„În Canada, de exemplu, unde, printr-o conjuctură, am stat cinci săptămâni şi era şi perioadă de campanie electorală, nu am văzut pe niciun canal nimic negativ, nimic agresiv, totul era un schimb de opinii, cu argumente, civilizat. Nu am văzut lume nervoasă pe stradă, încruntată, ci dimpotrivă, săritoare şi cu zâmbetul pe buze“.

Tocmai m-am întors şi eu din Canada.

E drept că acolo canalele de televiziune sunt mult mai pline de reclame şi mai ales cu publicitate din sfera industriei farmaceutice. Marea majoritate a acestor reclame au ca protagonişti oameni săritori, bine pastilaţi şi cu zâmbetul pe buze, aşa cum bine zice doamna ministru. Mai sunt promovate şi diverse maşini şi, de câţiva ani, a apărut tendinţa de a face reclame cu discuţii între diverşi „ne-actori“ care laudă între ei o anumită marcă.

Faptul că doamna ministru nu a văzut nimic negativ timp de cinci săptămâni pe niciun canal indică fie că are aceeaşi apetenţă ca Olguţa pentru limbi străine, fie că a răspuns mult prea entuziast reclamelor la medicamentele antidepresive, fie că are un fetiş cu reclamele la maşini.

Eu înţeleg din cele declarate că doamna ministru nu îşi mai doreşte discuţii agresive şi necivilizate la televizor. Cum mă îndoiesc foarte tare că Ciuvică, Badea, Ciutacu, Creţuleasca, Chirieac, Roşca Stănescu, dar şi Nicolae, Nicolicea, Olguţa, Codrin şi Pleşoianu pot fi categorisiţi de oricine normal la cap drept nişte domni/doamne care picură prin toţi porii diplomaţie şi optimism, aş merge pe varianta antidepresivelor luate la kil, deşi nu aş exclude nici varianta poliglotului de tip Olguţa Vasilescu.

„Tânărul care se uită la TV se identifică cu ceea ce vede. Şi el când vede că se parvine uşor prin prostituţie, prin furt... şi avem atât de multe exemple pozitive. Eu nu vreau să văd numai tineri care fac «minuni» în sensul rău, ci să văd şi olimpicul“.

Logic, este foarte puţin probabil, oricât de limitată ar fi doamna Pană, să ne imaginăm că dânsa şi-ar dori să vedem tineri olimpici la televizor, mai ales că cei mai mulţi dintre aceştia au sfârşit în USR, iar restul, în străinătate şi preponderent în Canada. Bănuiesc că se referă la olimpiadele organizate de PSD sau cum s-or numi concursurile de preaslăvire a lui Dragnea din interiorul partidului.

Cele mai mari audienţe TV le fac RTV şi Antena 3. Orele de maximă audienţă sunt ocupate, în mare parte, de reprezentanţi ai PSD. Mai pe scurt, televiziunile deţinute de Voiculescu şi de Ghiţă (oameni foarte dubioşi care au înşelat statul de zeci, dacă nu sute de milioane, şi care au susţinut PSD) sunt locurile unde se prostituează intelectual tot felul de moderatori plătiţi gras pentru a păstra o imagine bună a infractorilor/hoţilor sau a curvelor politice care domină PSD şi, în general, elitele României. Deşi dezastruos pentru România, tipul acesta de televiziune a asigurat succesul repetat al PSD.

Cum este inimaginabil ca „fă, Doino“ să încerce să trimită săgeţi ironice către principalii vectori de imagine ai PSD - Codrin Ştefănescu, Gabriela Firea sau Olguta Vasilescu, toţi monumente de bun-simţ şi tact - este mult mai probabil ca doamna Pană să aibă, pe lângă un deficit de inteligenţă, şi un pic de melancolie pentru vremurile TVR-ului comunist.

Sigur că s-ar putea şi mai bine. Putem să propunem o politică de tip Newspeak, că la ce foame de bani şi ce lipsă de coloană vertebrală e prin televiziuni, o rezolvăm. Putem avea câteva TVR-uri, toate „independente“, pozitive şi scutite de taxe. Nu de alta, dar avem experienţa de zeci de ani de televiziune comunistă, iar în PSD sunt destui foşti specialişti care ar putea fi reactivaţi. În plus, există şi melci noi care au nevoie să fie recompensaţi, nu numai Grindeanu. Neptun TV al lui Mazăre are sigur nevoie de bani acum, când nu mai e el primar, şi poate produce gogoşi superpozitive pentru minunata conducere.

O altă variantă ar fi să încercăm direct cu ceva de tip Soma, ca să nu mai cheltuim bani aiurea. Nu de alta, dar majoritatea PSD-iştilor de frunte pare să-şi fi anesteziat nu numai bunul-simţ, ci şi orice brumă de etică şi morală pentru a putea rămâne în graţiile şefului.