Cezar „Îi Rupem” Ouatu

Pentru mine, finala Eurovision 2013 s-a terminat înainte să înceapă. Sâmbătă, cam pe la 21.35, când o reporteră frenetică a TVR s-a dus peste reprezentantul României, Cezar Ouatu, ca să-i ia o declaraţie înainte de concurs, la cald

 Atât de cald, încât l-a găsit pe contratenor la bustul gol, tot numai fibre şi grimase. Zici că omul se pregătea să intre în ring în locul lui Lucian Bute, în prezent accidentat. Şi pentru ca asemănarea cu lumea boxului să fie totală, întrebat despre ce va face în finală, Cezar a răspuns fără ezitare: îi rupem ! Dumnezeule, mi-am spus, oare pe cine vrea să rupă? Pe ceilalţi concurenţi, pe organizatori, pe cetăţenii europeni care se uită la Eurovision, pe cei din juriile de specialitate ? Bine ca n-am aflat. După cum n-am aflat nici  de ce a folosit pluralul. „Îi rupem” noi, Cezar şi Ouatu, noi, delegaţia României sau noi, tot poporul român ?

Oricum, replica m-a lăsat mască. Te poţi aştepta la multe de la un contratenor tânar, care îşi închipuie că are lumea la picioare, numai să dea declaraţii ca un fotbalist din Liga a doua nu te poţi aştepta. Aşa că am dedus că este ceva în neregulă cu acest cântăreţ, altfel talentat. Cei cunoscători mi-au explicat că poate fi o reacţie pe fond de stres. După cum, tot pe fond de stres, a izbucnit în lacrimi după ce a câştigat selecţia naţională. Dar dacă lacrimile sunt de înţeles şi înnobilează, strigătul de galerie este ceva de neînchipuit pentru un cântăreţ de muzică de operă, chiar dacă, între timp, a dat-o pe pop.

Acest „îi rupem” nu a fost, din păcate, nici prima, nici ultima reacţie ciudată a lui Cezar Ouatu, chiar dacă este cea mai deplasată. Prin ţară, înainte de plecarea în Suedia, declara că el este un personaj mai presus de concursul Eurovision (de ce s-o mai fi dus ?). Arc peste timp, după finala în care a ieşit pe locul 13, a declarat că a fost „favorit la titlu din partea fanilor”, dar că, geopolitic vorbind, situaţia n-a mai ţinut de el. „România rămâne o ţară negată, oarecum, de Europa”, s-a plâns contratenorul. Conform logicii sale, dacă era italian, danez sau suedez, sigur câştiga. „Adicătelea”, România l-a tras în jos.

Cu asta am tras linie şi concluzionez: domnul Cezar „Îi Rupem” Ouatu este un foarte bun cântăreţ, dar şi un mare arogant. Sigur că, atunci când una dintre cele mai mari soprane ale lumii, Angela Gheorghiu, îţi face o extraordinară campanie de PR, în care îşi pune la bătaie prestigiul personal pentru a convinge muzicieni de renume mondial să se declare fanii tăi, poţi să o iei razna. Poţi începe să te crezi altcineva decât eşti tu, de fapt.

Specialiştii spun că Cezar Ouatu este un artist de mare viitor. De acord, dar cum iarna nu-i ca vara, nici viitorul nu este prezent. Viitorul înseamnă speranţe, dar şi incertitudini. Putem înţelege aroganţa unor mari artişti, ajunşi la apogeul carierei, dar nu putem înţelege aroganţa unor mari artişti în devenire. Eu cred că marile cariere se clădesc cu talent, dar şi cu modestie. Simplul fapt că declari că „îţi rupi” adversarii, nu înseamnă că şi poţi s-o faci. Apoi, să dai vina pe ţara care te-a ales să o reprezinţi este un gest pe care eu nu vreau să-l comentez. Îi las pe cei care l-au votat pe Cezar la selecţia naţională să o facă.

Păcat de prestaţia artistului Cezar din finala de la Malmo, a fost foarte bună, chiar dacă gusturile publicului privitor la Eurovision au fost altele. Aroganţa i-a stricat, însă, un moment care putea deveni important pentru cariera sa. Cei care l-au criticat au făcut-o nu pentru că n-au înţeles de ce un bărbat în toată firea cântă cu voce de femeie, ci din cauza comportamentului său de după finala naţională. Dacă el n-a înţeles asta, înseamnă că o să aibă mari probleme în continuare.

P.S. Dacă România ar fi fost reprezentată la Eurovision de Narcis Iustin Ianău, băiatul cu voce subţire de la „Românii au talent”, pe ce loc credeţi că ne-am fi clasat ? L-ar fi votat românii din Moldova, Spania sau Italia ?