INTERVIU Bear Grylls, despre aventura în sălbăticie cu Barack Obama: „Ne-am luat reciproc peste picior“

Celebrul aventurier Bear Grylls (41 de ani) şi preşedintele american Barack Obama (54 de ani) au explorat partea sălbatică a Alaskăi, au mâncat resturi de somon şi au analizat efectele schimbării climatice.

Preşedintele american Barack Obama nu are voie să facă orice îşi doreşte, iar când face ceva ieşit din comun e înconjurat de mulţi luneşti. Aşa s-a întâmplat şi la aventura sa alături de cunoscutul Bear Grylls, cel care iese din orice situaţie dificilă doar cu ce îi lasă natura la picioare. La propriu. Asta i-a arătat şi lui Obama. Că, de exemplu, rămăşiţele unui somon din care s-a înfruptat un urs pot deveni elemente vitale într-un mediu precum Alaska. Obama este fanul lui Grylls şi invers. Iar pentru asta, cel mai puternic om din lume a vrut să apară în emisiunea lui. Să trăiască la limită şi să vadă care sunt efectele schimbării climatice. Doi oameni simpli în faţă cu Mama Natură. Iar într-o astfel de luptă doar rugăciunile şi respectul mai ajută. Aşa cum, de altfel, Barack Obama şi Bear Grylls au procedat în episodul special care va fi difuzat în România de Discovery Channel. 

Episodul special „Obama şi Bear Grylls în sălbăticie“ va fi difuzat, în premieră în România, la Discovery Channel, vineri, 25 decembrie, de la ora 22.00, şi în reluare duminică, 27 decembrie, de la ora 22.00. Ediţia oferă telespectatorilor şansa de a vedea o altă latură a celui mai puternic om din lume, fiind pentru prima dată când un preşedinte este pus să treacă prin probe dificile, testându-şi atât rezistenţa fizică, cât şi curajul împreună cu celebrul expert în tehnici de supravieţuire.

„Adevărul“: Povesteşte-ne cam ce îl interesa pe Obama? Cum s-a hotărât că vrea să facă această expediţie? 

Bear Grylls: Am fost sunaţi de la Casa Albă şi întrebaţi dacă am fi de acord să pornim într-o aventură cu Preşedintele Statelor Unite ale Americii (SUA), în Alaska. Aproape că nu mi-a venit să cred când am auzit! La început m-am gândit că e o simplă farsă, dar apoi am început să discutăm serios şi în final ne-am întâlnit. Evident, n-a fost deloc uşor să facem în aşa fel încât toată lumea să fie fericită, inclusiv întreaga echipă de la Serviciile Secrete, echipa prezidenţială şi aşa mai departe. Dar am reuşit şi am realizat un episod de care sunt extrem de mândru. Categoric, este punctul de vârf al aventurilor noastre în sălbăticie din această serie. 

Cum e Barack Obama ca om? 

Mi-a lăsat impresia unui om foarte modest, preocupat de familie. Un tip minunat. Sigur, pe traseu îmi tot venea să mă ciupesc, pur şi simplu nu puteam să cred că sunt cu adevărat alături de Preşedintele Statelor Unite. Cred că atunci când ieşi în aer liber cu cineva, într-o experienţă în natură de genul ăsta, se formează nişte conexiuni. Dintotdeauna am fost de părere că ăsta e testul suprem, cea mai bună metodă de a învăţa. Şi el are copii, şi eu am copii. 

Şi mai e preocupat şi de ideea de conservare a mediului. Unul dintre marile motive care l-au determinat să facă această ieşire a fost faptul că îşi dorea să vadă personal câteva dintre efectele schimbării climei. În fond, e tată de familie şi vrea să aibă grijă de planetă, fiindcă Pământul reprezintă viitorul copiilor lui. Şi eu sunt de aceeaşi părere. Îmi petrec viaţa colindând prin toate colţurile lumii, prin tot felul de locuri sălbatice. Şi văd cu ochii mei realităţile dure pe care le presupune această schimbare a climei.

Dar, după cum am mai spus, impresia pe care mi-a lăsat-o a fost a unui tip cu adevărat extraordinar. Era încântat că se află acolo, ne-am bucurat să ne putem lua reciproc peste picior, să glumim, ceea ce ar fi fost foarte dificil dacă ne-am fi întâlnit la Casa Albă, pentru un interviu. Am făcut focul împreună, ne-am căţărat în copaci, am mâncat somon, am discutat despre flatulenţă şi fructe de pădure. Aşa se întâmplă întotdeauna, aşa se ajunge la momentele cu adevărat extraordinare, în care se produc acele conexiuni despre care vorbeam. Consider că a fost un privilegiu uriaş că am fost alături de el, am reuşit să văd o latură a Preşedintelui pe care n-o mai văzusem niciodată. 

Bear Grylls şi Barak Obama au făcut focul împreună FOTO Discovery

„Sunt un mare fan al emisiunii tale“ 

A existat vreun moment anume care te-a impresionat mai puternic, în timpul petrecut cu Obama? 

Dacă privesc acum înapoi către întreaga experienţă, aş spune că au fost chiar două asemenea momente. Unul a fost înainte de călătorie, când stăteam în picioare pe malul râului. Ştiam că mă aşteaptă o călătorie importantă şi îl aşteptam. În emisiune, începem întotdeauna cu un segment în care suntem în elicopter şi filmăm cum invitatul se apropie de locul de unde va începe călătoria. Deci îl aşteptam acolo şi totul mi se părea o nebunie. Abia plecasem din Anglia cu o noapte înainte şi venisem direct la locul de întâlnire. Şi, brusc, totul era nemişcat şi în aşteptarea marelui moment... Stăteam pe malul râului şi vedeam toţi agenţii de la Serviciile Secrete şi lunetiştii în jurul meu, pe munte, plus o mulţime de elicoptere. Şi brusc mi-am spus: „Acum chiar că am emoţii“. 

Dar de îndată ce a sosit, Preşedintele m-a salutat şi mi-a zis: „Sunt un mare fan al emisiunii tale, mă bucur mult să te cunosc. Hai să-i dăm drumul“. A fost un moment bestial. A venit şi m-a îndemnat să ne apucăm pur şi simplu de ce aveam de făcut.

Îl aşteptam pe malul râului şi vedeam toţi agenţii de la Serviciile Secrete şi lunetiştii în jurul meu, pe munte, plus o mulţime de elicoptere. Şi brusc mi-am spus: „Acum chiar că am emoţii“   Bear Grylls

Un al doilea moment care a ieşit cu adevărat în evidenţă a fost finalul. La sfârşitul călătoriei, am rostit împreună o scurtă rugăciune. Mi s-a părut ciudat, fiindcă ăsta e un lucru foarte intim, dar în timpul călătoriei discutaserăm despre credinţă şi aflasem că unul dintre eroii lui este Preşedintele Abraham Lincoln. Preşedintele mi-a spus chiar un citat din Lincoln: „Dacă nu eşti un om religios atunci când porneşti la drum, cu siguranţă vei deveni până la sfârşitul călătoriei“. E genul de citat care te face pur şi simplu să cazi în genunchi. Aşa că, în final, i-am spus şi eu: „Simt că a fost un privilegiu extraordinar să mă aflu aici. Mă înclin în faţa dumneavoastră“. 

E genul de om de la care fiecare vrea câte ceva, fiecare are o întrebare sau o rugăminte, îi cere să spună cum are de gând să rezolve cine ştie ce problemă. Timp de opt ani, omul ăsta a avut parte doar de aşa ceva. Dar mie mi-a spus că a simţit cum ziua petrecută împreună a fost una dintre cele mai bune zile din mandatul lui prezidenţial, din toţi cei opt ani. Mi-a spus aşa: „Tu nu ai vrut nimic de la mine. Pur şi simplu, ne-am bucurat împreună de o bucăţică din lumea noastră“. Mi s-a părut extraordinar să pot să stau lângă el şi să rostim împreună o scurtă rugăciune. Ne-am rugat pentru ca toate eforturile pe care le face el să fie ocrotite. Totul a durat cel mult zece secunde. Pe urmă m-a îmbrăţişat şi m-am gândit că e cu adevărat un moment deosebit, pe care n-o să-l uit nicidoată. 

Au mai fost şi alte persoane sau erau doar lunetiştii ?

Da, lunetiştii îl însoţesc tot timpul, sunt mereu în preajma lui. Au fost câteva momente când cred că i-am cam scos din minţi, fiindcă aveam un spray special contra urşilor şi îi tot arătam Preşedintelui cum să-l folosească sau scoteam diverse cuţite pe care le manevram pe lângă el… Dar cred că a fost, în final, o excursie în care noi ne-am relaxat, ei şi-au dat seama că Preşedintele se distra şi se simţea bine, iar eu aveam cele mai bune intenţii, deci totul era, de fapt, în regulă.

În final, chiar am râs cu băieţii, mi-am luat rămas bun de la unii dintre ei şi chiar am stabilit că o să mai ţinem legătura. Mi-a plăcut că am văzut o echipă de profesionişti făcându-şi bine meseria. Şi în grupul lor, şi în echipa mea erau mulţi foşti militari, deci am simţit că se creează o conexiune solidă între noi. Am simţit cu toţii că ne-am făcut treaba, fiecare a terminat de făcut ce avea, am încheiat filmările şi acum ne vedem fiecare de viaţa noastră, mai departe.

Bear Grylls şi Barak Obama au mâncat resturile unui somon FOTO Discovery 

A existat vreun subiect mai deosebit, care să iasă în evidenţă? 

Am discutat pe larg despre schimbarea climei. I-am spus că mi se pare o povară grea şi l-am întrebat dacă a fost vreodată sceptic în această privinţă. Mi-a răspuns: „Cred cu tărie în puterea ştiinţei. Adevărul este că acest fenomen se întâmplă, e o realitate şi trebuie să facem ceva“. America nu poate acţiona singură în această luptă, ci trebuie să formăm un parteneriat global ca să avem şanse reale să se întâmple ceva. Altminteri, consecinţele vor fi uriaşe. Şi a adăugat că nu avem voie să ajungem într-un punct critic. Ştii, ca atunci când te apropii de marginea prăpastiei: trebuie să începi din timp să apeşi pe frână, nu să acţionezi abia în ultima clipă.

Schimbarea climei este un lucru foarte important pentru el, aşa că l-am întrebat „Ce moştenire aţi vrea să lăsaţi în urma dumneavoastră, ca preşedinte?“. Mi-a zis că asta ar vrea să poată face, fiindcă această luptă trece cu mult dincolo de politică.

Aşa că, evident, am discutat mult pe tema asta. Dar una e să vorbeşti despre un fenomen şi alta e să vezi cu ochii tăi ce se întâmplă, chiar la faţa locului. Cred că a fost un moment foarte intens când am ajuns la destinaţie şi a putut să pună personal mâna şi să vadă cum bucata aia uriaşă de gheaţă, de sute de kilometri pătraţi, se strânge şi se face tot mai mică. A fost un moment copleşitor să vedem aşa ceva cu ochii noştri. Şi imaginea i-a confirmat că are dreptate când vrea să ia poziţie şi să încerce să schimbe lucrurile. Am citit undeva că revista Time, parcă, spunea că ceea ce a făcut Obama pentru clima globală este mai important şi mai semnificativ decât ce a făcut orice alt om vreodată. Mi se pare uimitor. 

Şi am simţit că a fost ceva cu totul special să mă aflu acolo, alături de el, şi să îl văd trăind acel moment. Am discutat mult - nu numai despre schimbarea climei, ci şi despre familie, despre lucrurile în care credem noi şi lucrurile care ne sperie, cum e viaţa la Casa Albă şi aşa mai departe. L-am întrebat dacă s-a rătăcit vreodată prin Casa Albă. Sunt multe întrebări la care ai vrea ca Preşedintele să-ţi răspundă, dar nimeni nu-l întreabă niciodată chestii din astea. Iar lucrul care îţi rămâne cel mai clar în minte, în final, este că de fapt şi el e tot un om. Un om adevărat.

Crezi că reprezentanţii de la Casa Albă au ales emisiunea ta fiindcă Barack Obama e fanul tău? 

Preşedintele mi-a spus că s-a uitat de la bun început la toate programele mele, încă de pe vremea când făceam „Tehnici esenţiale de supravieţuire“ şi până la „Vedete în sălbăticie“, la care am început să lucrez mai recent. Dar mi-a spus şi că programele mele sunt urmărite în multe părţi ale lumii, nu numai în America. 

De fapt, programul rulează peste tot în lume. Şi cred că e o decizie înţeleaptă să te foloseşti de cineva care nu e tot american, dar e urmărit în toată lumea. El n-a spus aşa ceva. Deci nu ştiu de ce m-a ales tocmai pe mine. Poate fiindcă noi atragem un public numeros la nivel internaţional, fiindcă nu suntem urmăriţi doar în America. Dar pot să spun că a fost categoric o surpriză pentru noi să fim contactaţi de cei de la Casa Albă. 

Bula lui Barack Obama 

Cu ce a rămas Preşedintele în urma acestei experienţe?

Cred că şi-a dat încă o dată seama că trăieşte într-un fel de bulă de protecţie. Aproape ca într-o cuşcă. Există chiar un mic fragment în program, unde camera intră în culisele filmărilor, când noi doi stăm de vorbă în linişte. Atunci mi-a zis că uneori această „bulă de protecţie“ e atât de solidă, încât e foarte greu să mai găseşti libertatea de a mai face ceva. De fapt, asta e natura jobului lui.

Cred că, după această experienţă, a plecat cu sentimentul că e minunat să te bucuri de puţină libertate - fiindcă o ieşire în natură îţi conferă sentimentul ăsta. Îţi croieşti drum prin sălbăticie, te urci în copaci, instalezi tabăra, faci focul. Sunt lucruri care ne plac tuturor, dar cred că unui astfel de om i-au plăcut cu atât mai mult, fiindcă nu are prea des şansa să facă aşa ceva.

Am plecat de acolo cu sentimentul că, deşi Obama este Preşedintele Statelor Unite ale Americii, în final e totuşi şi el doar un om ca toţi oamenii. Şi pentru noi toţi, elementul central în viaţă este grija pentru cei dragi   Bear Grylls

Sper aşadar că am reuşit să facem ceva care să-i aducă un zâmbet adevărat pe faţă - iar zâmbetul ăsta să dureze mai mult. Cât despre mine, am plecat de acolo cu sentimentul că, deşi Obama este Preşedintele Statelor Unite ale Americii, în final e totuşi şi el doar un om ca toţi oamenii. Şi pentru noi toţi, elementul central în viaţă este grija pentru cei dragi.

Asta e valabil şi dacă eşti Preşedintele SUA. Iar episodul cu el ne ajută să ne amintim că, de fapt, este un om minunat - indiferent dacă suntem de acord sau nu cu politica lui. Ca om, face tot ce poate - şi din tot sufletul. Încearcă să-şi apere ţara şi familia - şi a făcut totul pentru asta. 

Dacă ai putea să-i iei cu tine pe toţi scepticii, pe toţi cei care nu cred în schimbarea climei, şi să faci împreună cu ei aceeaşi călătorie, ai reuşi să-i faci să se răzgândească?

Am învăţat un lucru despre oameni, şi anume că uneori poţi să le pui ceva fix sub nas şi tot nu vei reuşi să-i convingi pe toţi. Cred că misiunea noastră este să examinăm situaţia actuală în mod obiectiv. Mi-am petrecut viaţa printre tot felul de oameni, din toată lumea. Şi am întâlnit mulţi sceptici, care nu înţeleg cu adevărat ce se întâmplă.

Am cunoscut mulţi oameni care „îl iau pe «nu» în braţe“, dar ăştia în general nu prea pricep cum stau lucrurile. Ăsta e adevărul. Şi nu putem spera decât că toţi oamenii de pe glob - inclusiv scepticii - îşi vor dori, în final, să protejeze planeta. De fapt, chiar dacă protejând planeta am greşi, cel puţin aşa nu avem cum să-i facem rău. Dimpotrivă, nu putem decât s-o ajutăm. Nu se poate să continuăm să împroşcăm în aer tot felul de chestii oribile, fiindcă în final vom ajunge să ne distrugem planeta. Trebuie să facem cu toţii tot ce ne stă în putinţă că să protejăm această lume incredibilă. 

Respectul faţă de natură 

Ce ai învăţat tu, personal, din această experienţă?

El este preşedintele SUA, are tot felul de titluri şi de funcţii… Dar mie asta îmi place la Mama Natură: când eşti într-o zonă plină de urşi grizzly, bruni sau baribali, nu mai contează dacă eşti Comandantul Suprem al Armatei SUA sau dacă ai cine ştie ce titlu impunător.

Acolo trebuie să ştii să te porţi cu respect faţă de natură şi să iei decizii corecte. Trebuie să-ţi laşi orgoliile deoparte. Iar Preşedintele exact aşa s-a comportat: ca un om care îşi face meseria cu multă grijă şi generozitate, şi care a venit să vadă cum poate da o mână de ajutor. E un tip incredibil, un om extraordinar. S-a stabilit acolo o legătură între noi, fiindcă amândoi avem copii şi amândurora ne pasă cu adevărat de această planetă. Şi fiind acolo, mi-am dat seama că mi-a plăcut enorm întreaga experienţă. Mi-a plăcut omul cu care am fost şi mi-a plăcut misiunea pe care am avut-o.

Asta îmi place la Mama Natură: când eşti într-o zonă plină de urşi grizzly, bruni sau baribali, nu mai contează dacă eşti Comandantul Suprem al Armatei SUA sau dacă ai cine ştie ce titlu impunător. Acolo trebuie să ştii să te porţi cu respect faţă de natură şi să iei decizii corecte. Trebuie să-ţi laşi orgoliile deoparte   Bear Grylls

Dacă la încheierea mandatului său prezidenţial ai avea ocazia să mai faci o dată o ieşire de genul ăsta cu el, ai accepta?

Da, bineînţeles! Şi atunci am putea să facem multe alte lucruri. Era clar că îşi dorea şi acum să facă mai multe, dar evident că jobul lui vine cu anumite restricţii - de pildă, nu are voie să facă salturi cu paraşuta. Dar poate dacă am mai face o ieşire de genul ăsta, situaţia ar fi diferită şi atunci chiar ar putea. Oricum, pentru moment simt că am realizat varianta supremă a programului „Vedete în sălbăticie“. M-am uitat la material în serile trecute şi sunt foarte mândru de ceea ce am făcut acolo. E un program cu mult suflet, are momente amuzante, aventură şi tot felul de alte ingrediente minunate. Nu cred că se putea face ceva mai bun decât asta. 

Şi încă o chestie bestială: niciun alt preşedinte nu a mai făcut aşa ceva vreodată. Pentru mine, ideea asta a fost absolut şocantă! N-am văzut în viaţa mea un preşedinte încă în viaţă - ca să nu mai vorbim de un preşedinte încă instalat în funcţie - participând la un program TV care să nu fie un interviu. Niciun preşedinte nu a mai participat vreodată la un reality show sau la un program TV de tipul ăsta.

Îmi aduc aminte că, atunci când s-a anunţat că vom filma acest episod, o crainică de la ştiri anunţa pe CNN: „O ştire nouă şi de senzaţie! Preşedintele Obama va participa la programul lui Bear Grylls, «Vedete în sălbăticie»“. Textul rula la baza ecranului, iar doamna care citea ştirea respectivă s-a oprit şi a zis: „Nu, trebuie să fie o greşeală. Nu poate face asta cât timp încă este Preşedintele SUA. Nu are cum să fie adevărat“. Iar colegul ei i-a răspuns: „Ba da, chiar aşa e! Uite, tocmai rulează textul la baza ecranului“. Mi s-a părut extraordinar că Preşedintele a dat deoparte anumite reguli. A forţat limitele şi a fost foarte bine pentru el. E un mod extraordinar de a transmite un mesaj plin de forţă, adresat întregii lumi.