VIDEO Ada Condeescu şi Alexandru Potocean, la Adevărul Live: „Actorii sunt mult mai iubiţi în străinătate“

Actorii Ada Condeescu şi Alexandru Potocean, protagoniştii celui mai recent film al regizorului Cătălin Mitulescu, „Rumeno”, au fost prezenţi în studioul Adevărul Live, unde au răspuns întrebărilor jurnalistului Florin Ghioca.

La doar 26 de ani, talentata actriţă Ada Condeescu se află deja la al şaselea rol principal într-un film. Este cunoscută pentru rolul Ana din filmul „Eu când vreau să fluier, fluier".  În iulie 2011 a câştigat premiul „The Heart of Sarajevo" (Inima oraşului Sarajevo) pentru cea mai bună actriţă la Festivalul de Film de la Sarajevo, pentru rolul Veli în filmul „Loverboy".

Alexandru Potocean are 30 de ani şi până acum a putut fi remarcat în mai multe filme românesşti de succes: „Moartea domnului Lăzărescu“, „Hârtia va fi albastră“, „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile“ şi în „Nunta mută“. Alături de un alt român, actorul Dragoş Bucur, a jucat în pelicula americană „The way back“, în rolul unui soldat. Regizat de Peter Weir, filmul este o ecranizare a romanului „The Long Walk: The True Story of a Trek to Freedom", de Slavomir Rawicz. În distribuţie s-a aflat şi Colin Farrell, într-unul dintre rolurile principale.

Cum este personajul pe care îl interpretezi? Este vorba despre un tânăr care este plecat în Italia să muncească. A lăsat acasă partenera şi un copil şi se întoarce.

Alexandru Potocean: Se întoarce pentru că ceva din ce a lăsat acasă nu mai sună ca în trecut şi când reajunge găseşte lucrurile uşor schimbate. Ceea ce se întâmplă, de fapt, cu toţi oamenii care pleacă în Occident, la muncă sau din alte cauze. Gestionează foarte greu relaţiile de familie, se destramă lucrurile. Dar asta este doar o primă temă din film. 

Tu eşti soţia rămasă acasă cu un copil. Un personaj destul de greu de interpretat. 

Ada Condeescu: Da, cumva personajul meu, Monica, este într-un moment de schimbare pe care încearcă să şi-l asume, pe care şi l-a creat singură. Da, este dificil, dar în acelaşi timp mie mi-a plăcut foarte tare să trec prin tot felul de stări, care ţin de decizia pe care ea trebuie să o ia. Cred că mulţi oameni trec la un moment dat prin senzaţiile astea. Nu ştiu dacă neapărat depărtarea fizică îi face pe oameni să ajungă în această situaţie. La un moment dat se pot rupe lucrurile între oameni chiar fiind şi foarte aproape. Important este cum gestionezi lucrurile, dacă merită să lupţi să rămâi acolo sau trebuie să te rupi definitiv de relaţia respectivă.

Cum a fost să jucaţi cu un copil de patru ani? Practic un neiniţiat în ale filmului.

Ada Condeescu: Eu am o relaţie foarte bună cu cei mici şi mă aşteptam să-mi fie mai uşor, dar Cătălin Mitulescu mi-a cerut ceva în plus, nişte lucruri pe care eu nu le-am experimentat niciodată, şi anume forma aceea de autoritate şi de a-l face pe cel mic să simtă că tu eşti cel care conduce totul, să se ţină după tine, să te asculte, să-l mânuieşti şi acolo mi-a fost destul de greu pentru că mie îmi venea mai uşor să mă duc în zona de copilărie şi de joacă.  

Alexandru Potocean: În momentul în care lucrezi cu un copil, mai ales de o vârstă atât de fragedă, nu putem vorbi de niciun fel de abordare a lui personală. Pentru el, fie că era pe set sau că era în oricare altă parte, era acelaşi lucru şi atunci trebuia să ne setăm noi în funcţie de el. 

Cât de uşor sau dificil este să lucrezi cu regizorul Cătălin Mitulescu?

Ada Condeescu: Eu îmi doream foarte mult să lucrez şi a doua oară cu el pentru că am lucrat foarte bine la „Loverboy“, iar personajul pe care l-am avut acolo a însemnat foarte mult pentru mine şi am învăţat foarte multe lucruri. Este şi greu, este şi uşor, Cătălin nu este foarte strict. Nu pot spune că este dificil, a fost foarte frumos, a fost o nouă călătorie. 

Alexandru Potocean: Ce mi-a plăcut foarte tare a fost chiar lipsa asta de stricteţe.  

O să vă rog pe fiecare să povestiţie ce aţi descoperit la celălalt partener în timpul filmărilor. 

Alexandru Potocean: Este uşor dificil de fiecare dată când ai un partener cu care ai un anumit tip de problematică. Dacă trebuie să-ţi asumi că este nevasta ta, iubita ta, trebuie să faci nişte eforturi de imaginaţie pentru că în termeni reali nu se întâmplă asta. Chimia înseamnă de fapt buna înţelegere dintre cei doi parteneri. Şi la noi a fost pentru că ne ştim de foarte mult timp, am lucrat împreună. 

Ada Condeescu: Pot spune că pe mine m-au ajutat foarte multe lucruri pe care le vedeam la Alex. Pentru mine a fost un exerciţiu foarte interesant, dar a fost foarte bine să lucrez cu el, mai ales că eu nu am mai lucrat cu tipul lui de om. El este un om mai reţinut şi acest aspect m-a făcut să caut şi mai mult în el şi am descoperit lucruri foarte frumoase. Dincolo de seriozitate şi profesionalism, care sunt foarte importante la un actor, este un om sensibil şi, pe undeva, timid. Are o fragilitate care mi-a plăcut mult. 

Credeţi că este un nou pas în filmul românesc?

Ada Condeescu: Este un subiect actual, cred că într-adevăr această poveste s-ar putea să atingă mai mulţi oameni din diferite paliere, dar mi se pare mult mai importantă şi mai frumoasă prezenţa sentimentelor şi a emoţiilor prin care noi trecem, nu neg această temă, dar până la urmă e vorba mai mult despre depărtare. Eu sper şi cred că o să fie mai puternic acest magnet de regăsire dintre noi. 

Alexandru Potocean: Filmul ca punct de pornire are acest neajuns al îndepărtării de cei dragi, al plecării din ţară, dar filmul nu prospectează asta. Odată cu revenirea personajului meu în ţară, filmul exploatează alte stări.  

Cum v-au privit pe voi actorii din afară?

Ada Condeescu: Oamenii au altă educaţie cinematografică în străinătate pentru că există mai mulţi ani în spate, o istorie mai puternică. Oamenii iubesc mult mai tare actorii, şi cei din breaslă, şi publicul larg. Există respectul şi dragul faţă de actor, care există şi la noi, dar eu nu-l mai simt aşa prezent. Eu am simţit asta mereu afară, de multe ori nu există nimic fabricat. 

Alexandru Potocean: Există şi oameni care au abordarea despre care vorbeşte Ada, dar este şi discriminare. E important să întâlneşti oameni de bun simţ. 

Concret. Cum a fost Colin Farrell? Cum ai văzut-o pe Angelina Jolie?

Ada Condeescu: Erau foarte normali. L-am mai întâlnit pe Morgan Freeman şi cred că tocmai aici este frumuseţea lor, oamenii ăştia sunt foarte relaxaţi, poate că au avut şi ei momente, perioade, treceri, dar erau foarte normali. Oameni frumoşi, care au generozitate, deschidere, se bucurau că sunt acolo. 

Alexandru Potocean: Tipul acesta de relaxare vine şi din statutul pe care îl au. Colin Farrell este un profesionist, ăşi făcea treaba, nu am interacţionat foarte mult cu el, dar mi s-a părut un pic agitat.