OK! Interviu EXCLUSIV cu Codin Maticiuc: „Plâng la filmele de dragoste!”
0După ce l-am văzut la TIFF, cu un rol în pelicula Două lozuri, straniul mix dintre lumea bună a filmului şi imaginea lui controversată de cuceritor monden aka Poponeţ, prezent în ziarele de scandal, m-a intrigat. Şi am hotărât că e timpul să-l cunoaştem pe adevăratul Codin – cel de acum!
Interviu de Ioana Alina Avram
Greu de crezut, dar după un weekend în care a petrecut din greu la o nuntă importantă, l-am convocat pe Codin Maticiuc la întâlnirea noastră luni dimineaţa, la ora 10. Am fost convinsă că va întârzia. N-a fost aşa. Cred că filmările din ultima vreme, chiar dacă nu pentru roluri de mare întindere, în filme ca Minte-mă frumos în Centrul Vechi, Două lozuri sau Selfie 69, l-au mai disciplinat. Altfel, omul nu e de fel un matinal. Cum altfel, când îi place la fel de mult şi acum viaţa de noapte? Fumează trabucul cu aceeaşi pasiune cu care ar savura o femeie. Bea fresh de portocale on the rocks la 12 ziua cu convingerea că bea un whiskey fin (placebo pentru o conversaţie mai interesantă). Şi vorbeşte despre filme cu aceeaşi implicare cu care petrece în club. Sunt două faţete ale unui personaj monden pe care vă invit să-l cunoaşteţi în cel mai sincer interviu acordat până acum. Iar Codin a dat rar interviuri… Nu mai e cel de la 25 de ani, când a produs, de fapt, şi cele mai mari controverse, care îi păstrează şi acum aura scandaloasă de Crai de Dorobanţi. La 36 de ani are o bijuterie de SL din ’61, dar şi o trotinetă electrică, scrie scenarii şi ştie trucul acela magic de a nu se lua prea-n serios…
Lumea se aştepta de la tine să investeşti într-un club, nu într-o casă de producţie…
Codin În primul rând, nu o consider o investiţie… Mai degrabă mecenat, pentru că nu prea se fac bani la noi din filme. Am pornit la drum împreună cu Dan Chişu, care mi-e prieten, şi un proiect scos de el din sertar. El m-a prevenit: „Să nu te aştepţi să-ţi întorci banii ăştia sau să faci profit!“. Şi mi-a mai zis un lucru: „Tu vrei să faci filmul ăsta ca să f**i?“. Zic: „Nu.“ „Nici eu. Hai să facem pur şi simplu film, da?“ (râde)
Cum s-a născut prietenia asta a voastră? Ca de la Singur sub duş laConsumatorul de suflete? Te-ai regăsit cumva în el?
Da, el mi-a fost aşa, cumva, un fel de mentor. Şi-mi este în continuare – şi prieten bun.
El a fost cuceritorul monden de dinaintea ta…
Dar nu pe asta s-a bazat prietenia noastră. Am produs şi cu alţi regizori. Dar cu Dan am patru filme: Déjà Vu, YouTube Bazaar, Bucureşti NonStop şi Aniversarea, ultimul film al lui Mircea Albulescu – pe acesta ne-am gândit să-l lansăm în toamnă, dar cursul festivalurilor nu ne lasă să ştim exact când e mai potrivit. Dacă viaţa unui film american e din momentul în care el intră într-un cinematograf, viaţa unui film românesc apune când intră într-un cinema. Am făcut premiera şi atunci am făcut şi veşnica pomenire, fiindcă nu merge nimeni la el. Jocurile se fac la festivalurile de film străine. Noi am câştigat la Festivalul Internaţional al Filmelor de Dragoste de la Mons cu Bucureşti NonStop.
De când durează pasiunea asta a ta pentru cinema? Pentru că pare că încerci să-ţi speli imaginea. Lumea filmului dă bine…
Nu m-am gândit la treaba asta… N-am încercat să-mi spăl niciodată nicio imagine. Şi dacă mi-aş fi spălat-o, aş fi rămas în zona cu scrisul. Dacă aceste alegeri n-ar fi bazate pe inimă, eu m-aş gândi că m-am împrăştiat: carte, blog, producţie de film, şcoala de actorie… Mai trebuie să cânt şi gata, sunt penibilul complet. (râde) Deci sincer, nu ştiu dacă a fost bună mişcarea. Mi-am dorit-o şi punct. N-a fost gândită la rece.
Ai fost cinefil dintotdeauna?
Da. Disperat.
Atunci poţi să-mi faci un top 5 al filmelor cele mai bune în opinia ta?
Fără îndoială „Forrest Gump” e numărul 1. Tom Hanks e dintre cei mai buni actori. El poate face toată gama de roluri. Altfel, mi-e greu să-ţi fac un top. Mi-ar fi mai uşor să-ţi vorbesc de români. De la noi, Radu Mihăileanu îmi place foarte mult, cu al său „Train de vie”, Nae Caranfil, Mungiu, Chişu…
Şi actoria de unde veni: a fost un moft? Că puteai să te opreşti la producţie.
Este un moft să faci ceva ce-ţi place? Chiar dacă nu eşti bun, că nu ştiu încă dacă sunt… Am făcut şase luni cursuri la actoriedefilm.ro, şcoala lui Dragoş Bucur, Papi şi Boguţă. Iar proiectul nostru de diplomă a fostDouă lozuri, care a fost la TIFF şi care din 7 octombrie e pe ecrane. Am făcut apoi Şcoala de Duminică la UNATC, a lui Florin Kevorkian. Şi o să mă înscriu acum la şcoala Cristinei Iacob, regizoarea filmului Selfie 69.
În „Două lozuri” ai băgat bani?
Nu. Până acum le-am separat. Doar am jucat în „Minte-mă frumos” – nu am şi produs. La fel la „Două lozuri”.
Fiindcă te-ai putea gândi: a dat bani ca să apară în film!
Practic, noi, cursanţii de la actoriedefilm.ro, am dat bani ca să facem acel curs – care cumva avea inclus în costuri faptul că la final proiectul tău de diplomă va fi un film.
Mereu ai fost numit beizadea şi băiat de bani gata. Ce faci acum se numeşte şi o demonstraţie că, în sfârşit, faci ceva pe cont propriu?
Nu neapărat. Pentru că, repet, n-a fost o mişcare de PR. Până la urmă am intrat în industria asta arzând nişte etape, producând filme cu banii lu’ tata. Deci unde am demonstrat? A, că într-o zi voi fi tot în industria asta, care va ajunge să facă bani şi poate voi fi printre primii care or să bage x şi or să scoată x+1, asta ar fi tare.
Iar cu actoria cât de departe te vezi mergând? Tu ai un personaj în spate, Poponeţ, şi-o să-ţi fie greu să devii credibil în roluri mai mari.
Cred că aici iar vorbim de piaţa românească de film. Şi pentru noi, cel puţin în etapa asta, targetul nu îl reprezintă spectatorii români. Dacă tu faci un film cu 10 personaje, care speri să fie văzut de juriile unor festivaluri de afară, îl poţi face cu trei personaje din Las Fierbinţi deja etichetate, cu Codin, cu Mihai Bendeac. Poţi lua toată această gaşcă şi fiecare să joace pe contre-emploi. Iar acel film nu va fi judecat de publicul românesc. Asta cumva mă avantajează. Când te duci afară, dacă ai jucat bine, nimeni n-o să zică: „Pe ăsta parcă îl cunosc eu din nişte reviste…“.
Dacă ai avea nişte scene cu Maria Dinulescu, le-ai juca sau n-ai vrea asta cu o fostă iubită?
N-are nicio legătură! Aş face scene şi cu un bărbat dacă ar trebui… Ar fi culmea să încep să condiţionez regizori…
Se încarcă comentariile...
