ABBA tristă...

Domnule Săftoiu, ce  ”varză” de prezentare cvadripartită fu la Eurovisionul românesc partajat în două zile?! Ce  babilonie! Fără băşcălie, fără umor, fără sare şi piper. Cine  o fi avut ideea asta genială? Chiar nu-şi mai aruncă nimeni ochii prin proprietatea privată manoliulească?

Mă refer mai întâi la chestia asta cu ”oamenii de la ABBA...” Ideea, carevasăzică. Idee care, finalmente, a fost mai mult o ABBA tristă. Care dacă ar mirosi a ciubuc ar mai înţelege lumea, dar miroase urât şi a prostie. Din  penibil dai în olfactiv. Pute, domnule. Eu ca telespector-plătitor m-am simţit vexat, lezat, injuriat, jignit de umorul cacarisit al prezentării. Am simţit că ăia care au scris prezentarea, ”scriitorii”, ne-au sfidat. Se uşurară pe  inteligenţa noastră...ba chiar cu  un dispreţ superior ca de la jmecher la fraier. Fraierul sunt eu, cotizantul turmentat. Cine o fi luat banii ăia grei, pentru ”minunata” prezentare, domnule Săftoiu? Vrem şi noi un raport. Public. Ba, cu toate costurile. Că e TV publică. Pentru acest mirabil ”text” al prezentării, eu l-aş amenda pe autor: e un delict cultural. Dipreţ masiv asupra populaţiei paşnice şi zâmbăreţe… Bieţii prezentatori nu au nici o vină. Mă uitam  la fetele alea frumoase, arătoase, groaznic învestmântate parcă-n costume din piele de claun şi le plângeam de milă. Dar, mă rog, banu-i ban... Unele chiar se dezbracă pentru asta. Dar să ştiţi, fetelor, că şi  prezentarea măreaţă, a fost ca un streaptease...am admirat sexul unei prostii desnude. Jenant. Nu poţi face bici din  orice substanţă. Le  reproşez prezentatorilor poate doar faptul că au aceptat o asfel de mizerie, plină de o allegrie  sinistră, de o veselie emanând coprolalie...

Dar, pe cine mai doare, şi unde?, de ţara asta. De  prestigiul cât de cât al ei în competiţiile europene. Noi nu vrem decât  baii Europei...eventual să-i digerăm cât mai discret. Să  ne impunem cu o demnitate...sub demnitatea  noastră... S-a mai ratat odată un prilej mai facil, extra-economic şi politic de a ne face mândri că suntem ce suntem. Căci, se  ştie sportul, folclorul, artele vizuale, sonore, ”entertainmentul”  pot fi surse de afirmare rapide ale  unei ţări. De imagine. Ce moral avean de  pildă , când  îl vedeam  pe Costel Busuioc cu Spania  la picioare...? Nu  mai spun de un Zamfir peste tot...de o Angela Gheorghiu...                                                                  Dar, noi nu prea dăm pe dinafară la acest capitol. Şi, ne spurcă toţi. Şi megieşii, da’ şi noi pe noi.

Cred că trebuie cercetată mai  amănunţit ”feuda Manoliu”  - la ce  preţ ? - devenită un soi de  fortăreaţă seniorială. Pare-se, guvernată de umori medievale. Pe banii noştri, dle Săftoiu. Căci, dacă aţi dat afară o liotă de  oameni, ăştia de rămaseră trebuie să fie cremă. Nicidecum o maioneză tăiată...care mai şi pute.