INTERVIU Răzvan Fodor, prezentator TV: „La Revoluţie, aveam 14 ani şi m-am dus la Universitate să adun cartuşe“

Răzvan Fodor (41 de ani) a vorbit într-un interviu pentru Adevărul despre începuturile carierei sale şi despre drumurile care l-au adus în ipostaza de prezentator al show-ului „Masterchef“, de la Pro TV. Artistul spune că n-a renunţat la prima lui dragoste - muzica - şi plănuieşte să revină pe scenă la momentul potrivit.

Răzvan Fodor se poate lăuda la cei 41 de ani cu o largă experienţă atât pe micile ecrane, cât şi pe scenă. Muzica a fost cea care i-a deschis drumurile spre o carieră în televiziune, trecând de la solistul formaţiilor Direcţia 5 şi Krypton la rolurile în seriale şi filme româneşti, iar în cele din urmă la ipostaza de prezentator de televiziune. Prezintă show-ul culinar „MasterChef“ încă din primul sezon (2012) şi se pregăteşte pentru cel de-al şaselea, care va începe în toamnă. Deocamdată, Caravana MasterChef a pornit în căutarea celor mai pricepuţi bucătari, având sâmbătă prima oprire la Iaşi şi continuând cu preselecţiile la Cluj (9 iulie), Timişoara (16 iulie) şi Bucureşti (29 şi 30 iulie).

Începând cu 2004, Fodor a început să cocheteze cu actoria, obţinând primul său rol în filmul „Milionari de Weekend“ şi continuând timp de şapte ani cu serialele româneşti: „Păcatele Evei“, „Daria, iubirea mea“, „Om sărac, om bogat“, „Îngeraşii“, „Cu un pas înainte“, „Aniela“, „Iubire şi onoare“ şi „Pariu cu viaţa“. În 2014 a făcut parte şi din distribuţia filmului „Selfie“, regizat de Cristina Iacob.

Răzvan Fodor este căsătorit de şase ani cu Irina Fodor (28 de ani), reporter al emisiunii „La Măruţă“ şi fosta prezentatoare a „Poveştirilor de noapte“, de la Acasa TV, alături de Cabral. Împreună au o fetiţă, pe Diana, în vârstă de cinci ani. Prezentatorul de la „MasterChef“ spune că este mulţumit de ceea ce face acum, dar simte că nu a încheiat socotelile cu muzica şi lucrează la o posibilă revenire pe scenă.

„Adevărul“: Eşti cântăreţ, actor şi om de televiziune. Care din titlurile acestea te defineşte cel mai bine?

Răzvan Fodor: Sunt un fericit şi un norocos că am trecut prin etapele acestea şi le-am atins pe toate. Am avut şapte ani de muzică străluciţi şi am lăsat în spate vreo patru albume. Apoi am filmat vreo cinci ani şi am lăsat în spate opt seriale. Îmi place unde sunt în momentul asta, că fac televiziune. Că faci televiziune, muzică sau film, tot showbiz se numeşte. Nu pot să spun care îmi place mai mult.

Mă încăpăţânez să cred că mai am o şansă în industria muzicală.

Te gândeşti să te întorci în muzică?

Mă încăpăţânez să cred că mai am vreo şansă în industria muzicală. De ani de zile tot lucrez, fac încercări, dar nu scot capul, nu dau nimic afară până nu sunt sigur de un produs. Nu vreau să ies cu jumătăţi de măsură, să zică lumea: „Ia uite-l şi pe Fodor! Nu a mai cântat nimic de zece ani de când s-a spart Krypton şi acum a scos o porcărie de piesă, nu e cine ştie ce“.

Oamenii te-au cunoscut iniţial în postura de solist al trupei Krypton. Cum ai ajuns în această formaţie?

Paşii au fost foarte rapizi şi am fost un norocos la vremea respectivă. Eram la Palatul Copiilor, pe la 17 ani, şi cântăm într-o formaţie de rock alternativ, Axial. La şase luni după ce am intrat eu în trupă, am înregistrat nişte demo-uri într-un studio profesionist. Acolo lucra Florin Ionescu, soţul Laurei Stoica, care era toboşarul de la Direcţia 5. Aveau nevoie de vocalist. A fost o rupere în Direcţia 5 în perioada aia. O parte au plecat şi au mers mai departe cu Loredana, în Direcţia 5 rămânând Răzvan Mirică, Florin Ionescu şi Cătălin Onoiu. M-au abordat şi m-au întrebat dacă n-aş vrea să trec într-o altă dimensiune. A trebuit să aleg, era vorba de carieră mea, chiar dacă cei din Axial îmi erau prieteni. Am zis „da“ şi din ‘95 până în ‘98 am fost într-una din jumătăţile Direcţia 5. Aveam 19 ani şi cântam cu unii dintre cei mai tari instrumentişti din România. Am fost trecut într-un dicţionar vox pop-rock ca cel mai tânăr solist vocal din România într-o trupa mare.

După ce am plecat de la Direcţia 5, m-am apucat de Facultatea de Sport. Apoi am fost cooptat de Eugen Ionescu, liderul trupei Krypton. Mai cooptase un toboşar şi un basist, care se întâmplau să fie chiar doi dintre colegii mei din Axial, fosta trupa. Aşa am intrat în povestea aia frumoasă la începutul anilor 2000. Am tras piesa „Îţi mai aduci aminte“ şi în vară am câştigat cea mai bună piesă a anului. S-a întâmplat totul foarte repede. De acolo au fost încă cinci ani foarte frumoşi alături de Krypton, până în 2005.

Ce amintiri ţi-a lăsat acea vreme?

Noi chiar eram o gaşcă. Majoritatea trupelor spun că sunt că o familie, dar eu fiind în lumea asta, pot să dau din casă. Unii îşi împart banii în procente, la noi era democraţie. Unii au fost mai pragmatici în generaţia mea, dar la mine pragmatismul lipseşte cu desăvârşire. Nu m-a interesat niciodată aspectul financiar, să strâng bani. Mi-a plăcut să trăiesc clipă. Toată perioada aia eu am făcut lucruri nu pentru bani. Făceam pentru plăcerea de a pleca de acasă de vineri dimineaţă până duminică, la concerte. Două mari iubiri le-am trăit în perioada aia.

De ce a luat sfârşit această colaborare?

La un moment dat, au apărut mici discuţii şi a fost o diferenţă de mentalitate şi de vârstă între mine, cei doi colegi cu care am cântat în Axial şi Eugen Mihăescu. Ne împungeam la mici chestii care puteau duce trupa spre ceva mai bun. Mihăescu nu era prea maleabil din punct de vedere muzical. În rest, n-au fost probleme. În 2005, în presă apărut atât: „Trupa Krypton şi-a încetat activitatea“. Nu au apărut bârfe, nu a apărut niciun fel de scandal. Nici despre mine, în 20 de ani de când sunt în lumea asta, nu prea au scris tabloidele.

Cum reuşeşti să te fereşti de presă de scandal?

Nu sunt cel mai cuminte om de pe pământ, doar că nu umblu în locurile în care umblă presă.

Crezi că ceilalţi o caută?

Mulţi o caută. Alţii nu o caută, dar umblă în locurile alea. Eu am fost în viaţă mea de două ori în Centrul Vechi şi o dată am apărut în presă. Iar unde stau eu, în Berceni, nu vine nimeni. Eu nu merg la mare aici, eu nu mă duc în restaurant să stau cu multă lume în jurul pentru că vorbesc mult şi nu vreau să fiu auzit. Tocmai de asta nu am cum să apar pe undeva că spun lucruri tâmpite. Nu mai bine te chem la mine acasă şi bem acelaşi vin bun, mâncăm aceeaşi mâncare bună şi vorbim foarte tare şi suntem gălăgioşi?

Răzvan Fodor a fost solistul trupei Krypton timp de cinci ani 

Cu puţin înaintea rupturii de Krypton, te-ai îndreptat spre actorie. De unde a venit această chemare?

Cătălin Saizescu (n.r. – actor, regizor, producător, fiul cineastului Geo Saizescu) m-a chemat la un casting pentru filmul „Milionari de weekend“ (2004), eu fiind foarte activ în perioada aia cu Krypton şi o figura destul de prezentă în media. Se făcuse şi o statistică cu cei mai promovaţi oameni din România şi eu eram undeva pe locul 20. Aşa a dat Cătălin de mine. Am repetat câteva zile pe la Teatrul Naţional şi mi-a plăcut. Întâmplarea a făcut, ca la jumătate de an după ce s-a destrămat Krypton, să primesc un telefon de la Andrei Boncea (n.r. - producător, soţul Loredanei Groza) să vin la un casting la Pro TV pentru serialul „Păcatele Evei“. De acolo, până în 2011 am avut an de an roluri în seriale.

Consideri că telenovelele te-au ajutat în parcursul tău profesional?

Mi-a plăcut. Era important pentru mine unde plecam de acasă dimineaţa, de ce mă întorceam atât de târziu şi de ce acceptam treaba asta. Nu era pentru bani. Eram o gaşcă acolo, cu Alexandru Papadopol, Pavel Bartoş, Cabral, Adela Popescu, Carmen Tănase şi Elvira Deatcu. Ziua trecea imediat şi, deşi eram toată ziua împreună, ajungeam la ora zece seara să ne întâlnim la poarta de la Buftea şi să mai stăm de vorbă. Joia plecam direct de la filmare la restaurantul lui Papadopol. În weekend plecam în aceeaşi gaşcă şi nu ne săturam unii de alţii. Ei erau tot timpul la ultimele numere de telefon apelate.

Răzvan Fodor şi Adela Popescu, în serialul „Pariu cu viaţa“, de la Pro TV

Să înţeleg că actorii pe care i-ai menţionat sunt şi cei de care te-ai apropiat cel mai mult.

Sunt printre puţinii prieteni pe care îi am din showbiz. Mai am doi prieteni din muzică, Bobi Stoica, fostul clăpar de la Voltaj, şi Cristi Enache de la Direcţia 5. Iar dintre actori: Papadopol, Bartoş, Adela Popescu, Cabral, căruia îi sunt şi naş, cu care am copilărit şi am făcut şcoala împreună şi cam atât. Eu n-am mari prietenii cu showbiz-ul.

De ce?

Oamenii din showbiz fac lucruri care mie nu-mi plac. Sunt foarte mulţi care se bagă în lucruri pe care nu pot să le ducă, nu le fac bine şi se promovează aiurea. Ating pagini pe care nu trebuie să le atingi niciodată în tabloide.

Ai mai juca într-o telenovelă şi acum?

Da, îmi place treaba asta cu actoria. La un moment dat am jucat doi ani de zile o piesă de teatru pe la Metropolis şi apoi la Godot Café. Se numea „No one“, o comedie. Erau patru băieţi din diferite medii care voiau să îşi facă o trupă. A fost foarte apreciată de public. Tot timpul am zis că eu nu am trac, fiind obişnuit cu camera, dar să vezi trac la 150 de oameni într-o sală!

Încet-încet ai început să cochetezi şi cu televiziunea. Care a fost prima ofertă?

În ipostază de prezentator am început cu „Masterchef“, în 2012. Eram cumva obişnuit cu televiziunea pentru că totul se filma în Buftea şi se intersectau. De la un serial, am intrat la „Dansez pentru tine“, de exemplu. Eu am fost în sezonul zece. Aveam soţia însărcinată acasă, aveam pe umeri un caz şi trebuia să o duc pe fata aia cât mai departe în competiţie şi mai aveam de filmat şi la un serial. Aia cred că a fost cea mai aglomerată perioada din viaţă mea. Apoi s-a auzit că se face „Masterchef“ în România şi cineva, care cunoştea pe altcineva şi tot aşa, ştia că eu mă pricep la gătit. Am fost la casting cu Victor Slav şi Octavian Strunila şi l-am luat eu. De atunci au trecut vreo cinci ani.

Răzvan Fodor a făcut Facultatea de Sport, specializarea gimnastică FOTO Pro TV

Spuneai că ai absolvit Facultatea de Sport. De ce ai ales-o?

Cred că nu eram pregătit pentru altceva. Îmi doream să am patalama de intelectual, dar nu eram pregătit pentru o altă facultate. Făcând puţin sport în copilărie, am zis să încerc. După doi ani am aflat cam cât aş fi câştigat şi cam care ar fi fost viaţa mea după facultate şi am regretat ca nu m-am interesat dinainte de lucrurile astea. Eram în 2000, treceam în anul 3 şi trebuia să îmi aleg specializarea. Mi-am ales gimnastică pentru că era destul de mobil şi pentru că eu nu sunt cu fotbalul sau cu alte sporturi d-astea cu mult testosteron.

La Revoluţie, m-am dus la Universitate să adun cartuşe. Eram inconştient.

Cum a fost copilăria ta?

Sunt din generaţia cu cheia la gât. Aveam totuşi o mătuşă care în ‘80 era plecată în străinătate şi aveam mai multe lucruri pe care alţi copii nu le aveau. Nu prea îmi plăcea să învăţ. Ieşeam pe stradă cu toţi copiii seară de seară. Mama mea venea mereu şi îmi schimba tricoul, mă ştergea cu prosopul pe spate pentru că eram transpirat, iar fetele vedeau asta şi nu-mi convenea. De acolo mi s-a tras şi astmul. Am fost foarte cocoloşit. Când tatăl meu a murit, imediat după Revoluţie, iar eu aveam 14 ani, deodată mi-au trecut toate bolile pentru că mama m-a scăpat din mână. Nu îmi mai strecura legumele din ciorbă, nu mă mai chema la ora opt acasă să îmi fac temele. Şi de acolo mi s-a schimbat uşor viaţa. Am devenit adult. Dacă nu se întâmpla să moară tatăl meu, probabil şi acum eram foarte imatur.

Ce s-a întâmplat cu tatăl tău?

Avea cancer.

Cum s-a văzut Revoluţia prin ochii unui copil de 14 ani?

Eram un inconştient. Eram la bunica mea, undeva în Chitila, unde se întorce tramvaiul 45, pe care l-am luat în ziua de 21 decembrie şi m-am dus la Universitate să adun cartuşe. Vorbeam la telefon cu nişte vecini din Berceni, care mi-au spus că au fost pe strada Brâncoveanu, la Budimex, unde s-a tras, şi au luat cartuşe, dar să vezi ce e la Universitate! Şi m-am dus şi eu la Universitate după cartuşe. Când am ajuns, la Galeriile Orizont se trăgea în blocul de peste drum. M-au luat nişte adulţi, m-au tras în spatele militarilor şi am intrat într-o scară. Am stat acolo vreo ora şi jumătate cu buzunarele pline de cartuşe. Eram mulţi puşti inconştienţi care veniseră din cartiere, iar adulţii ne-au dus la metrou şi ne-au trimis acasă. Ni s-au confiscat cartuşele, ne-au lăsat doar două-trei. Mama a înnebuni când m-a văzut, pentru că bunica mea apucase să-i spună la telefon că nu mă găseşte. Uite cum puteam să ajung şi eu „un martir“! Doamne fereşte!

Părinţii cu ce se ocupau?

Tatăl meu era inginer, iar mama contabil.

Mi-aş dori încă o fetiţă. Mi-am dat seama că nu aş ştii să mă joc cu un băiat.

Le-ai făcut probleme?

Nu. Uite, având deja un copil, îmi dau seama cât de drăguţe sunt fetiţele, şi dacă mai facem un copil, nu ştiu cum să fac, să mă dau peste cap, să mă concentrez (râde) să mai fac încă o fetiţă. Vreau fetiţă pentru că nu ştiu să mă joc cu băieţii. Mi-am dat seama de asta pentru că nu mă pricep deloc la fotbal, n-am văzut niciun meci de la campionatul ăsta european, nu mă interesează. Conduc de la 18 ani şi conduc foarte bine, făcând un singur accident în 23 de ani de şofat, dar dacă mi se strică o rotiţă la maşină, m-am dat jos ca o pipiţă, mă urc într-un taxi şi acolo o las. Nu pun mâna pe ea. Ori asta e o chestie bărbătească, să scoţi roată, să te murdăreşti, să miroşi a benzină. Cu o fetiţă e totul numai cu pupături, cu îmbrăţişări. E mai cuminte, mai caldă. Eu având părul mare când eram mic, ştiu să-i prind şi părul.

Generaţiile de copii s-au schimbat. Încerci să-i oferi fetiţei tale o copilărie cât mai aproape de cum ai avut-o tu?

Da. Are încărcate pe un stick nişte animaţii drăguţe, iar uneori se uită la televizor la desene animate mai vechi, că Albă-că-Zăpadă. Avem o tabletă, pe care i-o dau doar la drumuri lungi cu maşină. Unde stăm, pe stradă, e plin de copii. Sunt liniştit la capitolul asta. Acum din toamna vreau să o dau la pian, să văd dacă îi place. O să vreau să o dau puţin şi la dans să i se modeleze frumos corpul.

Doar mort m-aş despărţi de soţia mea.

Cum este relaţia cu Irina, soţia ta?

Împlinim nouă ani de când suntem împreună şi şase ani de la căsătorie. Nu mă satur de ea. E înţeleaptă. Nu credeam că mă voi mai însura şi că o să am un copil. Zi de zi îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a scos femeia asta în cale, că am o soţie înţelegătoare. Posibilitatea ca eu să mă despart de ea este doar mort. Credem amândoi că familia este lucrul cel mai important şi nu avem cum să ieşim din povestea asta sub nicio formă.

Răzvan Fodor, alături de soţia sa, Irina, şi fetiţa lor, Diana FOTO Facebook

Tu eşti bucătarul în casă?

Da, doar eu. Fac uneori acasă nişte mâncăruri mai bune decât în orice restaurant m-aş duce.

De unde a pornit pasiunea pentru gătit?

Când eram mic nu-mi plăceau legumele din ciorbă, de exemplu. Nu plăceau anumite mâncăruri pe care le gătea mama mea şi eu le îmbunătăţeam.

Care e cel mai ciudat lucru pe care l-ai mâncat vreodată?

Am mâncat carne de crocodil. Este genial. Are textură de carne de porc şi un gust între peste şi pui.

Fiind prezentator la „Masterchef“, cum este să fii mediatorul între concurenţi şi un juriu atât de exigent?

În emisiune eu trebuie să le arăt concurenţilor ce au de făcut, să stau cu ochii pe ei, să-i împac atunci când sunt supăraţi. Sunt multe lucruri care de abia în ultimele sezoane au început să se vadă la TV. Sunt interfaţă între ei şi chefi. Ei nu se trag de şireturi cu chefii, nu se duc să se plângă personal: „Ştiţi, mie nu mi-a mers cutare lucru“. Eu sunt tot timpul acolo şi le explic: „Improvizează! Nu ţi-a mers, te apuci de altceva. Mergi la colegul de banc şi îi spui că îi rămâi dator dacă te ajută“.

Nu poţi să dai cu uşurinţă 50.000 de euro cuiva care spune că găteşte din pasiune.

Sunt membrii juriului la fel de duri în viaţă reală, cum par pe sticlă?

Eu nici pe TV nu cred că sunt duri. Sunt exigenţi. Nu poţi să dai cu uşurinţă 50.000 de euro cuiva care spune că găteşte din pasiune. Dacă faci din pasiune, nici nu oboseşti foarte tare. Dacă zici că eşti pasionat de bucătărie şi vii aici să găteşti o luna jumate, ar trebui să fie floare la ureche, pentru că o faci din plăcere. Să-ţi dau 50.000 de euro dacă tu nu ştii să faci lucrurile alea perfect? Mi se pare firesc să fie exigenţi. Dar nu sunt duri. Eu mă înţeleg foarte bine cu ei, ne distrăm, râdem.

Răzvan Fodor, în ipostaza de prezentator la „Masterchef“ FOTO Pro TV

Le schimbă „Masterchef“ viaţa concurenţilor?

Sunt foarte mulţi care vor să-şi schimbe cariera. Sunt mulţi care ştiu clar că n-au cum să câştige „Masterchef“, dar se strecoară să ajungă printre primii pentru că au văzut că se întâmplă ceva cu ultimii şapte-zece dintre ei. Eu n-aş face treaba asta, nu m-aş duce într-un concurs. Nu ştiu de ce. Nu cred că aş fi motivat. Eu sunt pasionat de bucătărie doar să-mi gătesc eu mâncarea. 

Ce ştii despre plecarea lui Adrian Hădean de la „Masterchef“?

Nu ştiu absolut nimic şi tocmai de asta nu s-a dat nimic în presă. Nu se ştie dacă sunt zvonuri sau s-a întâmplat ceva.