Nunta regală. Istoria impresionantă a Castelului Windsor, cel mai mare şi mai vechi castel locuit din lume, care a găzduit 40 de monarhi FOTO

Prinţul Harry al Marii Britanii şi fosta actriţă americană Meghan Markle se căsătoresc astăzi, la Capela St. George de pe domeniul Castelului Windsor, unde prinţul Harry a fost botezat. Fiind cel mai mare şi cel mai vechi castel locuit din lume, Windsor a fost casa monarhilor britanici timp de aproape 1.000 de ani.

Împreună cu Palatul Buckingham şi cu Palatul Holyrood din Edinburgh, Castelul Windsor, situat în centrul oraşului omonim din comitatul Berkshire, Marea Britanie, face parte din reşedinţele principale a monarhilor britanici din Casa de Windsor. 

Castelul Windsor a găzduit, de-a lungul timpului, 40 de monarhi, incluzând-o pe Maiestatea Sa, Regina Elisabeta a II-a.  Este una dintre cele trei reşedinţe oficiale ale reginei şi se spune adesea că este şi favorita ei. Ea îşi petrece aici sfârşiturile de săptămână unde primeşte şi vizite oficiale sau private a unor miniştri sau şefi de state. Din populaţia permanentă a castelului fac parte aproximativ 500 de persoane care trăiesc şi lucrează în deosebita construcţie.

În ceea ce priveşte arhitectura, Castelul Windsor are la bază structura medievală, însă întruneşte şi o serie de caracteristici gotice şi georgiene reinventate într-un stil modern. Dimensiunile sale impresionante şi aspectul său au transformat Castelul Windsor într-un punct turistic arhicunoscut, potrivit descoperalocuri.ro.

FOTO Getty Images

Castelul Windsor ocupă o suprafaţă totală de 5 hectare şi întruneşte caracteristicile a trei structuri diferite: ale unui oraş mic, ale unui palat şi ale unei fortificaţii. 

Castelul original a fost construit la începutul secolului al XI-lea, iniţiatorul proiectului fiind chiar William Cuceritorul. Izvoarele istorice arată că primul castel a luat fiinţă în anul 1070, dar nu a fost o construcţie cu anvergura celei de astăzi. 

William Cuceritorul este cel care a ales locul unde urma să fie ridicat castelul, deasupra râului Tamisa, la marginea unui teren de vânătoare saxon. Castelul se afla astfel la o distanţă de o zi de marş de Turnul din Londra şi era menit să protejeze capitala de influenţa stilurilor continentale. Întreg procesul de ridicare a Castelului Windsor a durat 16 ani. Structura originală a fost construită din lemn cu fortificaţii de pământ şi a avut o evidentă poziţie strategică, pe un deal abrupt, ca parte dintr-un inel de castele din jurul Londrei. Castelul a fost reconstruit ulterior, în piatră, şi a crescut în importanţă de-a lungul anilor, arată CaseRegale.eu

Pereţii exteriori ai castelului actual se află în aceeaşi poziţie ca şi cei din structura originală, construită de William Cuceritorul în 1070. Neschimbată este şi movila centrală ce susţine Turnul Rotund şi curtea superioară, unde monarhii au avut apartamente private încă din secolul al XIV-lea.

În 1170, Henric al II-lea  a reconstruit,  din piatră în loc de lemn, Turnul Rotund, pereţii superiori ai curţii superioare şi mare parte din curtea inferioară, dar şi apartamentele regale din curtea superioară.

În 1360, Edward al III-lea, născut la Windsor, a ales să extindă castelul. La iniţiativa lui a fost construită St. George’s Hall, pentru a fi folosită de cavalerii Ordinului Jartierei, cel mai înalt ordin al cavalerismului Marii Britanii, înfiinţat în 1348.  

Capela St. George, unde va avea loc cermonia religioasă oficiată de către decanul de Windsor, David Conner, şi Arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby

Capela are un tavan complex cu boltă în evantai finalizat de Henry al VIII-lea în 1528

CAPELA ST. GEORGE

Capela Saint George este una dintre cele mai frumoase exemplare ale arhitecturii gotice din Anglia şi locul de înmormântare a 10 monarhi. 

În capelă au fost îngropaţi zece monarhi britanici: Eduard al IV-lea, Henric al VI-lea, Henric al VIII-lea, Charles I, George al III-lea, George al IV-lea, William al IV-lea, Eduard al VI-lea, George al V-lea şi George al VI-lea.

Tot aici se mai odihnesc: regina mamă Elisabeta, prinţesa Margaret (mama şi sora reginei Elisabeta a II-a), regina Maria (bunica reginei) şi Jane Seymour, a treia soţie a lui Henry al VIII-lea.

Construcţia, una dintre cele mai grăitoare exemple de arhitectură medievală târzie din Europa de Vest, a fost începută de Edward al IV-lea în 1475.

CLICK PE INFOGRAFIE PENTRU A MĂRI