi ”ai Parlamentului României, dar şi ai instituţiilor guvernamentale şi neguvernamentale de stat?

În ultimul timp, am tot citit ştiri despre adoptarea unor ajutoare de stat prin ordonanţe de urgenţă. Am aflat despre subvenţii substanţiale acordate legal - considerate de mulţi români imorale - unor partide politice, despre înalţi funcţionari ai statului roman, despre aleşi locali sau parlamentari care au supt şi sug la ţâţa bugetului de stat, dar care au nevoi speciale de finanţare. De exemplu: numai în lunile aprilie şi mai, conform Autorităţii Electorale Permanente, şase partide politice - PSD, PNL, PC, UNPR, PNŢCD şi PP-DD au primit drept subvenţie o sumă totală de peste 1 milion de lei, legal.

Bani proveniţi din bugetul de stat, din sacul fără fund al Guvernului, Guvern care, ca să dau doar un exemplu recent, reclama public prin gura premierului (încă) Victor Ponta, faptul că nu are bani pentru mărirea alocaţiilor copiilor.

Ultima minune de acest gen a Executivului s-a produs miercuri, 10 iunie 2015, când a aprobat o Ordonanţă de urgenţă care stabileşte schema ajutorului de stat, arătând că urmăreşte susţinerea operatorilor economici din domeniul audiovizual care produc şi difuzează emisiuni cu specific de informare, educare şi cultural de interes public

Operatorii economici din domeniul audiovizual vor putea beneficia astfel de finanţare în baza unei scheme de ajutor de stat al cărui buget va fi în sumă de 67,5 milioane de lei, respectiv echivalentul a 15 milioane de euro, cu posibilitatea suplimentării acestuia. Perioada de valabilitate a schemei de ajutor de stat este 1 iulie 2015-31 decembrie 2016, însă va putea fi prelungită.

Mulţi români au primit cu nemulţumire vădită noua măsură a Guvernului, receptând-o ca şi „mită electorală” dată unor societăţi comerciale media, care-i cântă în strună puterii actuale şi au reacţionat pe forumuri:

„Ce naiba e asta? Ajutor de stat unei companii care primeşte 5.000 euro pentru fiecare clip publicitar de 20 de secunde? Chiar au nevoie de ajutor de stat? Sunt spitale care nu au medicamente, sunt bolnavi de cancer care nu au bani de tratament, sunt orfani şi oameni care nu au unde să doarmă, sunt bătrâni care mor de foame! Ar trebui să vă fie ruşine.”

„A ajuta cu 15 mil. de euro televiziunile de ştiri în prag de campanie electorală echivalează cu mită electorală. Cum crezi că se vor comporta televiziunile care tocmai ce sunt ajutate de premierul Ponta cu candidaţii partidului condus de Ponta?”

„În orice ţară civilizată, chestia asta se numeşte clar conflict de interese. A da ajutor de stat televiziunilor în prag de campanie electorală e conflict de interese. Punct. Cei 15 mil de euro pot fi folosiţi în scopuri mai nobile decât finanţarea televiziunilor de ştiri. De ce nu se cheltuie banii ăştia pe modernizarea unei maternităţi, pe renovarea unui azil de bătrâni, pe renovarea unei case de copii, a unei şcoli de la ţară, unde buda e în fundul curţii şi o dată la 2 ani cade câte un copil în ea? Ce anume califică ajutorul ăsta de stat direcţionat fix spre televiziunile de ştiri, în prag de campanie electorală?”

„Trusturile de presă catalogate de CSAT ca prezentând un risc pentru securitatea naţională, vor primi bani de la cetăţeni ca să-i manipuleze ori să-i înjure în voie!”

Tot recent, DNA-ul a surprins în flagrant delict un consilier personal al primarului general al Capitalei, Sorin Oprescu. Acesta primea mită, potrivit comunicatului instituţiei anticorupţie, comiţând mai multe fapte penale. Astfel de consilieri personali există probabil în multe instituţii de interes public. Mulţi oameni de rând îşi pun tot felul de întrebări legate de persoanele care sunt numite, alese să ocupe astfel de posturi:

„Ce este un consilier personal? Ce este un consilier personal al primarului general al Capitalei? Unii înţeleg că dacă este consilier personal este plătit din banii personali ai primarului. Nu? Apoi, există un astfel de post de consilier personal în schema Primăriei Generale a Bucureştiului sau a altor instituţii? Care-i forma corectă de încadrare a consilierului personal al lui Oprescu, prins în flagrant delict când lua mită? Există şi un abuz în serviciu, ilegalitate, la încadrarea consilierilor personali în funcţie? Câţi astfel de consilieri personali există în instituţiile publice româneşti, cum au fost încadraţi şi cine le plăteşte salariile? Ar fi interesant de aflat, nu credeţi?

Dacă aceşti consilieri personali sau cum s-or mai numi astfel de funcţionari sunt plătiţi din bugetul public, se poate spune că beneficiază de ajutoare de stat din sacul fără fund cu bani publici?”