Atentat terorist în Franţa. Şi tu eşti „Charlie”

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Marşul solidarităţii din Paris   FOTO AP
Marşul solidarităţii din Paris   FOTO AP

Evenimentele tumultoase ale acestui început de an m-au stârnit şi pe mine ca şi pe ceilalţi, făcându-mă să-mi pun întrebări despre ce este drept sau dimpotrivă greşit, despre libertatea mea faţă de a celorlalţi lucru ce m-a pus pe aceeaşi lungime de undă cu milioane şi milioane de alte persoane ce trăiesc la sute sau mii de km depărtare, şi care poate duc o viaţă mult diferită de a mea.

S-a creat la nivel planetar o undă de şoc emotională la care am vibrat şi eu.

Mi-am amintit brusc de zilele pline de lumină şi speranţă ale începutului de an 1990, când intram pentru prima dată într-o redacţie, de unde aveam să scriu, să vorbesc liber despre crezurile mele, să comunic cu cei din jurul meu, sincer şi fără de cenzură.

Vremea a trecut, dar ecourile pozitive ale vorbelor mele, rostite sau scrise atunci sau mai târziu, îmi vin şi astăzi de la oamenii pe care îi întâlnesc şi cu bucurie descopăr că am lăsat ceva frumos în urmă în sufletul şi amintirie celor din jurul meu, şi aceasta este cea mai frumoasă recompensă.

De curând într-o discuţie despre oameni şi întâmplări din jurul meu, cineva m-a apostrofat, spunându-mi că nu am dreptul să-mi spun părerea, pentru că, zicea persoana respectivă, nu am trăit, citit şi învăţat destul pentru a-mi permite aşa ceva. Atunci am înţeles cum umbrele veştede ale ideologiilor totalitare pot reveni periculos şi spectaculos în viaţa noastră.

Milioane de oameni au ieşit zilele trecute în stradă şi au strigat: „Je suis Charlie”, pentru că, în cele din urmă, indiferent de religie, culoare, rasă avem cu toţii dreptul să ne spunem părerea!

Si aşa mi-am adus aminte de un cântec din anii ’80, care m-a făcut să înţeleg mai bine şi să iubesc libertatea de a putea spune cu voce tare şi răspicat ceea ce cred: „You are the voice”, este acea piesă ce a devenit cunoscută sub interpretarea australianul John Farnham.

În 1986, Chris Thompson, solistul vocal al notoriului grup britanic, „Manfred Mann’s Earth Band”, împreună cu Andy Qunta si Maggie Ryder a scris muzica. Pentru versuri a apelat la Keith Reid, cunoscut mai ales pentru colaborarea sa cu Procol Harum (cei cu A Whiter Shade of Pale).

Muzicianul i-a spus textierului: „nu stiu ce versuri să-i pun cantecului, mie mi se pare un pic politic, dar ascultă şi tu!’  

Şi aşa stând în faţa pianului le-a venit ideea:You`re the voice – Tu eşti vocea, mai mult decât un cântec anti-război, un cântec despre vocea ta ce trebuie să se audă, o piesă despre forţa vocii tale.

Chris Thompson a înregistrat varianta iniţială însă succesul cel mare l-a semnat tânărul adolescent australian John Farnham, fost solist vocal al grupului Little River Band. Cântecul lansat în septembrie 1986 a însemnat debutul său ca artist solo şi a ajuns pe locul 1 în topurile europene şi australiene, fiind desemnat single-ul anului 1987.

Te intreb, vrei ca vocea ta să fie auzită?

Daca da, şi tu eşti Charlie!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite