Şocat de alăturarea celor două nume, am intrat să văd despre ce este vorba. Şi recunosc că o cutie de emetiral şi un kil de lămâi nu m-ar fi ajutat să depăşesc senzaţia căpătată cu fiecare rând parcurs.

Pentru început o să o rog pe Oana Pellea să mă ierte că parafrazez nefericitul titlu de mai sus, dar nu am avut o altă inspiraţie de moment. În al doilea rând, iată cam ce am reţinut din textul fostei doamne Socaciu: că „barza a paraşutat-o pe Oana Pellea în spaţiul mioritic”, că iubirea teveristei pentru actriţă e un „ricoşeu de la Amza Pellea” şi că are o „strângere de inimă” după ce a văzut ce a postat pe Facebook actriţa cu privire la prestaţia penibilă a Olguţei Vasilescu la ONU. 

Dar să ne permitem mai mult şi să analizăm puţin textul izvorât din puţul gândirii doamnei lui Georgică Cornu (scuzaţi cacofonia):

„Cred însă că tocmai ce ai fost nedreaptă cu tânărul nostru ministru al muncii”, spune Marina Almăşan, erijându-se în vocea poporului şi scoţând deja la înaintare primele perii pentru umerii ministeriali plini de scame. Şi chiar dacă nu ştie de ce, ea nu crede „că cineva din acea sală preaplină a Comisiei ONU s-a uitat la felul cum era îmbrăcată sau machiată Olguţa, la timbrul vocii sale sau la accentul în care a îmbrăcat limba lui Shakespeare”. Deşi nu a parcurs cu privirea preaplinul sălii (care nu prea era plină şi nici nu prea a apărut în imaginile televizate) şi nici nu a tras cu urechea la discuţiile celor prezenţi acolo, Almăşan este convinsă că lumea a fost încântată de discursul de tramvai al ministresei. Şi acum ţineţi-vă bine, urmează încă o porţie de scame curăţate de pe umerii muncitori ai fostei primăriţe de Craiova: 

„Îmi place să cred că important a fost, pentru toţi cei prezenţi, mesajul transmis de România, în spatele căruia sper că lumea a reuşit să citească speranţa noastră, a românilor, că am pornit-o pe drumul cel bun. Şi că acei pe care i-am ales să ne conducă, nu se bâlbăie şi nu „scârţâie”, decât eventual atunci când „mânuiesc” limbile altora. Este şi credinţa mea”, spune Almăşan în continuare.

Uraaaaa! Uraaaa! Publicul se ridică în picioare, se scandează „Ceauşescu reales, la al 14-lea congres şi Ceauşescu pace!”. Mă scuzaţi, dar asta e prima imagine care-mi vine în minte citind diabeticele cuvinte de mai sus. De „mânuit” limbile de lemn sunt convins că doamna Almăşan se pricepe de minune, altfel nu ar fi izbutit un asemenea text, cu o asemenea încărcătură. 

Dar dincolo de acest laudatio in rem, vreau să revin la ceea ce mă doare mai tare, anume felul în care s-a trezit doamna de neclintit a TVR-ului să comenteze textul postat de doamna Oana Pellea pe Facebook-ul personal.

În primul rând, expresia cu „inspirata barză care a paraşutat-o pe actriţă în spaţiul mioritic” este total neinspirată şi complet mioritic-dâmboviţeană. În al doilea rând, iubirea faţă de „talentul” şi faţă de „profunzimea gândurilor” vine prin ricoşeu din admiraţia faţă de Amza Pellea, chiar dacă Oana Pellea nu mai este de mult timp doar fiica unui mare actor, devenind, la rându-i, o mare actriţă. Este ca şi când ai spune că îl simpatizezi pe Florin Piersic jr pentru că e băiatul tatălui său, care este un om simpatic, la fel cum pe Mihai Constantin îl admiri pentru că tatăl lui a fost un mare actor. E jenant să mai pui actori de o asemenea valoare în umbra părinţilor lor, mai ales că toţi cei de mai sus au demonstrat că se pot ridica cel puţin la nivelul artistic pe care „barza” lor l-a avut. 

Da, Marina Almăşan, actriţa Oana Pellea nu te-a onorat cu prezenţa până acum şi înţeleg prea bine de ce. Şi nu mi-e clar abia acum, ci puteam să bănuiesc motivele încă mai demult. Nu este o prezenţă obsedantă a televiziunilor, nu este „un ciuvică”, pentru că Oana Pellea nu caută faima efemeră şi ieftină a micului ecran în emisiuni jenante. Iată, aş putea spune că mă număr printre cei care au avut plăcerea şi onoarea nu doar unui singur interviu cu marea actriţă, aceasta acceptând de fiecare dată invitaţiile noastre în studioul Adevărul LIVE

Nu, Marina Almăşan, NU se poate pune un termen de comparaţie între cele două personaje ale poveştii tale triste, pentru că nu există aşa ceva. Cel puţin nu poţi să compari un politician oportunist cu un om de cultură, fiind de-a dreptul jignitor pentru acesta din urmă, indiferent cum s-ar numi şi indiferent cu cine ar fi comparat.

„Dragă Oana, mă mir şi eu de mine, că mă bag în vorbă, mai ales că nu sunt din cale-afară de atrasă de politică”, spune Marina Almăşan cu oiştea-n gard din nou. Şi da, aici pot să îi dau dreptate, şi eu mă mir că se bagă în vorbă. Deşi nu cred că ar trebui, cunoscând felul mai înţepat de a fi al prezentatoarei TV, care nu ratează în schimb o nouă ocazie de a da cu bâta în baltă, reamintind în final că Oana Pellea este fiica lui Amza. 

Şi pentru ca tacâmul să fie complet şi periajul şi detartrajul Olguţei să fie impecabil, Marina mai aruncă în spaţiul public o ultimă şarjă de solidarizări, de altfel „lipsite de orice interes”, pentru că, zice ea în final, „măririle de lefuri, iniţiate de Ministerul Muncii, nu mă vizează în niciun fel!”:

„Mă doare când cuiva, chiar şi unui necunoscut, i se toarnă în cap, în mod gratuit, o găleată cu lături şi simt nevoia, dacă nu să-i şterg hainele cu o cârpă curată, măcar să-i fiu solidară”, declamă uşor melodramatic prezentatoarea. 

Ce-i drept, nu cu o cârpă curată curăţă „lăturile”, ci, aşa cum spuneam, cu cele mai pricepute perii găsite la îndemână, pentru ca imaginea Olguţei să nu mai sufere după ce aceasta a faultat engleza în franceza în faţa unei lumi întregi, la propriu şi la figurat. În rest, ce ar mai fi de spus, dacă nu că sper ca Oana Pellea să nu citească vreodată rândurile Marinei, pentru că e păcat să îşi strice ziua cu asemenea bazaconii, cum numai o teveristă cu vechime în muncă ar putea să emită. Şi cum emisia e din bani publici, şi cum bugetul TVR a ajuns la cote ameţitoare mulţumită partidului... trageţi singuri concluziile de rigoare.