Se plâng de muzica difuzată de radiourile româneşti de la Mihai Bendeac până la Mărgineanu, de la rapperi la rockeri, de la bloggeri specializaţi pe orice [altceva decât muzică] până la jurnaliştii de la Vice.

Cumva, această atitudine a devenit normă. E chiar cool să te plângi şi să te dai elitist când e vorba de muzica pe care o asculţi.

Poate prea departe s-a ajuns...

Dar deja s-a ajuns prea departe cu elitismul acesta declarativ. Am curajul să spun că este doar declarativ şi voi veni cu argumente imediat...

Nu e nimic greşit în a fi elitist, nu e nimic greşit în a avea gusturi diferite faţă de majoritate. Ca om elitist şi cu gusturi fine, cu siguranţă ştii că poţi evita muzica ce nu îţi place schimbând postul, trecând pe YouTube, Deezer, Spotify, iTunes, Zonga sau chiar ascultând muzica pe care o ai descărcată pe telefon/laptop.

Poţi liniştit să trăieşti în 2016 fără să asculţi hiturile de radio care te oripilează. Şi fără să mai suferi, aşa cum deduc din postările lungi şi dese de pe Facebook [care poate vin din suferinţă, poate vin din dorinţa de a epata].

N-am fost perfect...

Aşa cum ştii, probabil, am cântat şi am compus muzică pop timp de două decenii. N-am susţinut niciodată că muzica comercială [adică acea muzică ce se adresează maselor mari de oameni] ar fi mai bună sau mai curată sau mai valoroasă decât alte stiluri muzicale. Nu sunt perfect, nu am fost perfect, nu am căutat perfecţiunea. Am căutat să transmit nişte stări, să spun ce simt, să ajung la inima oamenilor.

Muzica, în definitiv tocmai asta îşi doreşte: să ajungă la inima oamenilor – o parte dintre ei se vor identifica în această muzică, gusturile sunt subiective, ca la orice artă.

Însă artistul nu vrea să fie perfect, vrea să transmită nişte stări, idei, sentimente. Artistul nu compune „muzică bună”, ci „muzica mea”.

Te rog să nu mai spui...

Revenind la muzica de la radio, te rog să nu mai spui că te deranjează muzica asta!

Sau că muzica românească este o mizerie.

Topurile de difuzări din primele luni ale anului 2016 arată o realitate surprinzătoare!

Poate s-au schimbat timpurile şi nu ai simţit tu? Poate ştii că s-au schimbat dar nu poţi ieşi dintr-o normă? Poate ţi-e ruşine să recunoşti ce asculţi acasă, departe de prietenii tăi?

Paranteză:
Sondajele de opinie româneşti arată că la noi în ţară se ascultă în principal rock, iar trupele preferate de români sunt Coldplay, U2, Pink Floyd, Rolling Stones. Asta spun românii când sunt întrebaţi. Statisticile consumului de muzică arată însă că peste 50% dintre români ascultă exclusiv muzică populară şi manele, vreo 20-25% muzică pop şi foarte puţini alte stiluri muzicale [hip-hop, rock, jazz, clasică etc.]. În România e o mare diferenţă între 
cine aş vrea să fiu şi cine sunt de fapt, între aparenţă şi esenţă, trăiască conu' Caragiale!

Tu nu mă crezi

Probabil tu nu mă crezi, dar muzica pop românească [acea muzică comercială, difuzată de marile posturi de radio] arată altfel decât crezi tu, în acest moment.

Uite...

Cele mai difuzate melodii româneşti ale primăverii sunt cântate de:
- o trupă hip-hop din Republica Moldova,
un pictor rus care cântă pop şi jazz,
- un rapper din underground care face parte dintr-o trupă rap lansată în 1999,
- o voce genială în colaborare cu o trupă dance de succes internaţional,
- un cantautor de muzică pop şi dance,
- o altă voce genială lansată de un concurs de talente.

Nu prea pare o muzică de că...t, nu-i aşa?

Melodiile cele mai difuzate [deci cele mai populare] de pe radiourile româneşti sunt următoarele:

  1. „Te rog” - Carla‘s Dreams
  2. „Mă ucide ea” - Mihail Sandu
  3. „Pierdut buletin” - DOC & Motzu feat Smiley
  4. „Gura ta” - Delia feat Deepcentral
  5. „Dansăm” - Randi
  6. „Creioane colorate” - Feli
  7. „În oglindă” - Amna feat Robert Toma
  8. „Iubirea schimbă tot” - Andra
  9. „Ne împotrivim” - Lora
  10. „Le-am spus şi fetelor” - Lidia Buble feat Amira
     

Şi-mi amintesc că ai spus de-atâtea ori

Ai spus de atâtea ori că muzica românească este slabă, că artiştii au voci proaste şi fac playback, că se ascultă un singur stil muzical, că se intră cu pile.

Acum te rog să mă scuzi, dar Top 10 de mai sus nu e deloc omogen: avem pop-dance, classic-pop, hip-hop, balade, dance.

OK, nu găsim nici metal şi nici jazz, dar hai să fim corecţi: la radio se difuzează muzică „uşoară”, pentru toate vârstele şi toate gusturile, în niciun caz nu se difuzează stiluri underground. Pentru stilurile muzicale nişate te rog intră pe net şi fă-ţi singur playlistul preferat.

Şi în niciun caz nu poţi spune că Andra, Delia, Feli, Amna, Lora, Lidia, Mihail, Randi nu au voci. Ba, dimpotrivă, acest top este plin de voci puternice!

Iar despre pile... hai că mă faci să râd! În acest top 10 văd trei sferturi nume noi, adică artişti care se află la prima sau maxim a doua „lovitură”. Ce pile credeţi că are Carla‘s Dreams, venit din Moldova? Sau Mihail născut în Rusia şi crescut la Cluj-Napoca? Sau DOC, care a cântat cu CTC în underground?

Spune-mi, chiar te rog tu spune-mi

Că sunt eu nebun când te rog să te mai gândeşti o dată: chiar e atât de că...t muzica pop românească?

Uită-te la artiştii de mai sus... cât de proastă este de fapt muzica de la radio?

Nu te oblig să o asculţi, dar uită-te pe topul de mai sus, el arată gusturile majorităţii fanilor români.

Mai zic o dată: majoritatea fanilor români. Nu gusturile tale, că tu eşti elitist şi asculţi altceva, am înţeles.

Nu-mi plac toate piesele de acolo, nu cred că toţi artiştii sunt perfecţi, dar mi-s un pic mândru să văd evoluţia gusturilor publicului românesc. Am plecat de foarte de jos şi am urcat greu, dar suntem un pic mai evoluaţi decât credem chiar noi.

Uneori ne pierdem timpul în discuţii sterile [despre muzică, dar şi pe alte subiecte] dar de fapt realitatea poate fi diferită. Ea ne aşteaptă să o vedem aşa cum e.


PS: Am folosit ca subtitluri versurile melodiei Carla's Dreams „Te rog”, care se află pe prima poziţie a acestui Media Forest Spring Chart 2016.

Mai multe articole despre muzică şi social media găsiţi pe blogul meu aici.