VIDEO Kraftwerk, roboţii care au pornit muzica electronică

Sintetizatoare şi proiecţii 3D, atributele concertelor susţinute de Kraftwerk. FOTO Reuters

Acuzaţi că au tehnologizat muzica, renunţând la elementele umane în favoarea computerelor, germanii au revoluţionat scena anilor ’70. Dacă nu şi-ar fi asumat acest risc, poate că muzica electronică nu ar fi existat nici astăzi.

Veteranii de la Kraftwerk vor susţine opt concerte la galeria Turbine Hall din Londra, în perioada 6-14 februarie. Artiştii vor purta costume din neopren, un cauciuc sintetic, iar pe scenă se vor derula imagini 3D, ceea ce va fi o „adevărată operă de artă“, după cum a anticipat şi Chris Dercon, reprezentantul institutului.

Potrivit „The Telegraph“, evenimentul intitulat „Kraftwerk – Retrospective 1 2 3 4 5 6 7 8“ va fi o incursiune în istoria formaţiei şi va cuprinde piese-emblemă, printre care „Radio-Activity“ (1975), „Trans Europe Express“ (1977), „The Man-Machine“ (1978), „Computer World“ (1981), „Techno Pop“ (1986), „The Mix“ (1991) şi „Tour de France“ (2003). Muzica lor digitală, compusă prin programe pe calculator, este şi motivul pentru care criticii i-au asemănat pe germani cu nişte roboţi.

„Trupa a fost ca o cometă cu extratereştri ce a aterizat pe pământ“, şi-a amintit Andy McCluskey, compozitorul şi cântăreţul trupei britanice Orchestral Manoeuvres In The Dark, de prima sa întâlnire cu Kraftwerk, în septembrie 1975. La vremea respectivă, artiştii din Düsseldorf, Germania au stârnit curiozitatea publicului printr-un stil nou, neexplorat, dar şi-au asumat şi un risc destul de mare.

Spectatorii urmăresc show-ul Kraftwerk cu ochelari 3D. FOTO Reuters

„S-au lansat într-o perioadă în care oamenilor le-a fost frică de tehnologie“, a observat McCluskey. „Publicul a spus: «Uitaţi-vă la aceşti roboţi ce fabrică muzică pe computere. Asta nu este bine». Se pare că publicul a avut dreptate, nu doar din punct de vedere muzical, ci şi în ceea ce priveşte întreaga viziune a relaţiei dintre om şi maşină. „Autobahn (albumul lansat în 1974 – n. r.) a fost foarte diferit de muzica pentru mase, nu s-a inspirat de nicăieri“, a constatat Karl Hyde, reprezentantul oficial al trupei Underworld.  

Ideea muzicii computerizate a pornit din 1968 şi a aparţinut unor tineri studenţi, Ralf Hütter (clape) şi Florian Schneider (flaut electronic şi vioară), cărora li s-a alăturat şi Michael Rother (chitară). „A fost o dorinţă foarte mare de a ne detaşa de structurile tradiţionale din artă, pictură şi regie de film“, a spus la vremea respectivă Rother. „Cred că a fost o reacţie la al doilea Război Mondial. Stilul a devenit un virus al schimbării, pentru că mulţi interpreţi şi-au căutat o nouă identitate“, a analizat el. Acesta a fost şi motivul pentru care Kraftwerk s-a orientat către o direcţie muzicală diferită.

Deoarece provenea dintr-o familie înstărită, Schneider a investit sume importante de bani în sintetizatoare şi în instrumente tehnologice, ceea ce a făcut trecerea către stilul minimal. „A fost atât de diferit, la fel cum s-a întâmplat şi în cazul oamenilor. Stilul lor a fost individual, dar foarte accesibil deoarece au redus elementele muzicale la minimum“, a spus Rother.

Trupa a fost ca o cometă cu extratereştri ce a aterizat pe pământ. Andy McCluskey, Orchestral Manoeuvres In The Dark 

Odată cu albumul „Autobahn“, interpreţii îmbrăcaţi la costum s-au dezis de reperele tradiţionale şi au demonstrat că muzica poate însemna sobrietate şi sunete ritmice, computerizate, lipsite de amprenta vocală umană. „Kraftwerk au renunţat la elementele umane şi primitive din muzică, motiv pentru care au fost văzuţi ca nişte interpreţi duri, reci“, a explicat McCluskey. „Pentru toţi cei implicaţi în muzica electronică, Kraftwerk au fost naşii“, a apreciat şi Martin Gore, liderul de la Depeche Mode. «Radio-Activity» din 1975, «Trans-Europe» din 1977 şi «The Man Machine» din 1978 sunt la modă şi astăzi. Scena electronică a fost luată cu asalt după aceste albume fundamentale“, a apreciat liderul formaţiei Depeche Mode. De altfel, de aceeaşi părere au fost şi membrii altor formaţii cu un profil similar, Human League, Ultravox, Erasure şi Pet Shop Boys.  

„Să ascult muzica acid house este o recurenţă a stilului propus de nemţi, cu ritmuri repetitive ce cresc în intensitate“, a spus  Karl Hyde, reprezentantul de la  Turbine Hall din Londra. În ciuda scepticismului, stilul lor a fost o reţetă de succes, mai ales în anii ’80, când piesele au ocupat primele poziţii ale topurilor britanice. Treptat, muzica tehno, derivată din muzica electronică, a prins tot mai mult având, iar trupa Kraftwerk, deşi nu a mai beneficiat de aceeaşi vizibilitate din pricina numărului crescut de artişti în acest domeniu, a rămas o sursă de inspiraţie pentru Madonna, Chemical Brothers, Jay-Z şi Coldplay, nume sonore ce au împrumutat din partiturile germanilor pentru propriile piese. 

Între timp, profilul muzicii electronice s-a schimbat. „Muzica electronică de la început a fost foarte misterioasă, dar treptat s-a îndreptat către tehno, au apărut Prodigy, a fost mai energică“, a analizat producătorul britanic de dubstep, Benga. Totuşi, Kraftwerk leagă trecutul de viitor. În prezent, noi trăim într-o lume Kraftwerk“, a conchis specialistul.