Marlon Brando şi Richard Pryor au avut o relaţie de natură sexuală, dezvăluie văduva comediantului

Richard Pryor şi Marlon Brando, în anii '70 FOTO Rex/Getty Images

Văduva lui Richard Pryor a confirmat declaraţiile legendarului Quincy Jones potrivit cărora comediantul american ar fi avut o relaţie de natură sexuală cu actorul Marlon Brando în anii ’70.

Quincy Jones a făcut prima dată această afirmaţie într-un interviu pentru „New York Magazine“, în timp ce vorbea despre obiceiurile sexuale ale lui Marlon Brando.

„Brando era cel mai fermecător nenorocit pe care l-aţi fi putut întâlni vreodată. S-ar fi culcat cu oricine. Cu oricine! Şi cu o cutie poştală. James Baldwin, Richard Pryor, Marvin Gaye“, a spus producătorul, în timp ce a dat alte exemple de bărbaţi cu care ar fi întreţinut relaţii sexuale, scrie The Guardian.  

Vaduva lui Pryor, Jennifer Lee, a confirmat, aşadar, declaraţiile lui Jones, într-un interviu pentru TMZ, spunând că soţul ei, care se declarase bisexual, avea o relaţie sexuală cu Marlon Brando. „Erau anii '70. Drogurile erau încă bune, în special sedativele Quaaludes. Dacă luai destulă cocaină, te-ai fi culcat şi cu un radiator şi-i trimiteai flori dimineaţă“, a spus văduva comediantului. 

Lee Pryor a adăugat că fostul ei soţ a scris despre relaţiile sale sexuale în jurnalele sale, despre care spune că vor fi publicate în cursul acestui an. 

Comediantul, care a murit în 2005, s-a căsătorit de şapte ori cu cinci femei diferite. El şi Lee Pryor au divorţat după un an, în 1982, dar s-au recăsătorit în 2001 şi au rămas împreună până la moartea sa.

Recunoscut drept unul dintre cei mai buni actori al tuturor timpurilor, Marlon Brando s-a declarat bisexual, adăugând că „pur şi simplu nu-i pasă de ceea ce cred oamenii despre acest lucru“, dar nu l-a numit niciodată pe Pryor ca fiind unul dintre partenerii săi. 

Într-un interviu acordat în 1976, actorul i-a spus unui jurnalist francez: „Homosexualitatea este atât de promovată în lumea modei încât nu mai încape şi în ştiri. Precum un număr mare de bărbaţi, am avut şi eu experienţe homosexuale şi nu sunt ruşinat de asta. Niciodată nu mi-a păsat prea mult de ceea ce cred oamenii despre mine“.

Marlon Brando a avut o relaţie de lungă durată cu actorul Wally Cox, relaţie care s-a terminat în 1973, atunci când cel din urmă a murit. Ulterior, Marlon Brando a păstrat cenuşa fostului său iubit.

Marlon Brando în „The Godfather“ FOTO 

Despre viaţa personală a lui Marlon Brando, cunoscut îndeosebi pentru rolul din „Naşul“/Godfather“, nu s-a vorbit prea mult, gândurile şi sentimentele actorului rămând un mister până în urmă cu trei ani, când o serie de înregistări video din arhiva personală a starului au fost compilate într-un documentar de 90 de minute, intitulat „Listen to me Marlon“, lansat vineri, în Marea Britanie. 

Filmul, regizat de Steven Riley, conţine filmări cu actorul în diverse ipostaze. Astfel, Brando este surprins în propria casă, în timpul unor interviuri de presă sau pe parcursul şedinţelor de hipnoză din cadrul terapiei pe care o urma.

„Unele femei sunau la uşă, altele ieşeau pe geam“

Apreciat atât pentru performanţele actoriceşti, cât şi pentruaspectul fizic plăcut, Brando recunoaşte că era „o bestie în pat“, iar, în timp ce unele femei sunau la uşa lui, altele ieşeau pe geam. Tatăl a 16 copii din trei mariaje şi alte relaţii extraconjuale spune că era „tânăr şi destinat să-şi planteze sâmânţa în cât mai multe locuri“.

Marlon Brando, cunoscut şi pentru rolurile din „Ultimul tango la Paris/ Last Tango in Paris“ (1972), deBernardo Bertolucci, şi „Apocalipsul acum/ Apocalypse Now“ (1979), de Francis Ford Coppola, a încetat din viaţă în anul 2004, la vârsta de 80 de ani, într-un spital din Los Angeles.

A primit de două ori premiul Oscar pentru Cel mai bun actor pentru interpretarea din peliculele „Pe chei/ On the Waterfront“ (1954), de Elia Kazan, şi „Naşul/ The Godfather“ (1972), de Francis Ford Coppola.

Marlon Brando s-a născut în Omaha (Nebraska), la 3 aprilie 1924, şi a copilărit în Ilinois. A studiatactoria la New York şi a debutat pe Broadway în 1944. În 1950, şi-a făcut debutul în film, în pelicula „The Men“, iar un an mai târziu s-a afirmat în ecranizarea piesei lui Tennessee Williams „Un tramvai numit dorinţă“.